Se face bezna.Tremurand apare
Pe panza alba,fara nici o cuta,
Un domn cu cioc...Zambeste si saluta
Jur imprejur pestrita adunare.
(G.Topirceanu)
Cine esti tu,ca lumea sa o critici
si firul sa-l despici cu intrebari?
Ma intrebau din cele patru zari
amici si filozofi paleolitici.
Un biet actor pe-a vietii mele scena
ce-si joaca rolul invatat de mic,
sunt pentru voi un urias pitic
care isi poarta crucea ca pe-o trena.
Sunt mim in lumea asta de cuvinte
si-ncerc sa ma imit pe-nteles.
Cand sa ma nasc, nu am avut de-ales;
nu ma-ntrebase nimeni mai 'nainte
de vreau un rol in teatrul pamantean.
Regizori sunt Destinul si Fortuna,
scenariul piesei se rescrie-ntr-una
si replicile mele de mirean
sunt ganduri si sunt vise si uimiri.
Sunt omul ce se vede in oglinda
cand masca o atarna sub o grinda
si lasa-n urma a scenei amagiri.
Iar daca rolul ce-am jucat va place,
aplaudati cu scurte comentarii;
si scrieti-va singuri noi scenarii
la piesa care maine-o sa se joace
si-n care toti sunteti niste actori.
De nu va place rolul meu pe scena,
goniti-ma de pe aceasta arena,
trimiteti-ma printre spectatori.
Amic va voi ramane-n continuare
si voi aplauda mereu,frenetic.
De voi rata spectacolul,poetic,
imi voi imagina.ca o reluare
va fi-ntr-o zi,chiar daca peste-un veac.
Se va juca din nou aceeasi piesa ,dar
cu alti actori ,cu alte replici chiar.
Doar mastile-s aceleasi.Si ele nu au trac.
