Romania lui B

Bine v-am regasit,prieteni.Nu as vrea sa ma fac de ras dar,daca de mult timp nu am mai pasit pe aici,am cam uitat cum se realizeaza o postare.Dupa o oarecare truda,am reusit sa descalcesc itele incurcate de uitare si iata ca am dat drumul unui titlu care ma bantuie de ceva vreme.Si asta numai din cauza evenimentelor de pe piata noastra politica.Spun "piata" deoarece vocabularul si purtarea onorabililor nostri politicieni se aseamana in foarte mare masura cu cele intalnite in mijlocul precupetilor,printre tarabe,negustori de marfa luata mai mult cu japca de la producatorii reali,truditori care nu mai au acces la desfacerea directa a marfurilor.De ce "Romania lui B"?
Sa ne gandim putin:intaiul statator al tarii este un B,mana sa dreapta - cea care se face ca face si desface treburile tarii dar care de fapt nu face altceva decat sa-i scarpine dosul tabacit de vanturile oceanelor primului B,este tot B;si daca ne uitam ceva mai atent la cine ar trebui sa-i tina locul intaiului in cazul unor evenimente neplacute,nici o surpriza,este tot un B.Rasfoind un dictionar al limbii romane si ajungand destul de repede la consoana B,am descoperit o multime de cuvinte ce mie mi-au dat senzatia de sinonime ale acestor B-oi din fruntea statului: babuin,bal,balamuc,bandit,baracuda,bastard,batjocura,badaran,balarie,bascalie,basina,belicos,
betiv, beyzadea(sic!l-am scris cu y,bicisnic,bideu,birocrat,bizar,bleg,blenoragie,blasfemie,bolnav,borat,boschetar,bosorog,botanist,braconier,bravada,bucalat,buda,buget,bugetar,buhait,bulangiu,bumerang,butaforie,buzat si acestea sunt doar cateva.Deschideti dictionarele si le vedeti cu ochii vostri,corelarea facandu-se in functie de imaginatie si de gradul de suprasaturare cu basisme.
Traitorii de pe aceste meleaguri dau senzatia ca isi iau zilnic ratia de bromura si de sedative,lasandu-se pe "tanjala" si simtindu-se minunat in atmosfera asta de "dolce far niente",preferand micile furaciuni si bacsisuri ale muncii la negru si traiul de azi pe maine,sperand ca va veni cineva (poate cel cu televiziunea popoului,pardon,poporului)sa schimbe ceea ce doar ei ar putea schimba cu un singur gest:degetul mare intors cu varful spre pamantul care inca - partial - ne mai apartine.Pentru moment,incet dar sigur,ceacarul betiv,piticul impiedicat si acum,buldogul-caporal,strang latul in jurul pungii lor,scobind tot mai adanc in ale noastre,ridica un gard de imposibilitati in jurul libertatilor noastre,transforma legile in sfichiuri de bici pentru cei ce nu poseda platosa de otel a conturilor grase de pe aici si de prin alte tari straine,dand poporului doar circ nu si paine.Drumurile se umplu de gropi,asfaltatorii de euro,trenurile deraiaza din ce in ce mai des dar CFR-ul are grija schimbarii denumirii trenurilor si majorarii preturilor la bilete,curentul de la priza are 170 de volti si 37 de hertzi dar distribuitorii de energie electrica ne anunta scumpiri de 50% ale tarifelor,arzandu-ne la buzunar daca intarziem o zi cu plata facturii dar amanand la nesfarsit platile despagubirilor pentru pagubele create de socurile din retele,oamenii mor pe drumul spre spitalele tot mai putine si mai prost utilate cu aparatura si cu specialisti,medicii nostri preferand un post de asistent medical in Europa aia adevarata,de peste granitele tarii,nou nascutii renunta la viata in cateva zile vazand sub ce zodie s-au nascut(asta fiind singura explicatie pentru decesul lor daca greseala medicala nu a fost,bacterie ucigasa nu se gaseste...samd),iar natura,mama noastra tuturor nu mai stie ce legi sa respecte:legile Terrei sau legile lui Murfy?
Am obosit,asa ca fac o pauza lasandu-va sa ganditi in liniste la cele de mai sus si amintindu-va una din legile murfyce:
DACA CEVA RAU SE POATE INTAMPLA,ATUNCI SE INTAMPLA.DACA CEVA BUN SE POATE INTAMPLA,ATUNCI SE INTAMPLA CEVA RAU SI CEEA CE PUTEA FI BUN,NU SE MAI INTAMPLA.
La buna revedere!

EA nu iarta

  Iata ca incerc sa ma tin de promisiune si semnez condica de prezenta a blogului.Revenirea mea seamana,oarecum,cu reinvatarea mersului pentru cineva condamnat de un accident sau de soarta,sa stea o perioada foarte lunga,lungit in pat,fara putinta de a-si folosi picioarele.
  Subiectele dau navala in mintea mea dar,am senzatia neputintei de a selecta unul anume si de a ma concentra asupra lui,incercand sa-l dezvolt.Imi trec printre ganduri o multime de retete rimate si ritmate,sagetile politichiei imi inteapa circumvolutiunile aplatizate si umbra lui Damian trece pe deasupra lor ca un nor mde furtuna ratacita,aparuta de niciunde.
  Bat campii la propriu si la figurat,sperand in revarsarea inspiratiei asupra spiritului meu insingurat si pustiit de dorinte incompatibile cu starea de fapt.Frazele mi se par lungi si dezlanate,simt in spatele umarului drept un demon punandu-ma la incercarea trecerii prin foc,iar umarul stang este inghetat de lipsa ingerului pazitor,plecat intr-o vacanta interminabila,dupa ce a obosit sa ma tot scoata din tot soiul de belele.Eliberat de supravegherea lui divina,fac tot ce pot pentru a-mi crea altele,mai mari si mai adanci,mai fara cale de iesire.
  De ce?Pentru ca simt,stiu ca moartea imi da tarcoale,apropiindu-se din ce in ce mai mult de tarcul vietii mele,in incercarea de a-mi rapi ultima si cea mai draga fiinta.Ma zbat sa o tin cat mai departe,o alung,o blestem,o rog,o implor sa dispara o data cu primele raze ale diminetii si vad ca totul e in zadar.
  EA NU IARTA !

Prefata zilelor de maine

 Nici nu mai stiu cat timp a trecut de cand nu am mai deschis paginile blogosferei.Parca a trecut prea repede,prea nestiut,prea ne-simtit nici de trup si nici de suflet.Necazurile sau problemele au profitat de lipsa de precipitatii din lumea inconjuratoare si au aranjat o tornada pentru persoana celui ce asterne cu dificultate aceste randuri.Dar viata merge inainte si Seful cel mare ne-a facut rezistenti si rabdatori in fata ostilitatilor vietii zilnice pe (sau in) acest rai pamantean.Asta imi doresc sa fie doar prefata paginilor ce vor urma in zilele viitoare,incercand sa gasesc un refugiu in cele doua bloguri pe care le-am deschis din dorinta de a fi aproape de oameni si- de ce nu?-prieteni virtuali,de a-mi deschide portile sufletului si ale arata si lor harta viselor mele de batran mereu tanar.Acestea fiind zise,inchei scurt cu un "bine v-am regasit"dragilor si prea rar intalnitilor mei vizitatori.
   O toamna plina de frumusete,bogatie si vise frumoase tuturor!

M-am nascut de ziua mea

   "Am hotarat saptamana asta ca ar fi foarte bine pentru mine,viitorul si destinul meu, sa ma nasc la 1 august,anul curent.Nu sunt foarte priceput in ale zodiilor insa,sunt ferm convins ca as fi "Leu" si asta-mi suna prea bine in strafundurile culturii mele marginale pentru a lua aceasta decizie.A fi leu ar trebui sa insemne ca esti puternic,curajos,maret in firea firii(nu stiu de unde mi-a venit asta) si cu adevarat razboinic-vanator.Ca sa arat cat sunt de modest,nici macar nu ma gandesc si nu ma refer la statututl sau de rege recunoscut de jungla,savana,munti,paduri si magari(desi astia din urma mai carcotesc,spunand ca a fi rege inseamna si a fi bine "dotat",mai ales cand ai pe langa tine un harem de leoaice sexoase,lucru sau stare la care regele leu nu sta tocmai prin fruntea clasamaentelor).Eh,asta sa fie singurul "defect" in fiinta mea ce urmeaza a fi plina de atatea calitati.Am inceput deja sa imi schitez si traseul unui destin tumultuos,incarcat de realizari imense,de impliniri in mai toate domeniile de activitate leonesca si pentru a dovedi ca sunt un metro-leu adevarat,am inceput tratativele cu stilisti,hair-stilisti,maseuri si maseuze,igienisti si cosmeticieni,walk-stilisti,talk-stilisti,look-stilisti si money-stilisti ce semneaza cronici foarte apreciate de lumea mondena prin tabloidele neaose.Toti acestia vor face din mine un model penrtu mapamond,urmarit de paparazzo si acolo unde -ca rege -ar trebui sa ma duc singur-singurel.Imi vor analiza felul de a ma imbraca-coafa-machia-merge-vorbi-privi-gandi si machi,cautand defecte imposibil de gasit in perfectiunea-mi majestuoasa.Daca voi clipi din geana stanga ceva mai des,nu conteaza motivul,vor face din asta o moda si toata lumea va clipi cu mult mai des din aceeasi geana,considerand -pe drept cuvant-ca asa este modern,cool,chiq,in trend si perfect natural.Daca voi scapa niste gaze aromate cu hidrogen sulfurat la dineul la care am fost invitat ,gaze datorate dietei de fructe exotice la care ma supune dieteticianul meu pentru a inlatura urmele inexistente de celulita(sau celuloza,nu stiu sigur) de pe trupul meu herculeano-apollonisto-botezian,cei din jur se vor grabi sa devoreze aceleasi fructe,chinuindu-si matele si rectul sa imi imite zgomotoasele arome stiind ca cel ce va fi mai aproape de realizarile mele,va capata statut de posibila viitoare stea.Televiziunile e vor inghesui sa ma invite la emisiunile din grila de vara-toamna-iarna-primavara,solicitandu-mi parerea avizata despre viitorul omenirii,salvarea balenelor cu cocoasa si testoaselor-rinocer,despre coeficientul de inteligenta al politicienilor zilei si mai ales despre ce cred eu ca va urma in disputa domestica dintre printul asfaltului,cimentului,parcarilor,hartiei igienice sau vidanjelor si iubita sa sotie(sau amanta),model de succes defiland pe toate scenele de fashion si prin toate paturile de sponsori,prin masini cu preturi de 6 cifre cumparate din traficul de prostie romaneasca.Nu sunt excluse sansele de a fi chemat de institutia prezidentiala,de fapt invitat si ofertat pentru a ocupa postul de ministru in cadrul ministerului nou infiintat(cu dedicatie desigur):ministerul frumusetii interno-exterioare.
   Dar pana acolo se vor bate gradinitele si apoi scolile pentru mandria si onoarea de ale fi cursant,infiintand clase speciale cu profesori scoliti la universitati de renume dim America-Franta-Anglia-Italia-Germania-Rusia,hotarati sa imi cedeze fara remuscari,cunostintele lor vaste in domenii si mai vaste.Hip-hoperii,rockerii,pop-musicienii,lautarii si mai marii lor,manelisti vor plati valuta forte pentru meteorica mea aparitie in videoclipuri 4-D si 5-D,videoclipuri la care spectatorii vor putea sa-mi simta caldura rasuflarii racorite cu spearment,paste de dinti care te lasa fara dentist si mai stiu eu ce alte chestii si mai ales vor putea sa soarba pe nari parfumul transpiratiei mele scoasa la lumina de caldura reflectoarelor,parfum ce va fi incapsulat in urma unor indelungi negocieri,de o casa producatoare de parfumuri cu numele scris pe toate zidurile.
   Banii vor curge peste mine din toate directiile,alimentandu-mi conturile nenecesare datorita bancilor care mi-au oferit credit-carduri de diamant,fara limita de credit cu perioada de gratie pentru rambursare, nelimitata.Voi fi platit regeste(cum altfel)numai pentru simplul motiv ca exist.Primarii vor boteza strazi,cartiere si autostrazi suspendate cu numele meu rasunator,parcurile aquatice imi vor duce numele mai departe,salile de sport vor afisa banere imense cu imaginea mea si Sfinxul din Bucegi va fi relocat pentru aa fi instalata in locul sau,o statuie mai mare decat cea de la Rio,intruchipandu-ma din aur masiv poleit cu platina si acoperit invizibil cu un strat de ceramica astronavala pentru a-mi asigura vesnica existenta.
    Producatorii de masini,aeronave,submarine si jucarii erotice vor finanta laboratoare de cercetare imense pentru a descoperi secretele minunatei mele fiinte,secrete ce o data descoperite ar oferi sansa umanitatii la imigrarea pe alte planete si in alte universuri.Departamentele de securitate nationale si internationale,vor crea detasamente speciale pentru protectia subsemnatului,orice miscare a mea punand in functiune un mecanism de paza si protectie cum nici G8-ul n-a vazut in viata lui"
  -Ba,grasule,trezeste-te dracu odata si hai sa mai luam niste etno ca astea s-au terminat...
  La radio se aude Pavel Stratan cu "M-am nascut de ziua mea" si in gura simt ica gustul dulce-amar-acrisor al ultimului fum din tigara pregatita de amicii mei,etno-botanisti cu state vechi.Ma doare capul de imi plesneste dar abia astept continuarea nasterii mele intr-o viitoare zi de 1 august.

