incearca

miercuri, 23 februarie 2011

Cuvinte,cuvinte,cuvinte

     Ma gandeam mai deunazi la ce inseamna pentru noi cuvintele.Verbal ar fi doua tipuri:cuvinte rostite si nerostite (acestea din urma fiind pentru mine mai importante din credinta ca in ele se ascunde in mare parte,adevarul).Spiritual(sau mental mai bine zis) ar fi cuvintele gandite si cele negandite(din nou,acestea din urma mi se par mai importante din acelasi motiv).Scriptic ar fi tot doua:scrise si nescrise.Si aici apare paranteza de mai inainte.Ciudat mi se pare faptul ca in fiecare zi am senzatia ca exista o nepotrivire in exprimarea noastra:creierul gandeste ceva , coardele vocale scot altceva.Cand cuvintele scapa de sub controlul judecatii,apar cele negandite,instinctuale care ne arata de fapt cine,ce si cum suntem,cum gandim.Sabloanele folosite in propria cenzura se fac atunci praf si pulbere iar instinctul de conservare ne arata doua directii : tacerea salvatoare sau ruperea oricarei stavile din calea cuvintelor si lasarea suvoaielor necontrolate sa curga pana la secare.
      Cuvintele scrise sunt insa coafate,machiate,imbracate in haine cuviincioase,parfumate select,o adevarata incantare pentru ochi.Interesante sunt insa cuvintele nescrise;cele care se pot citi printre randuri sau ascunse sub masca celor scrise.In ele se ascunde de fapt adevaratul mesaj.Si daca te uiti in jurul tau, atent,nu se poate sa nu observi ca referitor la un subiect unic,un cineva scrie ceva,rosteste altceva si gandeste cu totul altfel decat a scris si a vorbit.O ciudatenie a constructiei firii umane sau doar o lipsa de curaj,o evitare a raspunderii,sau neputinta?
      Imi place sa cred ca incerc din toate puterile sa spun si sa scriu ce gandesc ,fara a tesala apoi textele:asa cum imi vin in minte si cum apuc sa ating tastele,cu litere mancate,cu greseli de sintagma si de ortografie.Nu trebuie sa fie perfect pentru ca eu nu sunt perfect,trebuie doar sa fie adevarat pentru ca eu asta sunt.
      Daca imi plac doua lucruri la fel de mult si nu gasesc cuvinte pentru fiecare,prefer sa ma repet.Incerc sa mentin,totusi, o singura sita:cea a decentei.
      Pentru cele nescrise,nespuse si negandite,batranul Nichita a inventat un termen:NECUVINTELE.

5 comentarii:

  1. Eu apreciez mult persoanele care au curaj să spună ceea ce gândesc. De multe ori am avut mari critici de la persoanele care mă înconjoară deoarece am obiceiul să spun tot ce mă deranjază, dar şi ce apreciez la o persoană. De multe ori se întâmplă să par puţin cam acritură, dar mai bine aşa decât să am remuşcări că nu am avut curaj să zic ceea ce trebuia când trebuia...

    RăspundețiȘtergere
  2. SI eu cred ca in cuvintele nerostite se ascunde de obicei adevarul ,dar subliniez de obicei ,caci uneori in ele se ascunde rautatea ,invindia si de multe ori esti constient de ele ,de aceea raman doar cuvinte nerostite ,sau "necuvinte".

    Imi place foarte mult cum ai descris cuvintele scrise ,asa e , sunt "machiate" , eu ador sa citesc printre randuri.
    Nu trebuie sa fie perfect ,dar trebuie sa tinda spre perfectiune .

    O zi frumoasa.

    RăspundețiȘtergere
  3. cuvintele netransmise si care reusesc cumva sa iti tot scape printre degete, sunt cheita prin care il vei cunoaste pe celalt,deseori fara ca el sa-si dea seama.

    RăspundețiȘtergere
  4. nu sunt sigura daca am trimis comentariul,dar vad eu dupa aprobare.sunt cam uituca si nu stiu daca voi reusi sa-l refac cu exactitate.

    RăspundețiȘtergere