File de roman (C11)

   Damian il privea cu atentie pe tanarul cu alura de copil si prin minte ii treceau franturi de informatii despre acesta,aflate ocazional.Ce stia sigur,era ca exista o sora cu doar doi-trei ani mai mare,Lola,un soi de prostituata de lux pentru persoane,sau mai bine zis ,personalitati deosebite,in special straini ajunsi intr-un fel sau altul pe meleagurile batranului oras.Nu erau putini aceia care sustineau ca fata se afla sub controlul si pe statele de plata ale securitatii,prezentand saptamanal rapoarte amanuntite si precise despre clientii sai.De fapt,daca se gandea bine,avusese ocazia sa o cunoasca personal,stand de cateva ori de vorba cu sora lui Gogu.Lui i se prezentase cu numele de Cornelia.Cornelia Zavada,translator de ocazie pentru turistii straini cu dificultati in a se descurca prin hatisurile administratiei orasului,un translator aflat mereu in cautare de ocazii de a sari in ajutor si mai ales de a obtine un venit frumusel din darnicia occidentala.Il impresionasera frumusetea ei naturala si usurinta cu care reusea sa socializeze si sa se faca imediat placuta si necesara.In acelasi timp,tragand cu urechea la discutiile ei cu alte persoane,reusise sa isi dea seama ca avea o cultura mai mult decat vasta si o inteligenta iesita din comun.Foarte usor intelegeai din cuvintele si expresiile ei ca nu ii era straina deloc cartea,ba chiar ii era prieten drag si ca nu citea din plictiseala ci pentru a intelege si a patrunde toate sensurile si ascunzisurile din spatele frazelor.Daca Damian nu ar fi stiut cu ce se ocupa fata si mai ales barfele care circulau de jur imprejur,ar fi jurat ca este ori bibliotecara ori profesoara de literartura la vreo scoala din oras. 
    Intre timp,Victor continua sa il bombardeze pe Gogu cu intrebari despre diversi cunoscuti comuni,a caror viata boema parea sa il intereseze in mod deosebit.Si baiatul oferea informatii cu lux de amanunte,uneori picante,de parca ar fi fost martor ocular al evenimentelor petrecute in viata acestora.Isi aprinse o tigara si tusi pentru a le aminti comesenilor ca mai era si el pe acolo si ,mai ales,ca invitatia adresata baiatului de a se aseza la masa lor avea un alt scop.Vazand ca cei doi s-au oprit din discutie,se adresa direct noului sau amic:
  -Nu vreau sa par insistent sau foarte curios din fire,dar ce ai putea sa-mi spui si mie despre acest Talianu?As vrea sa inteleg care este situatia lui,pozitia lui in relatia cu Silvana.
  - Dami' tata...Victor interveni rapid in discutie,hotarat parca sa traseze el directia si sensul acesteia.
  -Vreau sa iti atrag atentia sa casti bine ochii si urechile,pentru ca baiatul asta va deschide pentru tine dosrul de cadre al domnului Paraschivan,dosar ce contine date si informatii pe care insusi subiectul este posibil sa le fi uitat sau chiar sa nu le cunoasca.Eu unul,voi fi foarte atent,fiind posibil un viitor studiu de caz pentru vreun personaj literar de exceptie.Voi face asta si voi mai saruta o rusoaica in esenta ei incolora si plina de caldura si spirit.Doina...fa plinul la baieti, iubita mea!
     Discursul prietenului sau l-a facut sa indrepte spinarea intr-o incercare de marire a atentiei si concentrarii,stiind ca cele spuse de Victor nu erau vorbe goale.Comeseanul lor privea fix intr-un punct aflat undeva pe tablia masutei pline cu arabescuri filigranate,parand a cauta in sertarele memoriei acele informatii care ii erau cerute,sortandu-le,categorisindu-le si organizandu-le pe categorii si nivel de importanta.Dupa cateva clipe scoase un oftat usor si incepu sa depene cu voce calma,asezata,povestea solicitata.
   -Si zi-i asa,vrei sa afli cat de multe despre rivalul tau.Ca sa il intelegi trebuie sa incepem cu inceputul inceputului;doar asa iti vei da seama cu cine ai de a face si ce fel de om se ascunde sub imaginea sa de infractor inrait.S-a nascut in casa profesorului Radu Paraschivan,specialist in istorie antica si medievala si mai ales un cunoscator profund al filozofiei Renasterii.Mama lui,sotia profesorului,era cu 20 de ani mai tanara decat acesta,de o frumusete rapitoare dar cu  origine incerta.Provenita dintr-o familie destramata din cauza alcoolului si prostitutiei,fara prea multa scoala dar harnica,frumoasa si curata,ajunsese femeie de serviciu la scoala in care preda profesorul,cucerindu-l pe acesta de la prima sa aparitie.Batranul Paraschivan ii facuse o curte asidua si insistenta,incat,pana la urma femeia a cedat si i-a devenit sotie.Dupa doi ani aparea pe lume unicul lor fiu,Ilie,botezat asa pentru ca se nascuse in iulie,in preajma sarbatorii Sfantului Ilie.lucru care avea,intr-un fel sa se regaseasca in firea si destinul copilului.Bucuria profesorului nu mai cunostea margini,acesta dedicandu-si timpul din afara scoliui,educarii si cresterii micutului.Si eforturile facute se cunosteau zi de zi,avand efecte ciudate.La patru ani,micul Ilie citea si scria cursiv,vorbea destul de bine franceza si desena extraordinar de frumos,dovedind aptitudini deosebite pentru grafica in alb-negru.
   La sase ani,cand pasea pentru prima data pragul scolii,citise deja basmele lui Ispirescu si Mitru,tot ce se publicase din Jules Verne  si Alexandre Dumas si incepuse lectura Mizerabililor lui Hugo in editie princeps,in limba franceza.Iti dai seama ce insemna pentru el scoala si orele de liniute,bastonase,rotocoale si mai stiu eu ce alte minuni caligrafice,premergatoare invatarii alfabetului si artei scrisului.Un chin imens pentru bietul baietel si mai ales pentru invatatorul sau.Pentru ca lipsa lui Ilie de interes pentru ceva ce stapanea deja foarte bine,s-a rasfrant in comporatamentul sau din timpul orelor de curs.Devenise un calvar prezenta sa in sala de clasa,persifland invatatorul si distrandu-se copios pe seama bietilor sai colegi aflati la inceputurile unei calatorii pe care el o terminase de mult.Dascalul sau a incercat sa ii dea o ocupatie in timpul orelor,transcrierea de pagini intregi din carti luate de la biblioteca scolii.Desigur ca nu a avut nici un efect.Din contra,baietelul  a inceput sa ii puna tot soiul de intrebari ciudate invatatorului,intrebari la care acesta ori nu avea raspuns,ori decenta ii impunea sa nu raspunda.In plus,conflictele verbale cu cei din jur,deveneau pe zi ce trece tot mai violente,razboinicul si razbunatorul duh al sfantului care ii carmuia destinul,facandu-l sa ii altoiasca sanatos pe colegii care ii stateau impotriva.
  Toate incercarile invatatorului si,in ultima instanta ale batranului profesor de a-l domoli,erau zadarnice,avand chiar darul de a-l inversuna si mai mult .Domnul Radu regreta acum ca nu il lasase sa se dezvolte urmand cursul firesc al vietii,dar era prea tarziu si nu ii ramasese de facut altceva decat sa astepte timpul gimnaziului,timp care spera sa ii deschida orizonturi noi,necunoscute micului terorist.Credea cu putere ca aparitia unor materii noi,a unor profesori noi,sa ii domoleasca firea oferindu-i subiecte si provocari de alta natura.Zadarnice sperante.Nimeni nu stia ca neastamparatul si irascibilul copil de la scoala,cum pleca din acel mediu,fugea direct acasa si lua din biblioteca profesoruli manuale si alte carti si inchis in camera sa,studia si invata pe ascuns.Astfel ca atunci cand trebuia sa inceapa clasa a cincea,el avea deja toate cunostintele unui absolvent de ciclu gimnazial.Urmarea a fost ca profesorii,descoperind cu cine  se confrunta,preferau sa nu il aiba in clasa iar el,a descoperit in felul asta terenul de sport si mai ales sporturile care necesitau o forta deosebita.Cam ce credti voi ca se putea intampla cu un copilcare isi dedica patru pana la sase oere zilnic sportului si capatarii de muschi?A crescut mai repede si mai armoniosd decat colegii de generatie,devenind musculos,inalt,tupeist si neinfricat.In clasa a saptea,era atat de bine dezvoltat incat elevi de liceu preferau sa evite conflictele cu el dupa ce ii pusese la punct pe cativa dintre ei.  
   Damian era vrajit de usurinta cu care Gogu descria evenimente din viata altui om,ca si cum le-ar fi trait chiar el.Era convins ca tanarul mai cunostea si alte amanunte peste care trecea de buna voie incercand sa ofere coerenta si substanta celor povestite.
   -De fapt,clasa a saptea - continua acesta istorisirea - a fost cea care a determinat drumul viitor al individului nostru.Si asta din cauza ca atunci l-a cunoscut pe Ratoi.Pe Ion Ratoi.Un tigan tinerel si oaches,care deja gustase din painea puscariei si care avea mare trecere printre fetele de liceu,impresionate de atitudinea lui de smecher mafiot.Tiganusul asta ii taxa pe elevii de liceu,luandu-le banii de buzunar si eventualele tigari gasite prin ghiozdane sau prin buzunare.Avea si o intuitie fantastica,mirosind de la distanta copiii cu bani mai multi,fii de doctori,militieni sau aprozaristi,adica pe acei care aveau porofele destul de bine garnisite si tigari fine,nu mahoarca muncitoreasca.Ratoi asta,asistase intr-o zi la felul in care Ilie rezolvase un conflict cu un baiat de a unspea,pe care il adormise cu doi pumni bine plasati.Atunci s-a apropiat de amicul nostru si l-a invitat la o discutie amicala,intre patru ochi.Acea discutie a fost stropita din plin cu "platano",u lichior de banane ale carui parfum si dulceata l-au cucerit pe Ilie si l-au si aametit,pentru prima data in viata.Experienta se pare ca i-a placut si de atunci,a aparut in peisaj un cuplu nou:Ratoi si Tancu,acesta din urma fiind Ilie caruia tiganul ii gasise rapid o porecla din care avea sa faca un renume. Tancu i-a ramas porecla destul de mult timp,adica pana la prima liberare.Caci,asa cum banuiti deja,Ratoi l-a combinat mai intai in taxarea liceenilor pentru fonduri dedicate betiilor cu lichior.Dar nevoia de fonduri crestea cu fiecare zi si atunci au trecut la mici furturi din magazine:ciocolate,tigari,sticle de bautura si alte chestii din astea.Din cauza unei sticle de bautura a si facut cunostinta Talianu cu potera prima data.
   O supraveghetoare de magazin mai constiincioasa l-a vazut cand palmase o sticla de rom cubanez si la iesirea din magazin l-au insfacat doi haidamaci de macelari si au chemat militia.Asa a ajuns sa dea prima data cu subsemnatul si i s-au luat amprentele.Noroc de un tablagiu care l-a recunoscut ca fiind baiatul profesorului Paraschivan si din respect pentru acesta l-au sunat chemandu-l la sectie si evenimentul a fost dat curand uitarii.
   A urmat apoi primul furt din casa de bani a unui magazin,primul furt din buzunare si din plasele gospodinelor plecate la piata cu potofelul in plasa.Si intr-un timp mai tarziu,primul jaf adevarat,cand sub amenintarea cutitului il usurase pe un domn ce tocmai retrasese o suma frumusica de la CEC ,de toata averea.Normal ca omul a reclamat jaful si militia a facut cercetari.Printre suspecti s-a numarat si el datorita prieteniei cu Ratoi dar,culmea,omul nu l-a mai recunoscut la intalnirea fata in fata,sustinand foarte sigur pe el,ca tanarul din fata lui nu este in nici un caz cel vinovat de jaf.Asta l-a facut mai increzator si mai indraznet,sigur ca cineva il veghea si il ajuta sa treaca fara sa pateasca ceva prin soiul asta de evenimente
.Si cum sa nu ajungi sa crezi ca ai un zeu protector cand,in cazul altor patru jafuri,pagubasii pareau sa nu il mai recunoasca atunci cand se aflau in fata lui?

Intalnire de gradul zero

  Tocmai cand ziceam ca iau si eu o pauza de reveneala,fratele meu Traian,cel cu un ochi pe Parlament si cu unul pe Constitutie,cheama la negocieri opozitia cea cu fundul roz si lat,oferindu-le pe tava sansa de a-si vedea visul cu ochii(pastrarea locurilor din cele doua camere),conditionata doar de acceptarea micilor reforme statale si constitutionale visate de vrednicul marinar de uscat.Victoras cel viteaz ,Crin cel istet si liberal pana in maduva oaselor de vita din supa USL-ista,s-au prezentat voiosi nevoie mare la o felioara de discutii cu perspective de ciolaneala guvernamentala.Dar bucatarul de serviciu,Traienel,le-a servit doar aroma supei ministeriale si o umbra de intelegere cu miros de viitoare supunere neconditionata,fezndata cu amenintari voalate de genul:"stiu ce-ai facut asta iarna".Cum cei doi "sefi" de partid venisera la ora de geografie cu tema de la economie politica,au fost luati prin surprindere de subiectele date spre studiu de T.B. si au tratat totul cu ceva de soiul "no comment",neavind indicatii de la creierul de partid.
   De fapt,bossul din Cotroceni,ii chemase doar ca sa ii informeze ca si daca vor si daca nu,el tot ce vrea muschii lui va face(muschii si cu Big Ben-ul Londrei,unde a fost la inchinaciune sunetului orologiului care dicteaza "ora" guvernului si pohta prezidentului).Asa ca baietii de baieti din uniune au plecat cu coditele intre picioare-adica asa cum venisera -iar wisky-manul cel glumet,razand cu gura pana la urechi in fata presei,ca ce tare si mare si inteligent si drept si frumos si anticoruptionist si anticomunist si anti ce vreti voi este el in fata lui.
   Ponta a plecat sa planga in poala lui Nastase,mangaiat parinteste pe crestet de Iliescu,iar Crinul antonescian s-a dus la televiziune sa povesteasca ce viteaz ar fi fost el daca ar fi avut voie sa vorbeasca in fata lui Base.Printre vaicarelile auzite si reauzite,a strecurat sau a scapat si un mare adevar:intrebat ce va face opozitia daca Traienel chiar schimba harta administrativa a tarii si constitutia dupa cum are el chef,a spus:daca VREODATA vom ajunge la putere,primul lucru pe care il vom face va fi sa luam masurile legale pentru revenirea tarii pe fagasul sau istoric.Mare adevar acest VREODATA.Pai daca reuseste tatucul nostru,bulibasa tribului de pedelei sa schimbe si harta dar mai ales,Constitutia,adio acces la putere pentru opozantii trioului de mare succes T-B-E. Se vaita dumnealor ca s-a umplut tara de baroni PDL-isti,stai sa vada cand vor apare marchizii,vicontii si contii,dar in special ducii de PDL,adica guvernatorii celor opt regiuni statale,dintre care unul va fi secui si restul basisti.Si sa vezi cum se vor inchina si vor plati tribut stapanilor de maine,sperand la o bucatica mica-mica,cea mai mica,cam cat ...ochiul de furnica,din imprumuturile viitoare facute in numele si pe cheltuiala noastra,a celor mici si pricajiti.
   Si pentru ca lumea sa nu se mai certe pe ciolan,toate ministerele se vor reuni intr-unul singur,ministru va fi Elena,prim-ministru si vicepresedinte,Emil iar sultan peste toate cele ce misca sub soarele democratiei romanesti-Traian,unicul si inegalabilul si indivizibilul si indistructibilul si indubitabilul si incontrolabilul si in...bilul.
Painea o va tine Nutzi,cutitul Traienel si micutul dar agilul Emil va alerga de la unul la altul,oferindu-se mereu sa ascuta cutitul,sa-i aduca un fund nou ministrei(scuze daca asta se poate interpreta),avand grija sa-si tina indoita manseta pantalonilor in care se vor aduna firimiturile cazute din opera de imparteala dreapta a celor doi.Asta asa,ca sa nu se duca si el cu mana goala acasa la sotie.
   Iar peste patruzecisisapte de ani,interminabilul presedinte va organiza un referendum printre cei doi locuitori ramasi in tara(cred ca ati ghicit despre cine este vorba),pentru a stabili cine va ocupa cele doua posturi,de ministru si prim-ministru atunci cand unul din cei doi isi va da obstescul sfarsit:Traian sau supravietuitorul?Si cum prea bine stim,in urma sondajelor de opinie si a votului poporului,castigatorul de drept si de fapt va fi...
fratele meu cu privirea divergenta si gandire convergenta:TB(adica toate bune).
   Daca ma contraziceti,va dau intalnire pe malul Adriaticii,peste cei 47 de ani si va fac cinste cu o slibovita croata de la mama ei,numai ca sa nu va servesc cu wisky.

Sper intr-o revedere

Dragii mosului,cat de curand voi intra intr-o pauza,probabil destul de lunga,lipsind din lumea blogurilor si lipsindu-ma de placerea de a va citi si a va simti aproape.Sper sa am norocul de a reveni intr-o buna zi,plin de curiozitate si,sper,de pofta de a continua cele incepute pe aici.Va doresc o viata frumoasa,o vara plina de bucurii si cu sinceritate va marturisesc,o sa-mi lipsiti.
Fiti buni si calzi cu cei din jur,fiti sinceri cu voi insiva si bucurati-va de fiecare clipa a zilelor si a noptilor ce vor veni.
Cu speranta va spun "La buna revedere".Tatookis

Basisme de vara

   Dragii mei,onorabilul nostru prezident m-a dat pe spate saptamana asta cu noua sa idee bengoasa:satul de prea multa imparteala a tarii cu opozitia(din cele 42 de portii PDL-ul a prins prea putine fata de pofta sa si a celor ce-l slujesc)s-a gandit el ca ar fi minunat daca ar imparti tarisoara doar in 8 felii mari si gustoase.Coapta indelung in mintea incalzita a domniei sale,ideea a fost lansata ca un soi de propunere cu aroma de ordin si flambata cu wisky de cea mai buna calitate.Consecintele sunt mai mult decat benefice pentru sanatatea si trupul doamnei Romania,ducand la un consum mai redus de calorii financiare prin eliminarea celulitei administrationale formata in zone de maxim interes si minim acces pentru puterea actuala.Domnul presedinte doreste ducerea la capat in regim de urgenta a acestei sarcini,presimtind in cordul tensionat de viitoarele alegeri pentru parlamentul unicameral(cei 300 din Parla),ca se pregateste debarcarea la nivel national a partidului pe care il pastoreste si viseaza la 10 miliarde de euro din fonduri europene,repartizabile intre cei ce inca mai tin fraiele economiei si politicii romanesti.Macar daca e sa se desparta de putere sa-si asigure batranetile material si judiciar,aceasta din urma prin mici modificari aduse constitutiei,modificari menite sa-i aduca imunitate nepieritoare si satisfacerea cerintelor celor ce l-au sprijinit sa recastige presedentia desi era perdant din startul campaniei,cerinte indelung amanate prin subterfugii guvernamentale si amagitoare promisiuni,in arta carora este Mare maestru.
     Asadar,trebuie sa ne pregatim temeinic pentru suportarea unor cheltuieli suplimentare,atat din bugetul de stat cat si din cel personal.Cheltuieli generate de reorganizarea fara planificare,fara studii de fezbilitate,fara o directie clara de dezvoltare,fara cap si fara coada.Nici nu mai conteaza nivelul acestora daca egoul prezidential isi gaseste satisfactie.Nu mai conteaza nici legile statului "de drept",acestea fiind usor ocolite prin asumarea raspunderii guvernului.Domnul presedinte arata cu indexul directia de urmat si micul-mare premier Boc,alearga in directia aratata fara sa-l intereseze ca pe drum si-ar putea rupe gatul sau ar putea creste in inaltime(lucru de altfel foarte daunator brandului creat de primul ministru:mic de stat dar iute la ascultat).Totul pentru indeplinirea intocmai si la timp a doleantelor Sefului direct.Populatia,urmarile pentru aceasta,nu are nici un cuvant de spus fiind oameni simpli,semianalfabeti - conform ultimelor studii date publicitatii in lume,fara educatie politica si,mai ales,fara perspective.Ce daca invatamantul este in cadere libera,ce daca sanatatea este in curs de a deveni de domeniul science-fictionului pentru romani,ce daca tinerii nu mai viseaza la ce vor realiza in tara ci la emigrare oriunde si oricum?Ne pleaca specialistii spre alte zari mai calde?Nu-i bai.Partidul se va ingriji sa acopere lipsa lor prin extinderea domeniilor de care se ocupa academiciana de renume(curand) universal Elena(pare un nume predestinat marilor impliniri,nu-i asa?).Administratorul Boc va avea grija sa-i mai dea cateva ministere in grija si toate problemele se vor rezolva de la sine,numai prin simpla influenta a numelui ministrei tabloid.Si ea va avea grija sa ne faca viata mai frumoasa,asa cum a avut grija de turism(propus de gurile rele pentru eutanasiere),de dezvoltarea regionala (cine mai are atatia kilometri de panglici inaugurale taiate cu foarfeci boante,la sali de sport inchise dupa inaugurare si autostrazi care te ajuta sa treci strada?) si mai ales de imaginea lui Traienel,mentorul si idolul sau necontestat,dus la rang de strabun:doar din Traian ne tragem,nu?
    Armata nu prea mai avem,dar ne facem scut antiracheta.Infractiunile capata aspecte tot mai grave,mai violente,dar avem grija sa micsoram numarul politistilor si mai ales avem grija sa le reducem remuneratia.Tinerii nostri par sa aiba tot mai mu;lt tendinte suicide si noi le deschidem larg portile drogurilor si le inchidem pe cele ale scolilor si locurilor de munca.Batranii nostri,altadata intelepti si sfatosi,incep sa-si ia zborul de la etajele superioare ale blocurilor care le mananca pensia pe doua luni cu intretinerea pe o luna.Lumea este facuta lenesa si indemnata sa puna mana pe treaba,dar pe care treaba nu li se spune:daca te uiti la ofertele de locuri de munca nu vezi decat videochat,dansatoare exotice,saloane de masaj erotic si consultanti financiari.Ah,da!Si necalificati.multi necalificati.Si bone pentru batranii din Anglia si Germania si pentru nepotii acestora.Si saormari.Toata Romania a devenit un izvor nesecat de babysiterri si fastfooderi si,iertata-mi fie pronuntarea,curve.Curve bune pe bani putini.Ca pe afara,fetele noastre-producatoare,au tarife de 10-20 de euro per prestatie datorita inflatiei de oferta pe piata.Doar in tara mai auzi de 10.000 de euro sau chiar 100.000 de euro pentru o noapte de amor cu storfeturi facute mari de televiziunile comerciale.
    Ce daca toata economia noastra se rezuma doar la Dacia-Logan si banci care te ajuta cu o mana ca sa-ti ia inapoi cu doua?Si la exportul de lemn din padurile tot mai putine care faceau umbra acestui pamant.Si la agricultura care nu mai produce cartofi,mere,rosii si alte chestii de astea ci produce din greu importuri si exporturi de banane si portocale.Parca stie cineva ca cei care mai producceva grau sau porumb zic ca il exporta,il tin parcat in vagoane prin depouri uitate de lume si dupa ceva timp,il importa la un pret de trei ori mai mare?Parca mai intereseaza pe cineva ca banii care se mai gasesc in tara sunt bani de imprumut pe care va trebui sa-i returnam la un moment dat intreit?Mai interesante sunt divortul lui Pepe si al lui Irinel,tatele Buruienii si Pamelei de Romania si discordia dintre ele pe amanti;mai interesante sunt escapadele prin tari straine si shopingul divelor de televiziune decat starea de fapt a natiunii.Ca sa aiba liniste,guvernul ne ofera circ,ca painea e pe terminate.
    Iar noi,ca un popor trecut prin multe,dam ingaduitor din cap,rabdam si tragem sudalme sfintilor prea multi din calendar si asteptam cu nerabdare sarbatorile anuale ca sa ne facem de cap cu mancaruri sofisticate.Ca de baut,bem mereu mai abitir ca rusii in cel de-al doilea razboi mondial,incepand cu primul om al tarii si terminand cu minori de 5 ani ajunsi la spital in coma alcoolica.Bem ca sa uitam si ca sa ni se para ca traim bine,asa cum ne ura  badita Traian.
    Eu unul,astept cu nerabdare propunerile pentru denumirea noilor judete imaginate de presedinte.Nu de alta,dar vreau sa stiu si eu in ce ma transform din prahovean:in septan,in muntean sau in sarman?

Duminica sfantului bleg

  Mda,e duminica si observ ca asta ma lasa rece.Habar n-am de ce si nici nu vreau sa-mi bat creierii,parca si asa storsi de vlaga si inspiratie,pentru a descoperi ceva cu care sa-mi umplu timpul.N-am chef de nimic,pana si lumina ma irita,intepandu-ma ca o urzica atinsa de interiorul meu,muzica - oricat de incet s-ar auzi - mi se pare prea zgomotoasa,norii care se invart in jurul obstinei mele ca lupii in jurul stanei ma deranjeaza cu nehotararea lor de a-si varsa naduful peste lume...
  Clar,astazi sunt sucit rau la fire si nervi,asa ca dau o raita prin lumea blogurilor sa vedem ce mai face lumea:
multe stresuri de bac,multe intoarceri in timp,chestii frumoase,chestii urate nu atat prin continut cat prin necunoasterea limbii noastre,cea atat de frumoasa si atat de simpla in greutatea ei metaforica.Povesti de suflet,povesti de viata,povesti adevarate si inchipuite,versuri,politica,pareri si tot ce un capricios ca mine acum,isi poate dori.Dar nimic din ce ar putea sa-mi schimbe starea,nimic care sa alunge aceasta blegeala aproape monumentala care m-a cuprins si ma tine inlantuit in camera cu vedere spre ulita pe care alearga doar fluturi.
  Parca toata lumea din jur este vorbita sa ma lase in sfanta mea lene si plictiseala,sperand in mumificarea subsemnatului si apoi transformarea mea in Sfantul Bleg,patronul je ne sais quoi-ului care ne amorteste mainile,picioarele,muschii in general si mintea in particular.Si eu nu fac nimic sa schimb mersul lucrurilor.Mi-e greu si sa misc mouse-ul si sa dau clic si sa citesc si mai ales sa scriu.Un impuls venit de la cainele meu,un braq maroniu cu sange de labrador,care latra lung la ciresele care intarzie sa se coaca,m-a intepat in cotul in care ma doare de politica si de politicieni si mi-a dirijat mersul spre "Gura mare" pe care nu am mai deschis-o cam de mult.
Dar pentru ca este ziua mea,Duminica sfantului bleg,las degetele sa alerge in voia lor pe tastatura si ce-o iesi o-ti vedea voi singuri.Nici nu ma apuc sa recitesc ce-am scris ca sa nu dau Delete la tot.Ma duc sa-mi bag coarnele intr-o perna racoraoasa si sa-mi plang acolo bucuria sarbatorii.Cu ultimele puteri va salut si va doresc sa aveti o zi vioaie.Hai pa,pa,pa....

Duminica,dupa apocalipsa

  Ufff,m-am trezit viu.Mare chestie.Am deschis ochii incet,incet si printre gene am zarit o raza de lumina,palida.Inainte de a-i deschide de tot,m-am ciupit de obraz sa fiu sigur ca nu sunt in vis.Super.Durerea si icnetul scos mi-au confirmat ca,cel putin in privinta corpului si simturilor mele,nimic nu se schimbase.Inca.Am lasat talpa piciorului sa atinga usor podeaua,asteptandu-ma la surprize:apa maloasa pana la marginea patului sau macar o fluidizare a materiei din care e alcatuita.Solida si rece.Furnicaturile simtite erau doar de la pozitia incomoda din timpul somnului.Grabit,am pus si celalalt picior jos si am pasit spre fereastra sa vad daca restul lumii e la locul ei.Doar o galeata uitata afara,dupa udatul gradinii,era mutata cativa metri mai incolo de o pala de vant furios.In rest,ciresele se facusera putin mai rosii decat ieri,iarba era cu o jumatate de centimetru mai inalta(iar trebuie sa o cosesc) si randunicile de la streasina casei se certau de zor pe gardul gradinii cu flori.
   Ceva parca lipsea totusi.Ma chinuiam sa realizez ce,cand scheunatul milog din dreptul ferestrei mi-a amintit.Nu-mi vazusem cateii.Dar boturile lor maronii ridicate pana in dreptul pervazului,intr-un salut matinal,m-au linistit.Pana si bracul meu,mai vagabond de fel,era acasa.Am deschis fereastra si am amusinat aerul.Aceeasi aroma de padure reavana,acelasi miros de vaci trecand spre pasune...M-am indreptat spre baie,curios sa vad daca la robinet curge apa.Culmea,curgea.Spun culmea pentru ca aici e un obicei:furnizorul de apa potabila,pune restrictie la primele ore ale zilei,pentru a limita consumul.Lumea cica are prostul obicei de a-si uda gradinile in speranta unei recolte bogate de legume.
   Prin urmare,toate pareau in ordine.Curios,am deschis televizorul asteptand de la vorbitorii din cutia magica,un semn al anuntatului dezastru.Stirile erau la locul lor:violuri,sinucideri,accidente tragice de masina,serialul divorturilor de prestigiu si fotbalul atotdominator erau prezente ca in fiecare zi.Asadar,nimic nou sub soare.Pana la anuntarea stirii ca,batranul si multpreainteleptul pastor,a anuntat amanarea apocalipsei pentru luna octombrie a anului curent,probabil din lipsa de cvorum.Si atunci am realizat ca pana si organizatorii apocalipsei pot pati,romaneste,o amanare a proiectelor din lipsa de responsabilitate a celor insarcinati cu ducerea la indeplinire a acestora.Sa mai rada Europa de noi ca nu suntem in stare sa ne hotaram daca am iesit din recesiune sau din criza.Ca proiectam autostrazi minune si realizam ulita copilariei in locul lor.Ca la noi se asfalteaza cu gropi,ca rosiile noastre cresc in Turcia si Italia,ca merele romanesti sunt mai bune cand se coc in Siria sau aiurea,ca morcovii nostri sunt mai drepti cand rasar din pamant in Polonia si cartofii mai dulci cand vin tot de acolo.
    Dar asta-i soarta noastra de popor analfabet(cum auzeam aseara o atotstiutoare doamna a talkshow-rilor caracterizandu-ne):ocupam prin exceptiile de la aceasta regula functii de conducere in universitati de renume mondial,trasam istoria NASA,programam si devirusam calculatoarele lumii,reinventam matematica,fizica si ingineria,accidental acaparam podiumurile olimpiadelor de stiinta internationale de fiecare data cand reusim sa participam...Sa-mi amintesc si de solisti de opera,de balet,de jazz?Sa caut in cutiuta memoriei creatori de arta a picturii,sculpturii,filmului,fotografiei,fashionului,machiajului si a orice altceva ce omul poate inchipui?Biet popor de "stupid people",sarac cu duhul si cu conturile goale,dar bogat in spirit si realizari pe alte meleaguri!
    Apocalipsa va veni,dar va fi o apocalipsa particulara,destinata locuitorilor acestui pamant,adusa de "ingerii" guvernarii noastre neroade si supuse intereselor proprii si straine.
    Trabucul meu scum a ramas nefumat.Nu-i nimic.Il voi pastra pentru ziua in care Romanii se vor trezi la viata si vor vota cu gandul la tara,nelasandu-se cumparati cu un kil de malai,zahar,ulei si o galeata sau umbrela inscriptionate cu sigla unor vanzatori si tradatori de tara si de neam.Il voi aprinde la flacara acestui neam de analfabeti inteligenti.

THE END

Gata...ajungem la capatul liniei.Maine,pamantul se sfarseste.Eveniment anuntat cu banere mari,intinse peste mari si tari.Profetul a cuvantat:21 mai 2011,este ultima zi a pamantului.Sau a oamenilor?Sau a vietii?Nu stiu,n-am inteles prea bine.La mine la tara,englezeasca nu este punctul nostru forte.Traducem dupa ureche si dupa jurnalele de stiri pe care le urmarim cu aviditate,dornici sa ne autoeducam pentru a face fata cerintelor unei societati in continua schimbare si,nu sunt sigur daca "e" sau "in" volutie.
  Asa ca eu unul,am inceput sa ma pregatesc.Mi-am curatat gradina de buruieni(sa fie frumoasa la marea sfarseala),am sters geamurile cu editia de ieri a tabloidelor(au aceasta mare calitate de a te ajuta sa vezi mai clar -prin sticla ferestrei,bineinteles),mi-am amanat datoriile la vecini si la stat(habar n-au nici unul ca la faza asta i-am tras in piept ca pe etnobotanice) catre o data viitoare si mi-am facut pantofii cu crema,lustruindu-i ca pe vremea cataniei.Am pregatit si un mesaj pentru univers,scris pe foi de caiet dictando,cu marker permanent -ca am auzit ca asta nu se sterge ,am facut si un CD cu imagini,muzici si mono;ogurile lui Toma Caragiu,am selectat si niste fotografii cu fete,baieti,tari,orase,animale,pasari,mancaruri si un deodorant ocean brise -sa stie universul cum mirosea pamantul in timpul vietii lui -si toate astea le-am indesat intr-un termos de inox pe care l-am asezat la loc de cinste,intre crengile unui nuc batran.Sper doar ca viitorul sa aduca vizitatori pe ce-o mai ramane din planeta,aia sa gaseasca recipientul meu si dupa cateva sute de ani de cercetari sa descopere cum se deschide si sa gaseasca astfel ceea ce le-am lasat mostenire.
  Dupa ce voi termina postarea asta,ma voi aseza in fata televizorului cu o bere in fata si cu un castron imens cu floricele,telecomanda la indemana si voi butona-o sarind de la un post la altul,insetat de ultima cunoastere.Ma voi uita pana si la emisiuni gen "Acces di(n)rect","Drept la tinta" si "dAN dIACONESCU,pRESEDINTELE pOPO(R)ULUI in direct".Ma voi bucura la nesfarsit de fiecare imagine cu Base si cu ai sai Boculet si Nutica si voi regreta amarnic faptul ca nu voi sti cine a castigat campionatul de fotbal si cupa in Romania.Ma voi bucura ca ai nostri conationali de etnie "igen"nu vor apuca sa invete geografia si istoria in limba materna,nu vor apuca sa se retraga de la guvernare si ca statul nu va fi obligat sa mai subventioneze caldura la iarna.Si ca s-a scumpit degeaba benzina si motorina;si ca a trecut recesiunea ;si ca Base va ramane ultimul mare presedinte din istorie;si ca ala micu,cu ochelari si vorba agitata,ultimul prim ministru pitic;si ca hingherii de masini vor dispare...
  Apoi ma voi intrista ca Guta nu va apuca sa-l vada pe copilu' lu'Narcisa crescut si cerandu-i insistent vila si masina promise;ca Irinel nu va apuca finalul telenovelei cu Monica;ca Pepe nu va reusi sa divorteze de Oana;ca burlacul va ramane pe cap cu 6 (cai frumosi) mandre dornice de maritis neapucand sa elimine surplusul de balast(adica cele 6 pretendente ramase in cursa);ca Mircea Badea nu are o ultima emisiune pe care sa o incheie cu celebrele cuvinte:"traim bine in Romania si asta ne uimeste tot timpul";ca Bianca si Daniela raman nemaritate si cu tariful nemodificat;ca Salam n-a apucat sa cante cu Bregovic si Clapton pe aceeasi scena si n-a apucat sa-si ia casa la Paris;ca manelele n-au apucat sa ramana singurul gen muzical pe intreg mapamondul;ca n-am apucat sa vad "Ursul"lui Chisu castigand marele premiu la Cannes si cu ocazia asta pe Mihaela casatorindu-se cu Dani;ca autostrada suspendata a lui Oprescu va ramane definitiv suspendata - ca toate autostrazile tarii in care chiorul este rege peste orbi;ca n-am apucat sa-l vad pe STROSCAN,ala cu tentativa de viol,condamnat la 70 de ani de detentie;ca americanii n-au apucat sa recunoasca in fata lumii ca sunt sfatuiti in politica de extraterestrii cazati in zona 51 si ca Luna este satelit artificial(de fapt,prima statie orbitala construita de atlanti in jurul unui metorit ramas captiv in sfera de atractie a pamantului);si inca multe altele pe care nu mai am timp sa le astern,grabit sa apuc sa caut pe Google ultimele stiri Wikkileaks.
  Da,ati observat bine:lista lucrurilor care ma vor intrista este mult mai lunga decat a celor ce ma vor bucura.
  Mi-am cumparat si o tigara de foi,de-aia scumpa rau,sa o savurez in acele ultime clipe.O singura nelamurire am:nu stiu cand sa o aprind.Ca profetul ne-a zis doar ziua nu si ora la care se va intampla apocalipsa.Si daca ma prinde cu ea neaprinsa?Sau daca apuc sa o fumez pana soseste?THIS IS MY BIG PROBLEM !
  Asa ca va zic ADIO pana duminica.
            THE END -nu-i asa?

File de roman(c10)

  Privirile ii ratacira cateva secunde peste mesele cafenelei,acum aproape pline.Facu discret un semn de recunoastere-salut catorva cunoscuti,asezati in grupuri de preocupari.Lua o gura sanatoasa de coniac si taria ii arse cerul gurii,continuand o plimbare inceata si aproape dureroasa,spre stomac.Victor se aplecase spre el,incercand parca sa surprinda fiecare cuvant inca de la formarea sa in labirintul incurcat al mintii.In jur se auzea un murmur surd si continuu,ca un motor de masina de lux,torcand la ralenti.Damian simti cum trupul i se relaxeaza si sentimentele se ascund intr-un coltisor intunecat al sufletului,gonite de parfumul si arsura bauturii.
   Incetul cu incetul,ii povesti mai varstnicului prieten,seara petrecuta la restaurant,soldata cu surprinderea Silvanei impreuna cu acel barbat.Ii relata, cu lux de amanunte,toate trairile sale din acea blestemata intamplare.
  -Si te-a rabdat pe tine sufletul sa nu te duci peste ei la masa?Eu unul,m-as fi dus si m-as fi asezat fara invitatie alaturi de ei,ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,asteptand reactia ei - in primul rand.O fi ala un nenorocit,dar sunt convins ca n-ar fi riscat un act violent in public,abia iesit de la mititica.
  -Asa ai fi procedat tu insa,eu,nu o vazusem de ceva vreme,nu mi-a raspuns la mesajele pe care i le-am lasat.Ma tot gandeam daca nu cumva gresisem eu cu ceva si ea din cauza asta refuza sa ma mai vada.Si apoi a urmat socul cel mare cand George mi-a spus cine este si ce este individul.Silvana pe care o cunosteam eu,nu avea ce cauta in compania aluia,sub nici o forma.Nu vedeam ce legatura bolnava poate fi intre ei.Si mai erau si privirile alea pe care le crezusem a fi daruite numai mie.Parca erau chiar mai stralucitoare privindu-l pe cel aflat atunci in fata ei.Nu,in mintea mea,aceea nu era Silvana,ci era o impostoare care doar luase chipul femeii pe care o iubeam eu.Nu eram gelos,foarte putin furios,dar eram complet nedumerit,pierdut in valmasagul ipotezelor neverificabile pe moment.
  -Si ea? Ea nu te-a vazut?N-a intors,macar o clipa privirea spre sala restaurantului,nu te-a simtit cum ar fi simtit orice femeie indragostita prezenta barbatului din viata ei?
  -Nu.Nici macar o secunda nu si-a dezlipit ochii de la fata lui.Era ca un admirator extaziat,aflat in fata idolului sau.Ochi in ochi si mana in mana.
  -Mai copile,numai asa de-al dracu',le-as fi trimis o sticla de vin,un pahar de ceva,ca de la un admirator neunoscut.Suta la suta asta i-ar fi atras atentia si ar fi facut-o curioasa.S-ar fi uitat sa vada cine ii admira atat de mult si,poate te-ar fi vazut.Doamneee,as fi facut orice nebunie sa-i atrag atentia,numai pentru a-i observa reactia.Pentru ca adevarul il puteai afla imediat din actiunea ei imediata.
  -Ce adevar puteam afla eu din cum ar fi reactionat?Crezi ca eram in stare sa judec obiectiv schimbarile de pe fata sau din gesturile ei?In nici un caz,sunt sigur de asta,cred ca ma cunosc destul de bine.
  -Nu mai fraiere.Nu trebuia sa fii un fin observator sau sa fii obiectiv.Era suficient sa urmaresti ce face dupa ce te recunoaste.Daca ar fi incercat sa se ascunda cumva,asta ar fi insemnat ca tine cat de cat la tine si se simte vinovata de ipostaza in care se afla.Daca ar fi ramas nepastoare,purtandu-se de parca nu te-a vazut,atunci ai fost pentru ea o simpla umplutura in lipsa armasarului iubit.Iar daca ti-ar fi zambit sau daca macar ar fi dat un semn de recunoastere,atunci lucrurile erau si mai clare:nu e decat o nenorocita de curva.
  Victor se ambalase puternic,semnele de nervozitate fiind usor de recunoscut in tremurul piciorului sau drept,numai bun de pus pe pedala unor cinele in acele momente.Devenise agitat si parca gata de pus pe harta cu oricine,pentru orice.Damian zambi cand il vazu pe acesta aprinzandu-si o noua tigara,cu toate ca cea aprinsa cu cateva secunde mai inainte,fumega uitata pe marginea scrumierei.Semn clar ca era prins si pasionat de subiect.Atitudinea prietenului sau ii usura tensiunea interioara,preluand parca,de la Damian,interesul,furia mocnita si teama in fata adevarului banuit,dar neconfirmat.Victor se intoarse spre fata de la bar,hotarat sa-i faca o noua comanda si Damian tresari cand acesta striga cat putu de tare:
  -Ahh,Gogule vino fratele meu putin pana aici.Hai la tat sa te cinsteasca si sa te descoase putin.
  Cand se uita sa vada la cine striga,vazu un tanar de vreo 20-21 de ani,blondut, cu plete,mic de statura si subtire,aproape filiform.Il stia din vedere si dupa nume.Era un mic bisnitar si putin proxenet,ocupandu-se cu mici potlogarii pe langa hotelul Parc,din centrul orasului.Avea cateva fetite pe care le mai plasa ocazional,turistilor straini amatori de senzatii si distractie.Din cate stia,era totusi un baiat inteligent,vorbind fluent cateva limbi de circulatie internationala.Blugii originali,camasa si pantofii italienesti,lantisorul discret de aur de la gat si ceasul de calitate de la mana,purtate cu naturalete,ca si infatisarea lui placuta,il faceau cu toata statura sa de copil,un tanar elegant si atragator.Multe pustoaice oftau si suspinau la vederea lui.
  -Sa traiesti nea Victore.Salut Damian.Ce faceti?La una mica,poetica?
  Atitudinea dezinvolta,zambetul placut si vocea sa putin nazala,i-l facura simpatic pe loc,trecand rapid peste impolitetea tanarului de a-l tutui.Ce i se parea lui curios,era de unde stia pustanul cum il cheama?Nu facusera cunostinta niciodata si din cate isi amintea,nici nu se aflasera in apropiere unul de altul.Intuind parca nedumerirea sa,tanarul i se adresa direct.
  -Ce?Te mira ca stiu cine esti si cu ce te ocupi?Fratioare,datoria mea este sa stiu totul despre toti si toate.Ma ajuta in afaceri.Daca vrei iti spun si ce si unde ai publicat ultima oara.Da' dupa fata ta,mai repede ai vrea sa afli cum ti-a suflat Talianu bucatica.Este?
   Damian ramase cu gura cascata in fata vorbelor acestui tanar,care,intr-adevar se pare ca stia totul despre toti si toate si mai ales,putea citi atat de usor in sufletele si mintea oamenilor.Era pur si simplu paralizat de reducerea framantarilor sale la cateva cuvinte atat de banale,dar atat de exacte.Victor radea,tragand cu mana un scaunel pentru a-i face loc baiatului,sa sada.
  -Bravos Gogule,tot pe metereze si tot la curent cu ultimele stiri.Esti tare bai baiatule.
  -Tare,netare,pune-i si copilului tau de suflet in fata o citronada rece si putem vorbi.Si lui Damian mai ia-i un coniac mare.O sa aiba nevoie,daca vrea sa asculte ce ii spun.Ok?

Cu sufletul la gura

  Doua zile de cosmar urmeaza pentru mine.Ziua de azi si cea de maine.Chiar daca nu va intrebati de ce, eu tot va spun.Azi si maine se desfasoara congresul pedeleului,de o importanta vitala pentru natiune.Vom afla,in sfarsit,ce ne rezerva viitorul,aceasta imensa necunoscuta a destinului nostru de traitori pe meleaguri mioritice,tara lui da lend of ciois.Totul depinde de alegerea marelui conductor al partidului (ati citit bine,nu mananc litere);spun asta pentru ca marele conducator este cunoscut,conductorul -adica cel ce va fi locomotiva partidului -urmeaza a fi pus in fonctie de membrii delegati ai fifilialelor.Marea lupta se da intre preacinstitul si preafalcosul Ble...pardon Blaga si preainteleptul si preaascultatorul Boc.Doua crengi ale aceluiasi copac: mar(inar)ul care face pe o creanga pere si pe una minciu...scuze din nou,micsunele.Astept cu disperare hotararea congresului,mai disperat decat asteptam ajutorul de somaj cu o zi ,doua inaintea sorocului.Explicatia?
  Pai daca vine Blaga,partidul va suferi transformari radicale: va dispare la foc automat coruptia la varf,transformandu-se in coruptie de la baza la varf;nu se va mai fura din bugetul si asa secatuit al statului,se va fura statul;ajutoarele sociale se vor majora (adica vor ajunge la nivelul de 18 ron pe luna,ca pe pamant nu-i mai vedem nici pe astia),spitalele se vor transforma mult mai rapid in azile pentru pensionari(nu neaparat batrani) si vor fi umplute de romanii entuziasti ale caror pensii vor fi confiscate pentru buna si sublima lor intretinere in azil;Romanii vor ceda incetul cu incetul apartamentele ai caror proprietari sunt,unor proprietari intreprinzatori -prieteni ai partidului -mult mai capabili sa faca fata cheltuielilor de intretinere care vor depasi curand,venitul minim pe economie(piata imobiliara,aflata in plin avant de scufundare,va duce pretul apartamentelor la nivelul unei mize la o aruncare de bila la ruleta cazinoului).Si toate astea se vor petrece pe baze legale,ca vor fi votate legi pe banda rulanta.
  Iar daca vine Boc,micul imparat al guvernului,parlamentului si romanasilor,se vor intampla aceleasi evenimente insa la scara mai mica:coruptia va ramane la varf,statul nu va mai putea fi furat fiind proprietatea doamnei Nuti si aparat de un cocos,pensionarii vor beneficia de azile dar numai cei cu pensii peste 1200 roni,apartamentele nu vor fi cumparate ci vor fi scoase la licitatie in vederea recuperarii creantelor generate de incapacitatea de plata a actualilor proprietari.Si totul se va petrece in virtutea asumarii raspunderii primului ministru,care intamplator sau nu,inca mai este domnul Boc.
  Asa ca stau cu sufletul la gura sa aflu cine va castiga alegerile,pentru a-mi planifica emigrarea intr-o tara din lumea a treia,locul unde traiul seamana cu raiul fata de traiul in tara in care judecatorii,daca sunt prinsi la volan cu peste 1 la mie alcool in sange,sunt declarati eroi prin viciu de procedura,tara in care daca furi 1 ron esti condamnat la 15 ani de inchisoare iar daca furi peste 1 milion de euro,devii parlamentar cu imunitate in regula,tara in care daca demonstrezi ca muncesti cu spor si abnegatie la totala ei distrugere ai mari sanse sa devii ministru,secretar de stat sau macar director de regie autonoma,tara in care presedintele te face lenes ca nu vrei sa muncesti(pe meleaguri straine ca aici,in tara nu mai este nevoie,toate sunt bune si la locul lor),plescaind satisfacut din buze dupa savurarea singurului "visiki"necontrafacut existent pe piata,cel din propriul frigider.
    Unde esti tu Tepes Doamne,ca punand mana pe ei
    sa-i imparti in doua cete: in blagani si in boccei.
    Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
    sa dai foc la puscarie si la gloata de nebuni.
  Offff,am mari emotii,simt ca-mi tremura tot corpul de nerabdare.Sau o fi de la foame?

File de roman(c9)

  Intrarea in cafenea,si-a facut-o dupa ritualul obisnuit:a cercetat mai intai sala din priviri,desi era constient ca ora era prea matinala pentru a intalni pe cineva,s-a dus la bar si a rugat-o pe fata sa-i aduca o cafea si o citronada si apoi s-a indreptat spre coltul cafenelei ocupandu-si masa de la care putea supraveghea orice miscare.Parca asteptandu-l,pe masa erau asezate ordonat,cateva ziare inca mirosind a cerneala de tipar.Damian isi aprinse o tigara si ,in asteptarea cafelei se puse pe rasfoit paginile jurnalelor.De undeva din spatele tejghelei,se auzea discret o muzica putin ciudata.Melodioasa dar obsedanta prin repetitivitatea unor pasaje.Statea cu ziarul in maini,neacordand nici o importanta articolelor si cu urechile ciulite,atent la sonoritatile abia perceptibile ale unor instrumente pe care nu reusea sa le identifice.
  -Doina,zi-mi si mie te rog,ce-i cu muzica asta?Ce post asculti?
   Fata de la bar incepu sa rada si cu o miscare discreta,mari putin sonorul.
  -Domnu' Damian,nu-i nici-un post.Sefu' Iasar a adus niste casete de la rudele lui din Turcia.Cica e muzica ambientala,ce mama orientului o mai fi si aia.
  -Aaa,bun mersi.Foarte interesanta.
  Lamurit oarecum asupra subiectului,se reintoarse la ziare.Pline de articole politice,fara interes pentru el,cu niste poze de amator aruncate alandala prin pagini neavand legatura cu temele dezbatute,le abandona repede,preferand sa-si desfete papilele savurand cafeaua si citronada.De cativa ani tot incerca sa determine angajatii de la cafenea sa-i dea reteta acestei minuni.Dar Iasar,patronul,era extrem de strict in ceea ce priveste secretul si pastrarea lui.Si nu era singurul care incerca asta.Mai toti cei care trecusera pragul locatiei si gustasera din citronada,cereau reteta si in lipsa unui raspuns,reveneau foarte des aici,sa-si desfete simturile cu parfumul si gustul din paharele inalte,brumate si spumate,pline cu o licoare galben-portocalie,de care nu te puteai satura.
  Lumea incepea sa se trezeasca si asta se vedea prin numarul tot mai mare de clienti care treceau pragul cafenelei.Printre ei,aparu si Victor,scriitor,poet si redactor al unuia dintre ziarele locale.Pe langa asta,mai era si directorul bibliotecii publice,refugiul lui Damian inca de pe vremea copilariei.De acolo se si cunosteau.Si cu toate ca intre ei era o diferenta destul de mare de ani,Victor il rugase de la inceput sa il tutiasca,considerandu-l un fel de frate de carte.Cand acesta ajunse cu ochii in dreptul sau,Damian ii facu un semn discret cu mana si omul isi indrepta pasii spre masa lui.
  -Salut Dami.Matinal,matinal,ai?Sau iar ai fost in febra creatiei toata noaptea?incepu sa rada Victor,stiind destul de bine obiceiul sau de a sari peste somn atunci cand se simtea inspirat.
  -Salut Victor.Eu am dormit putin dar la tine se cunoaste de departe ca n-ai pus geana pe geana.Ce faci tu?
  -Fac pe dracu sa ma ia,pe mine si pe al de m-a pus redactor la fituica asta imputita.Vin de la tipografie.Am pierdut toata noaptea cu niste idioti care nu stiu sa deosebeasca o litera de alta.Bai baiatule,parca toti analfabetii si incapabilii s-au adunat in tipografia asta.Nimeni nu mai stie sa citeasca si sa scrie,ca sa nu mai vorbim ca habar nu au de caractere.A trebuit sa stau langa fiecare culegator in parte,sa pot sa fac un spalt ca lumea.Imi venea sa-i bag in regim de urgenta pe unde mamitica lor i-a fatat.Pe cinstea mea,sunt frant.Dar cred ca doua vodci si o cafeluta ma refac in doi timpi si trei miscari.Doinito!Doinito,baga si la baiatu' doua mari si o bardaca de cafea.Tu vrei ceva,Dami?Un coniac,un gin,o voculita speciala de-a lu' Victor?
  -Nu,multam.Fara tarii asa de dimineata.Poate inca o citr...
  -Doina,da-i si lu'Dami inca o galbioara de-asta .Nu stiu mai copile cum poti sa bagi in tine zeama asta fara grade.Eu cred ca as da ochii peste cap la nici doua minute dupa ce-am atins cerul gurii cu storcaiala asta.Tot vodca ramane apa zeilor.
   Pentru Victor,vodca era cu adevarat apa zeilor si totodata apa vie.In viata lui,Damian nu vazuse pe nimeni band atata vodca fara urmari vizibile,cum il vazuse pe mai batranul sau prieten.Au fost ocazii in care acesta "turnase" in el doi litri si plecase linistit,calm si cu mersul drept,ca si cum bause apa.Doar aversele verbale il tradau atunci cand depasea un anumit prag.La masa cu el,dupa ce acesta inghitea trei-patru mari,nu mai putea vorbi nimeni.Subiectele erau deschise unul dupa altul,tratate cu atentia cuvenita si bine distribuita de un singur vorbitor:Victor.Culmea,nu te puteai plictisi in compania versatului boem,licoarea bachica nefacand altceva decat sa descatuseze date,citate,evenimente si intamplari traite la persoana intai de insusi povestitor.Si chiar daca hainele aveau un aspect foarte apropiat de ponoseala arhaica,fata ridata si cu pungi mari sub ochii maronii si umbrosi te faceau sa-l crezi un betiv ratat,momentele in care se deschidea ca un almanah universal in fata auditoriului,t-il apropiau repede de acea parte a sufletului inclinata spre spirit.
  -Buuun,cartile fiind facute,zi copile cum mai stai cu scrisurile?Mintea ta,aia rasucita,a mai despicat vreun fir in cinci,a mai fatat oarece rime interesante?Sau te-ai dedicat momentan dragostei?Cred ca nu ma insel cand spun ca te-am vazut in compania unei zane fermecatoare...
  -Victore,crede-ma ca mintea mea nu-i asa rasucita cum zici tu.Umbla ea pe cai mai ocolite dar eu cred ca e destul de dreapta in judecata.Dragoste?Un subiect pe care chiar nu as vrea sa-l abordez acum.Putem discuta despre orice altceva,numai despre asta nu sunt dispus in clipele astea.
  -Hait ! Catelusul nostru e ranit in mandria lui de barbatel...Te-a parasit sau ai prins-o cu altul?Zi repede,ca de mine stii ca nu mai scapi acum.
  -Victor,te rog eu,las-o balta.Nu pot vorbi despre asta .Nu acum.Las-o pe altadata.
  -Ne,ne,ne copilas.Tatuca Victor simte inima ranita a protejatului sau si trebuie sa ia masuri de urgenta pentru repararea moralului.Hai ca-ti ia tata un coniecel si tu te spovedesti frumos maretei mele intelepciuni si intelegeri,spre iertarea sau condamnarea pacatelor.Iertate tie,condamnate celorlalti ce te-au atacat la sensibilitate.
  Pe Damian l-a pufnit rasul si a incuviintat din cap a resemnare stiind ca s-a bagat singur in gura lupului si nu are alta scapare decat sa-i povesteasca.Pe de alta parte,simtea ca ii va face bine sa mai verse din presiunea interioara stiind ca lui Victor chiar i te puteai spovedi cu mai multa incredere decat intr-un preot.In timp ce el radea innecandu-se cu fumul tigarii,amicul sau facuse deja semn fetei si coniacul poposi stralucitor si aromat in fata lui Damian.Impinse pachetul de tigari spre comeseanul sau facandu-i semn ca se poate servi,isi drese glasul si isi indrepta privirile spre el.
  -Victor,inainte de a-ti povesti ce mi s-a intamplat,as vrea sa-mi spui daca stii sau daca ai auzit ceva vreodata despre un anume Ilie Paraschivan.
  -Talianu?Cum dracu sa nu il stiu.M-am luptat patru luni sa-l scot pe Eusebio,pe fi-miu din mrejele lui de bandit.Un nemernic aflat dupa stiinta mea in spatele gratiilor,acolo unde ii e locul.
  -Gresit.Si cred ca de la el mi se trage totul.
  -Acum chiar ca m-ai intaratat.Da drumu' la robinet si varsa toata povestea.

File de roman(c8)

  Un dracusor din gandurile sale il indemna sa se ridice si sa se duca la ea la masa.Ceva nu era deloc in ordine cu ceea ce se intampla cu Silvana si cu viata lui.Noroc de George care i-a vazut socul in privire si,saritor ca intotdeauna a sosit imediat cu o cana noua,plina cu vin.Asta i-a distras pentru cateva secunde atentia si l-a tintuit la locul sau,pe scaun.Intrebarile i se invalmaseau in minte,una dupa alta,nemaiasteptand raspunsuri.O parte a mintii refuza sa creada ca femeia de la acea masa este Silvana,dar ochii si inima batand nebuneste confirmau fara tagada realitatea.Era ea,pierduta in ochii unui alt barbat,sorbindu-l pana la ultima suflare,imbujorata de emotie si cu ochii stralucind ca doua stele pregatite sa se transforme in supernova.Mana lui Damian tremura puternic,nefiind in stare sa-si aprinda tigara care atarna neputincioasa in coltul gurii.
  -George,trebuie sa plec.Ajuta-ma sa plec,te rog ii soptea el amicului,simtind ca ii va fi imposibil sa se ridice fara un sprijin.
  -Hai-da,hai!Sa nu-mi spui ca ti-a ajuns vinisorul in genunchi si tremura telescoapele ca nu te cred.Ce-ai baut tu nu putea imbata nici un soarece rahitic.Altceva s-a intamplat.Care-i treaba, Dami?Tarfa de la masa aia te-a intors pe dos?
  -Sa nu-i spui tarfa.Nu o cunosti,nu stii cine e ea...
  -Pe ea o stiu de la tine dar pe el il cunosc bine.Un bandit care tocmai a iesit din inchisoare si care a adunat de doua ori mai multi ani de condamnare decat varsta pe care o are.Hot,traficant,violator si tot ce mai cuprinde penalul.Iar daca ea este cu el,nu poate fi decat o tarfa ordinara.
  -Ce hot?Ce violator?De unde stii asta?Nu,nu se poate...
  -Ba il stiu foarte bine.El si gasca lui sunt clientii mei de multi ani.Il cheama Ilie Paraschivan,i se spune "Talianu",are 29 de ani si locuieste cu bunica-sa intr-o casa de langa Padure,in cartierul vechi.Unii zic ca el si-ar fi omorat parintii,intoxicandu-i cu gaze de soba dupa ce-a infundat cosul.Da' asta nu s-a dovedit niciodata.S-a zis c-a fost accident.Tot el a fost initiatorul violului de care a avut parte Stela americanca,o stii pe tipa,aia de a innebunit si se ofera tuturor pe un mar...
  -Nu,nu se poate...Ce treaba are Silva cu el?De unde il cunoaste?De ce?De ce este aici cu el?Nuuu...
  Lumea lui Damian se rasturnase cu susul in jos,nimic nu mai avea sens,totul era ca intr-un vis,un cosmar ciudat si dureros.Nu mai stie cum a plecat,cum a ajuns acasa.S-a trezit gemand,intins pe pat,plin de o sudoare rece,dizgratioasa.Daca hainele nu ar fi fost inca pe el,ar fi crezut ca totul se petrecuse doar in inchipuirea lui.Dar gustul de vin din cerul gurii si biletul lasat de George pe scaunul de langa pat,ii confirmau ca seara fusese reala.In bilet,George il sfatuia sa stea vreo doua zile in casa,sa-si revina si abia apoi sa iasa in oras.Cat despre nota de plata,sa nu-si faca griji,se vor achita ei doi intr-o zi viitoare.Un ochi aruncat spre fereastra,il lamuri ca inca nu se facuse dimineata.Noaptea era inca stapana peste oras.Se ridica greoi si cauta din priviri ibricul,gandindu-se ca o cafea l-ar fi ajutat sa isi puna ordine in ganduri.Mana dreapta pipaia instinctiv buzunarele,cautand pachetul de tigari.Il zari intr-un tarziu,cazut langa pat,mototolit dar pe jumatate plin.Isi aprinse o tigara si fumul iute ii aduse un plus de vioiciune.Cu miscari ca de robot,intocmi si cafeaua si gustul amar,fierbinteala bauturii si aroma ei exotica,il trezira de-a binelea.Cu tigara intr-o mana si cana de cafea in cealalta,se apropie de fereastra,o deschise larg si trase in piept aerul jilav si rece al noptii.Respira de cateva ori adanc,simtind cum creierul se limpezeste,trezindu-se la viata.Intoarse spatele ferestrei si se aseza pe scaun,in apropierea patului.Gandul i se indrepta automat spre seara trecuta si spre Silvana.Incet,incet,incepeau sa prinda contur idei si explicatii despre comportamentul,pana acum inexplicabil,al acesteia.Damian puse lucrurile cap la cap si formula pentru el o ipoteza care satisfacea,oarecum,dorinta lui de a intelege.Mai mult ca sigur,asta era fostul iubit al Silvanei,condamnarea lui fiind motivul principal al mutarii ei aici in oras si tot el era izvorul framantarilor si nesigurantei simtite in primele zile ale intalnirilor dintre ei doi.Si acum,acesta reaparuse in peisaj,fiind eliberat,probabil,inainte de termen.Reaparuse pentru a i-o rapi,pentru a pune intre el si ea un zid impenetrabil.Dar de ce ea nu ii povestise nimic,de ce i-a intors spatele dintr-o data,disparand fara nici un cuvant?Ar fi putut sa ii ofere macar satisfactia unei explicatii rapide,chiar si inventate pe loc.In virtutea celor intamplate intre ei si a intelegerii reciproce dovedite pana atunci,ar fi acceptat orice,ar fi crezut orice.Insa ea a rupt brusc,mult prea brusc legatura dintre ei.Trebuia sa fie ceva mai mult decat credea el.Undeva se ascundea o taina,un secret adanc si Damian simtea nevoia de a-l descoperi,de a afla adevarul oricat de dur si oricat de dureros ar fi acesta.Trebuia sa afle,inainte de toate, cine era acest Ilie.Va  trebui sa apeleze la cunostintele sale din lumea interlopa,la cele din politie si sa afle toate datele.Abia cand va sti cine,ce si cum este individul,va putea merge mai departe,construind fir cu fir legaturile.Hotararea asta l-a dezmortit rapid si isi pregati dusul pentru a se elibera definitiv de mirosurile si senzatiile serii ce trecuse.Apoi proaspat,barbierit si aranjat ca in orice zi obisnuita,putea sa plece in intampinarea unei zile noi,pline de asteptari.Prima tinta,cafeneaua turcului,locul in care avea sa faca primul pas in incercarea sa detectivistica.Un zambet firav incolti pe fata lui Damian,inchipuindu-se eroul unui serial de televiziune cu detectivi,crime,spargeri si urmariri alerte in micul oras de la Dunare.

Uraaa,vin americanii!

    Muica,trairam s-o vedem si p-asta.Dupa aproape 60 de ani de asteptari,cand mai ca incepusem sa credem ca asta face parte din legendele noastre populare,in sfarsit,VIN AMERICANII.Ne-au cotropit nemtii,noi i-am asteptat pe americani sa vina sa ne elibereze;am scapat de nemtii si venira rusii,noi am continuat sa-i asteptam pe americani;se ascunsera rusii sub nume romanesc si continuara sa ne consume precum teniile.noi tot ii asteptaram pe americani;veni socialismul cu victoriile sale multilaterale da' noi tot cu gandul la americani fuseram;pleca si comunismul gonit de "revolutie" si venira neocomu....pardon,capitalistii romanesti(nu romani) si noi uitaram putin de asteptata venire,sperand ca de data asta sa ne ducem noi la ei,la americani.
    Eiiii,si-acum,in anul de gratie 2011,primiram vestea cea mult asteptata de bunicii si parintii nostri:vin americanii si nu vin cu mana goala.Se hotarara ei,ca in semn de recunostinta pentru rabdarea noastra dovedita,sa ne-aduca in dar un scut.Nu scutul lui Decebal,Mircea,Stefan,Mihai sau al altui domnitor de care doar cei scoliti in sistemul ala precar si incapabil,de trista aducere aminte,mai stiu.Nu scutul sub care se ascunsese closca sa-si cloceasca puii ei de aur,nu scutul proverbial folosit la dovedirea jertfei pentru tara(mai tineti minte juramantul de intoarcere din lupta"pe scut sau sub scut"?),ci unul minunat,nemaivazut,nemaiauzit si deloc iubit de vecinii nostri rusi:scutul antiracheta.Gurile rele spun ca de fapt asta este cadoul sau recompensa pentru aportul adus de serviciile noastre la prinderea lui Osama Bin Laden,ca cica daca nu erau ai nostri,americanii il mai cautau si acum pe pamant,in apa si in aer,fara sanse de a-l gasi in urmatorii 50 de ani.
    Dar asta nici nu mai conteaza,principalul este ca vin.Si ca orice strain,cautara ei ce cautara tot soiul de locatii prin tara asta frumoasa si bogata,pana aflara de marea unitate militara de la Deveselu,comuna plina de urmasi ai pilotilor ce-i avea odata armata romana.Si uite-asa vom vedea cum suflarea norocoasa a respiratiei de american,va transforma o comuna cu 5 magari si 8 carute,vestita prin capacitatea de depozitare a MIG-urilor cazatoare si rapida lor dezmembrare,in principala sursa de atractie a "turistilor" care ne-au mai vizitat candva domeniile.Lumea din comuna a inceput deja sa-si varuiasca odaile de la drum,"hai noroc-ul" local se transforma incet-incet in "helau",ba-ul neaos se transforma in mister si fetele au inceput sa se gandeasca la numele viitorilor copii:Jhon,Bill,Willyam si exerseaza de zor vorbele de bun venit pentru americani:ai lov iu,ai nid iu,iu want mi laic iur garl?,iu uan tu bi mai frend? si alte alea.
    Babele isi fac cruce si isi scuipa in san,blestemand timpul asta care a trecut si natura care preface frumusetea in ceva indefinibil si prospetimea spiritului si trupului in uitare si smochineala tegumentara.Dar minunile sunt abia la inceput.Pentru ca ce se va intampla pe plaiurile oltenesti,va semana cu intamplarile din basmele noastre:cladiri vor fi ridicate peste noapte,campurile vor fi defrisate si semanate cu samanta de sosele si piste de avion.22o de hectare vor suferi o prefacere de care noi inca nu suntem constienti.Conditia ca toate astea sa devina realitate,este ca americanii sa lucreze cu oamenii lor nu cu romani.Ca daca se bazeaza pe noi,cladirile se vor transforma in soproane,soselele in poteci de animale si pistele de avion vor beneficia de o amanare pana la nasterea lor,amanare determinata de necesitatea suplimentarii de fonduri pentru vacantele parlamentarilor,pardon,pentru lansarea lucrarilor de executie .Pentru inceput,primarele comunei isi face probleme ca din pamant,din iarba verde,va trebui sa faca o discoteca in comuna sa aiba mister Jon unde sa se relaxeze dupa o zi de munca si unde sa se puna bazele viitorului popor :  romeranii sau amemanii ,popor cu spirit american si cu minte de oltean.
   Si iu suun.

Vamaioti

-Frateeeee,ce zi e azi?
-Marti sau miercuri...
-Ba esti prost?N-are cum,e luni.
-Ntzz!Ii miercuri si taci.Lasa-ma sa dorm...
-Ba,tu esti damblagiu.Cum dracu sa fie miercuri,cand noi n-aveam bani decat pana luni?Ce-am baut doua zile?Eeeee?
-Du-te ba'n puii mei ca ai fost manga si nu mai stii.Hai fa pe borsu' si fierbe pe mucles...
-Ba tu esti prost...Beat am fost de vineri seara pana duminica dupamasa,ca dup'aia am fo doar mamut...
-Mamut o fo mata' ma,ca tu numai beat ai stat.Luni o venit danezu si-o facut cinste cu bere,dup'aia olandezu din Amsterdam cu votca si bere si dup'aia nu mai stiu ca m-a luat valu'...Si daca acu' mi-e doar somn si nu ma doare divla,inseamna c-a trecut o zi de la betie,deci e miercuri...
-Danez,olandez,bavarez,pana mea,nu-mi aduc aminte nimic da' daca zici ca-i miercuri inseamna c-a fo misto si anu' asta in vama...
-Pai sa stii...
-Ce facem,plecam?
-Esti prost?Daca-i miercuri,pana vineri facem curat pe plaja,vindem sticlele si-avem ce bea.Ca vineri vin baietii la weekend si plecam cu ei duminica seara...
-Stii ca esti destept?Hai sa mai soilim pana dupa pranz ca tine de foame si dup'aia merem la cules
-No,bun.Acu' taci si dormi..
-Bine frateee...

Bin Laden and the tiki-taka of usa

  Gata,l-au prins,l-au casapit cu tot cu garzi,servitori,sfatuitori,tradatori,delatori si alti "ori" pe care i-o mai fi avut prin preajma.Ba i-au mai prins si vreo doua neveste si cativa copii(probabil facuti in perioada in care marele jandarm mondial il cauta disperat),i-au arestat,i-au ascuns si acum au uitat,probabil,unde.
  Ca si pe tatuca Bin,pe care l-au impuscat atat de rau in capatana,incat era de nerecunoscut si ca sa fie convinsi ca este el,i-au facut rapid un test ADN cu trusa din dotare (fiecare soldatel special al usarmy are in buzunarul de pe piciorul drept o trusa de verificat ADN-ul,pentru a sti -cand e nelamurit -daca a impuscat,taiat,spanzurat si altfel de at,dusmanul sau prietenul) si fiind convinsi ca este el,cautatul Bin,l-au dat papica la niste rechini amatori de carnita araba,cosher.
  Presa,cea atat de libera si independenta,a avut aproape instant acces la locul maretei impliniri a idealului de lupta impotriva teroristului,filmand si pozand cu efervescenta cersafurile ,podelele si decorul ruginit de sangele lui Bin,locul unde banditul se ascundea de jandar.Cu ocazia asta,am putut observa cu bucurie,ca marele sef al terorii era probabil somer,saracit de taxe si impozite si care,nemaiavand banisori pentru minimul de subzistenta,incepuse sa isi hraneasca familia cu tencuiala razuita si cu praf de podele zgarmanate.Da' avea smart-phone sau i-phone sau tableta,ceva de-asta de fite de Dorobanti,pe care urmarea razandu-si in barba eforturile cumulate in cautarea lui.Radea gandindu-se ce simplu ar fi fost sa ii acceseze contul de Facebook sau Twitter si astfel sa afle totul despre el,poate chiar sa si discute cu ei pe skype,facandu-le lenes cu mana in fata camerei web,numai asa ca sa-i oftice.
  De un singur lucru mi-e frica:mortul Bin cel dat la rechini sa nu fi avut genele infectate cu virusul terorismului si drept urmare,viitoarea generatie de rechini ce se vor naste din cei ce l-au papat,sa nu fie rechinoristi,atacandu-i pe proaspat fericitii americani pe mari,oceane,deserturi,munti si chiar din farfuria cu aripioara de rechin ,servita la cina de sambata seara,cand ei tocmai se uitau la cele mai de succes show-ri imaginate.Si fereasca-ne Cel de sus,rechinii astia sa nu ajunga prin marile Japoniei,sa se imbaieze in apele cu iz de plutoniu si sa faca temperatura,halucinand mai apoi ca submarinele cu multe stele sunt pipitze de rechin cu fitze de Pacific,incercand o imperechere cu acestea.
  De fapt nu mai conteaza.Conform unor cotidiene de foarte mare audienta,neaose,pana si noi romanasii am fost razbunati cu aceasta minunata ocazie.Adica,acum ca Bin a dat ortul,nu trebuie sa ne mai facem griji ca vom ramane cu onoarea patata.Licuriciul ne-a razbunat.Mai rau e ca pentru noi,adevarata razbunare,ar fi fost ca in loc de Bin sa-l fi curatat pe B-ul nostru (cel urmat de alte doua litere) impreuna cu camarilla lui de burtosi,adevaratii teroristi pentru Romania actuala.Cei care il judecau pe Ceasca pentru genocid,subminarea economiei nationale,infometarea populatiei si oprimarea acesteia cu ajutorul aparatului de securitate.Cei din cauza carora,acum,romanii nu mai mor prin spitale ci acasa(ca spitale nu prea mai au),cei care infometeaza populatia prin scumpiri nejustificate de preturi si taxe pe orice,cei care au dezvoltat economia romaneasca pana la completa ei sublimare,cei care ne dau pe mana jandarmilor cand strigam "huo" de dragul lor,pentru o blanda si staruitoare indreptare a firii noastre de nemultumiti carora li se ia darul,cei care ne asculta pana si basinile trase in miez de noapte cu ajutorul sri-ului,analizandu-le cu grija ca nu cumva sa nu respectam indicatia presedintelui de a"trai bine".
   Bine ca noi ramanem optimisti si de bucurie mai mancam doi mici si bem o bere,da-i in masa si pe Bin Laden si pe Bo Culete si pe Ba Sescu si pe toti boii astia care se umfla din nepasarea noastra nobila.
   Hai noroc si sa traim si mai bine...

am revenit...

uffff!gata si cu sarbatorile astea interminabile.zilele au fost prea scurte(ca si noptile de altfel),urarile de "bine" au tinut loc de salut,mancarea abia se lua de pe masa ca se aseza alta in loc,vizite la si pe la...evenimentele s-au scurs rapid,facandu-ma aproape sa uit ca mai am si o existenta virtuala,de care sincer,imi era dor.dar toate astea au trecut asa cum au venit si cred ca e cazul sa ne asternem pe treaba si sa recuperam din timpul ratacit(nu pierdut).asa ca va spun "bine v-am regasit" si de maine ne vom reintalni cu Damian si excursia sa prin viata,probabil si cu niste retete noi aflate in intervalul lipsei mele din zona si cu cine stie ce alte aberatii...clepsidra si-a adunat niste fire noi de nisip dintr-o furtuna sentimentala aproape apocaliptica,asa ca mai mult ca sigur le va lasa sa se scurga catre sperata voastra lectura...
cu speranta intalnirii cu voi la ceasuri tainice de seara,nu va zic decat spor la tastare si vant din pupa fericirii in navigarea pe arca vietii...

File dintr-un roman imposibil (c7)

   Era joi dimineata si Damian o conducea pe Silvana spre casa,dupa o noapte minunata petrecuta impreuna.Mam'Anica se invatase cu prezenta meteorica a Silvanei si chiar incepuse sa o placa dupa ce aceasta ii pregatise un ceai, intr-o dimineata in care batrana nu se simtise tocmai in forma.Si felul in care fata o intrebase care sunt canile de ceai pe care le folosea atunci,cum pregatise ceaiul dupa un ritual chinezesc imbinat cu obsesia pentru curatenie a batranei(Silvana spalase pana si plantele din care pregatise ceaiul),insemnase mai mult decat orice declaratie sau dovada de apropiere de inima proprietaresei..
  Mergeau amandoi veseli,indragostiti,pasind vioi pe aleile pline de castani,schimband priviri fugare pline de subintelesuri.Damian se simtea in al noualea cer,fericit ca mana sa tinea intr-o stransoare calda si plina de tandrete,mana mica,fina si alba a Silvanei,fericit ca femeia asta i se daruise total fara nici o retinere si ca primise,plina de iubire,propria lui daruire.Ochii lor vorbeau singuri,spunand mai mult decat vorbele ar fi putut sa o faca.Ziua,strada,orasul,lumea intreaga i se pareau lui Damian minunate,pline de o stralucire anume,de viata si de frumusete.Se mai opreau din cand in cand,ascunsi de umbra copacilor,daruindu-si pasiunea unui sarut interminabil si parca niciodata suficient de lung pentru a le satisface dorinta.Intrasera pe strada pe care se afla apartamentul Silvanei,cand,fara sa spuna nimic,aceasta s-a intors brusc si a cotit pe o straduta laturalnica.El inca mai inainta in virtutea inertiei si surprins de miscarea fetei,pana a se intoarce in directia in care aceasta disparuse,nu a mai zarit-o.A sovait pret de cateva secunde,apoi s-a intors incet inapoi,privind in stanga si in drepta,cautand-o cu ochii prin toate coltisoarele in care s-ar fi putut ascunde.Zambi,gandindu-se ca ea nu voia sa se desparta asa repede de el,voia sa mai prelungeasca timpul petrecut impreuna si gasise metoda asta, surprinzatoare si originala,de a-l pune intr-o situatie amuzanta,putand mai apoi sa ii reproseze ca are prea putina grija de ea daca o pierde atat de usor...
   Ajuns in dreptul stradutei pe unde Silvana disparuse,mai apuca sa o vada undeva spre capatul acesteia,intrand intr-o scara de bloc,grabita.Asa deci,era pusa pe glume.Bineee...Damian a inceput sa alerge si ajungand la scara acelui bloc,a intrat urcand rapid cele patru etaje.Dar fata nu era acolo.A coborat,inciudat ca probabil nu vazuse cealalta iesire.Dar odata ajuns la parterul blocului,a vazut ca nu era decat o singura intrare si deci o singura iesire.Iar Silvana,acolo intrase,pierzandu-si urma.S-a gandit ca probabil,are acolo o prietena si acum il studiaza amandoua acum din spatele perdelelor,curioase sa vada cum va reactiona.Pai daca era vorba de rabdare,Damian era un maestru in arta asteptarii.Putea sta fara nici o problema si pana seara.Tigari avea la el, asa ca urma sa vada care dintre ei are mai multa rabdare.Era convins ca in meciul asta,el va fi marele castigator.
  Orele au trecut una dupa alta,fara ca Damian sa realizeze cat timp trecuse.Abia cand a fost nevoit sa mototoleasca pachetul de tigari si intunericul a inceput sa puna stapanire pe oras rapid,a inteles ca astepta in fata blocului de peste noua ore.Era mult,mult prea mult pentru o gluma.Si grijile au pus stapanire pe el.A incercat sa isi aminteasca daca nu cumva spusese ceva care sa o supere,dar raspunsul era categoric nu.Nici de facut nu facuse nimic.Nu reusea sa-si explice actiunea brusca a Silvanei,fara nici un cuvant,fara nici o atentionare.Ceva se petrecuse si el nu reusea sa inteleaga ce.O gluma s-ar fi terminat de mult,intr-un fel sau altul.Deci clar,nu era o gluma.Suparata pe el nu avea de ce sa fie,nu gresise cu nimic.Motivul era unul exterior si numai ea il putea lamuri.Dupa inca o ora si jumatate de asteptare,se hotara sa renunte si sa lase totul pe a doua zi,cand in mod sigur Silvana ii va spune ce se intamplase.Putin suparat ca fusese lasat in mijlocul strazii fara nici o explicatie,mai mult curios si nerabdator sa afle motivul sau motivele fetei,a inceput sa faca agale drumul inapoi catre casa.Stia ca somnul il va ajunge tarziu in noaptea asta,asa ca  isi cumpara tigari si niste cafea proaspat macinata,sperand ca macar orele de nesomn sa fie pline de inspiratie si sa scrie,chiar daca prost,sa scrie mult.Bineinteles ca noaptea a trecut pe nesimtite,insa Damian se putea declara multumit.Pe masa,langa masina de scris,zacea un teanc grosut cu plasmuirile mintii sale.Si multe le simtea ca sunt deosebite,mai multe ca oricand se apropiau de ceea ce considera el a fi foarte bine scris.In plus,nu se simtea deloc obosit.Era perfect odihnit,o stare de luciditate acuta pusese stapanire pe firea lui,de obicei ametita si visatoare la orele astea matinale,mai ales dupa o noapte nedormita.S-a spalat,s-a barbierit,s-a imbracat ceva mai elegant decat de obicei,a refuzat pe fuga micul dejun al proprietaresei si s-a oprit direct la cafeneaua turcului,cu o cafea mare si o citronada in fata.Voia sa se improspateze inainte de a-i face o vizita Silvanei,cautand un raspuns intamplarilor de ieri.Amicii de cafenea au inceput sa apara rand pe rand si Damian a avut parte de vreo doua ore de discutii pline de contradictoriu,umor si "birjareala",discutii care au indepartat gandurile de la preocuparea sa imediata.Acum,daca se gandea mai bine,nu mai dorea sa ajunga la Silvana.Mai bine sa il caute ea,sa isi puna ea intrebari de ce el nu mai apare.Nu el o parasise in strada fara nici un cuvant.Usurat oarecum de aceasta hotarare,isi planifica patru-cinci ore de sala de lectura la biblioteca.Voia sa studieze niste date istorice si niste publicatii foarte vechi,cautand date pentru romanul sau care astepta rabdator atingerea lui creatoare.Si ca de obicei cand intra in sala de lectura,timpul isi pierdea masura,nu mai avea nici un fel de importanta.In compania cartilor,revistelor si registrelor istorice,timpul inceta sa mai existe.Asa ca cele patru-cinci ore s-au transformat in zece si numai glasul bibliotecarei care ii spunea sa lase cartile si toate cele pe masa pana a doua zi,ca nimeni nu va umbla la ele,l-a facut sa isi dea seama ca era deja opt seara.Si in plus,ii era foame.Normal dupa ce timp de doua zile nu mancase nimic.Singura lui hrana,daca se poate numi asa, a fost tutunul si cafeaua.A parasit cu un soi de regret sala de lectura si a pornit-o spre un mic restaurant unde lucra un coleg de cenaclu si unde descoperise,datorita acestuia,ca mancarea era si buna si multa si ieftina.Abia astepta sa manance o ciorbita de perisoare si o tochitura cu mamaliguta,facute ca la mama acasa si potionate la fel de generos.Poate chiar va bea si o cana -doua din vinul casei.Licoare limpede,parfumata si aromata,dar si foarte puternica pentru un bautor neantrenat ca el.
  A ajuns repede la restaurant,George,amicul de cenaclu l-a zarit si i-a facut semn sa se duca sa se aseze la o masa aleasa de el,ca de intotdeauna,mai retrasa.Nu trecusera doua minute si acesta a si aparut.
 -Salut Dami.Ce faci?au fost primele lui cuvinte si,conform unui ritual impamantenit la venirile lui Damian in restaurant,s-a asezat comod pe un scaun la masa,a intins mana si s-a servit cu o tigara din pachetul amicului-client.
 -Georgica-tata,mi-e o foame de lup nemancat de o saptamana.Ce zici?Ai putea gasi prin vastele bucatarii o ciorbita de perisoare fierbinte si mai apoi o tochitura de-aia de Moldova cu niscaiva mamaliga pe langa ea?Hai ca daca esti baiat bun,fac cinste cu un vinisor.
  -E-TE-TE boierul.S-a ajuns .Mananca papa bun la restoran si mai face si cinste gazdei cu un vinisor.Gata baiatu,vine clientu...Sau era invers?Da ce conteaza?Stai sa ma afum si eu cu mahoarca asta a ta si iti aduc papica la foc automat.Auzi,da ce zici pana atunci de o cinzeaca de tuiculita de cireasa adusa de sefu' meu de la el de acasa?E parfum de livada,balsam pentru ranile sufletului,sa moara doi vecini de-ai mei de oftica si de necaz ca n-ajung acasa treaz.
  Nici nu a mai asteptat incuviintarea lui si a stins tigara cu o miscare sigura in scrumiera si a disparut ca o fantoma.Si cum a disparut,asa a aparut.Iute,neauzit,cu o privire stralucitoare.
  -Hai,gusta si da-i o nota.Sa nu zici ca nu-ti place ca nu-ti mai aduc nimic si te las flamand...
  Damian a gustat din paharul de tuica si parca toate ciresele mancate in copilarie au facut explozie in cerul gurii sale.Intr-adevar plina de parfum si aroma dar si cumplit de tare.Gura si-a simtit-o cuprinsa de flacari care au inceput sa coboare pe esofag,urmand un drum prestabilit de mama natura,pana in stomacul lui care parca s-a strans brusc la contactul cu alcoolul,relaxandu-se apoi cu un sunet ce anunta cererea de alimentare cu ceva consistent.Cu vocea gatuita de taria gustata,a reusit sa ingaime un douazeci ragusit si neterminat,fapt pentru care George s-a grabit sa-i intoarca spatele,multumit de verdict - si sa-si caute calea spre bucatarie.Ciorbita a sosit fierbinte si bogata,asa cum se astepta Damian.Nici nu l-a mai auzit pe ospatar urandu-i pofta buna.Pofticios,s-a asternut pe mancat minunea din castronul ce-i aburea fata.Si la fel de buna si plina de bucate a fost si tochitura,comanda speciala pentru un "clent emportant"cum i-a zis George.Satul,multumit,i-a zis amicului sa completeze masa si cu vinul promis.Si cum micuta formatie care facea atmosfera in restaurant isi incepuse programul de cafe-concert,Damian si-a ingaduit sa o asculte savurand pe indelete vinul si tigarile.Relaxat,a aruncat o privire in jur,curios sa vada fauna care popula acest micut restaurant.Lume pestrita,din toate categoriile sociale si de toate varstele.Barbati cu aere de functionari si femei care se mandreau cu orele petrecute in saloanele de cosmetice,sau mai bine zis cu rezultatele acestor ore.Ochii i se roteau de jur imprejur,staruind pe cate o figura care i se parea mai interesanta.
  La un moment dat,privirea ii fu atrasa de un barbat blond,inalt chiar si asa asezat pe scaun,o figura care inspira putere bruta,dar mai ales de femeia aflata in fata acestuia,cu o privire pierduta in ochii blondului.Mainile lor se cautau si se impreunau peste masa,febrile,nerabdatoare sa se gaseasca. Iar acea femeie nu era nimeni altcineva,decat Silvana.

File dintr-un roman imposibil(c6)

  -Domnu' Damian...Domnu' Damian... vocea putin ragusita a proprietaresei ii intrerupse gandurile.Mam'Anica batea de zor la usa si striga la el,incercand sa-l trezeasca.Nu stia ca el nu pusese geana pe geana de ieri dimineata,furat de ganduri si de amintiri.Se ridica din fotoliu fara graba,stiind ca batrana va insista pana cand ii va deschide usa,doar pentru a-l invita in bucataria ei sa  manance micul dejun impreuna.Era ceva ritualic in fiecare dimineata care il prindea pe Damian acasa.Isi trecu repede mana prin par,se sterse la ochi cu dosul palmei si,ca si cand abia atunci s-ar fi trezit,deschise usa larg.
  -Saru'mana tanti.S-a facut deja dimineata?
  -Ehee domnu' Damian,lumea e deja satula de treaba la ora asta si mata inca mai lenevesti?Vezi daca pierzi timpul cu cartile alea pana tarziu?Macar de te-ai alege cu ceva din ele,zau asa...Mai bine ai gasi colosa un suflet de femeie sa-ti mai ordoneze putin obiceiurile,ca daca n-as avea eu grija de mata,ai sta si nemancat.
  Asta era discursul pe care Damian il stia pe din afara,nici nu ii mai dadea atentie.Si Mam'Anica stia ca el nu o asculta,dar trebuia sa umple timpul pana el se spala repede,se schimba si era gata sa o insotesca in bucataria micuta,mirosind mereu a ceva bun.Si in dimineata asta mirosea  a padure,a verde si a sarbatoare la batrana in bucatarie si pe Damian il cuprinse o foame nebuna.Mam'Anica trase cu coada ochiului la el si incepu sa rada:
 -A mirosit motanul oares'ce smantana?Mi se pare mie sau ti-e cam fomica pe ici pe colo,prin partile esentiale?I-a zi-i,de cand nu ai mai mancat,de ieri dimineata,nu-i asa?
  Asta cam asa era,de ieri dimineata Damian nu mai mancase nimic,in schimb,abuzase de cafea si de tigari.Acum o urmarea cu interes pe batrana pregatind o omleta cu ciuperci si cascaval,o desfatare pentru papilele sale gustative.In bucatarie mirosea si a prajitura,semn ca Mam'Anica incepuse pregatirea micului dejun cu mult inainte.Abia astepta portia generoasa de omleta,urmata,mai mult ca sigur,de un ceai aromat alaturat unor briose sau unor biscuiti de casa cum numai ea stia sa pregateasca.Bucataria nu prea mare,arata mereu ca o farmacie:o curatenie perfecta,toate vasele,tacamurile,cutiile si cutiutele,borcanele si tot ce se mai gasea pe aici,erau puse fiecare la locul lor,intr-o ordine prestabilita,dupa folosinta,vechime,culoare,calitate si cine stie ce alte criterii mai avea batrana.Damian stia ca pregatirea mesei va dura ceva timp  asa ca isi lua un scaun,il trase aproape de fereastra deschisa,lua ziarul ce se afla pe masa si isi aprinse o ultima tigara.
  -Asa,bea la tutun toata ziua pe sufletul gol.Ooof,doamne Dumnezeule,baiatul asta traieste doar cu tutun si cafea... si aici,Damian pierdea sirul vorbelor pentru ca batrana le transforma intr-un mormait moale si inciudat,destinat mai mult sie-si.Damian nu o privea,dar martor in atatea dimineti operatiunilor meticuloase,stia dupa sunetele auzite stadiul pregatirilor: alegerea cepei,a ciupercilor,curatarea acestora,spalarea in zece ape,scoaterea tigaii din dulapul cu vase de gatit,spalarea si uscarea acesteia,aprinderea aragazului si reglarea flacarii la o anumita intensitate,turnarea uleiului cu masura si tot ceea ce urma,pana la asezarea mancaruruilor pe farfurie si apoi pe masa.Batrana,educata intre cele doua razboaie la un pension de domnisoare cu pretentii,pastrase educatia primita acolo ca pe o religie,respectand intocmai regulile si preceptele de acolo.Vasele se spalau si inainte si dupa utilizare,sterse apoi cu servete uscate si depozitate dupa reguli stricte:oale puse una in alta dupa marime si culoare,separate de hartie de ambalaj;farfuriile aveau intre ele servetele de hartie;tacamurile erau prinse in rastele speciale dupa calitati si utilizari;vasele de dulce erau intr-un dulap separat de cele de post si tot asa.Lasand la o parte ca orice produs,inainte de a incepe sa fie prelucrat,trecea printr-o faza de curatare si spalare de parca toti microbii pamantului s-ar fi aflat pe el.Tot ce era feliat,portionat,avea aceeasi marime,forma si prezentare.Este adevarat ca pana ajungeai sa mananci din ce se pregatea,puteai sa joci cateva partide de sah sau sa alergi jumatate de maraton.Insa cand te asezai la masa,cu bucatele in fata,vederea lor si mai ales gustul,te trimitea intr-o lume din care nu te dadeai plecat cu una cu doua.Parca vrajea bucatele.Era la ultima pagina din ziar cand ea il facu atent ca masa este pregatita,mai asteapta doar bunavointa lui de a se apleca asupra celor desfasurate pe masa.Damian se ridica repede,fugi la baie sa se spele din nou pe maini stiind ca altfel ar fi fost supus tirului vorbelor batranei si se aseza cuminte pe locul sau asteptand-o pe Mam'Anica sa aseze si canile pentru ceai.Urmatoarea jumatate de ora a fost o excursie in Paradis,la masa zeilor.Au mancat in liniste,savurand fiecare inghititura.Pentru clipele astea de liniste si desfatare gurmanda,Damian o iubea din tot sufletul pe varstnica sa proprietareasa.O vedea ca pe o zana buna a vietii sale de burlac intarziat,ca pe o bunica grijulie fata de nepotelul ei,om in toata firea de acum.Stia ca urmeaza o alta jumatate de ora in care batrana isi varsa toate ofurile,bucuroasa ca este cineva care sa o asculte si sa nu o contrazica.Damian o asculta respectuos si afectuos,de multe ori curios pentru ca batrana avea totusi,o minte inca agera si nu de putine ori comentariile si previziunile ei referitoare la ce se mai intampla prin tara,isi primeau,nu dupa mult timp,confirmarea in realitate.Educatia,experienta si bunul simt o faceau cel mai bun politolog si viitorolog cunoscut de Damian.Dupa ce trecea si timpul rezervat discutiei,batrana trecea la curatarea mesei si a vaselor iar el era liber sa plece acolo unde il manau interesele sau unde dorea sufletul sau de"artist".Si astazi,el era hotarat sa treaca pe la teatru,sa vada ce se mai intampla pe acolo,cine mai este prezent dintre cei cunoscuti,cine a venit mai nou si ce se mai pregateste.Stia ca imboldul asta era urmarea amintirilor despre Silvana,dar era hotarat sa il urmeze.
   Pleca asadar,cu un scop precis si pe drum continua sa rememoreze saptamanile de iubire nestavilita dintre el si Silvana.Parca erau facuti unul pentru altul.In fiecare zi se redescopereau si descopereau alte si alte lucruri care ii legau.Caietele sale se umpleau de versuri si scrierea sa capata noi dimensiuni sub astrele favorabile si stralucitoare ale dragostei,lucru oglindit si in numarul tot mai mare de acceptari spre publicare.Iar noptile petrecute alaturi de aceasta femeie plina de daruire,pareau mereu prea scurte si ii lasau urme adanci in sufletul sau de tanar indragostit.Orele in care erau despartiti treceau intotdeauna cu greu si fiecare reintalnire era o explozie de fericire.Batrana doamna Molinarro,il acceptase in viata Silvanei ca pe un lucru de la sine inteles si vizitele facute acasa la aceasta erau prilej de povesti minunate din lumea artistilor scenei,pigmentate cu amanunte picante si delicioase.Si ca orice intamplare frumoasa din viata lui,trebuia sa ia sfarsit la un moment dat.Damian isi amintea cu furie si deznadejde zilele acelea despre care si-ar fi dorit sa nu le fi trait.Fericirea lui s-a rupt brusc,prabusindu-l si rostogolindu-i viata ca o avalansa ucigatoare.Nimic nu anunta cele petrecute,nimic nu l-ar fi facut sa creada ca despartirea lor era posibila,ca dragostea lor se va stinge dintr-o data ca lumina unui bec la o intrerupere de curent.Un lucru insa nu reusea sa il inteleaga:cum a reusit atata timp sa-l faca Silvana sa o creada indragostita de el?Cat de mare actrita trebuie sa fi fost ca el sa nu simta ca de fapt,ii desparte un imens ocean.Si totusi,au fost prea multe clipele in care o simtea ca fiind parte din el,nici o actrita,oricat de mare,nu ar fi putut sa se daruiasca asa ca ea,cu toata fiinta si cu tot sufletul.Dar viata e ciudata si intamplarile de mai tarziu, din viitorul de atunci al lui Damian,i-au dat de inteles ca exista si altceva in afara de intamplari frumoase in trairile altuia.Si trecutul lasa urme de nesters de cele mai multe ori.Caci asta se intamplase cu Silvana,trecutul venise peste ea ca un tavalug,pe neasteptate,distrugand tot ceea ce incepuse sa reconstruiasca alaturi de Damian.Oare,daca ar fi stiut atunci cate stie acum,soarta lor ar fi fost alta?Daca nu ar fi cedat impulsului de moment,salbatic si neiertator,daca ar fi inteles ca nici ea nu s-a asteptat ca fantomele trecutului sa vina sa o bantuie,ar fi ramas impreuna?
  S-a trezit trecand pe langa cafeneaua turcului si arunca o privire in sala mare a acesteia.Era inca devreme si doar la o masa doi tineri,probabil turisti,isi beau linistiti cafeaua.Damian intra ,isi cumpara un pachet de tigari si comanda o cafea mare si o citronada,hotarat sa incerce sa priveasca intamplarile de atunci din afara,ca un cineva neimplicat in evenimente.Se aseza la masa lui favorita,intr-un colt din care putea observa toate mesele si pe toti cei care intrau si ieseau,isi aprinse o tigara si incerca sa isi aminteasca in cele mai mici amanunte cum se intamplase totul.