File de roman (C11)

   Damian il privea cu atentie pe tanarul cu alura de copil si prin minte ii treceau franturi de informatii despre acesta,aflate ocazional.Ce stia sigur,era ca exista o sora cu doar doi-trei ani mai mare,Lola,un soi de prostituata de lux pentru persoane,sau mai bine zis ,personalitati deosebite,in special straini ajunsi intr-un fel sau altul pe meleagurile batranului oras.Nu erau putini aceia care sustineau ca fata se afla sub controlul si pe statele de plata ale securitatii,prezentand saptamanal rapoarte amanuntite si precise despre clientii sai.De fapt,daca se gandea bine,avusese ocazia sa o cunoasca personal,stand de cateva ori de vorba cu sora lui Gogu.Lui i se prezentase cu numele de Cornelia.Cornelia Zavada,translator de ocazie pentru turistii straini cu dificultati in a se descurca prin hatisurile administratiei orasului,un translator aflat mereu in cautare de ocazii de a sari in ajutor si mai ales de a obtine un venit frumusel din darnicia occidentala.Il impresionasera frumusetea ei naturala si usurinta cu care reusea sa socializeze si sa se faca imediat placuta si necesara.In acelasi timp,tragand cu urechea la discutiile ei cu alte persoane,reusise sa isi dea seama ca avea o cultura mai mult decat vasta si o inteligenta iesita din comun.Foarte usor intelegeai din cuvintele si expresiile ei ca nu ii era straina deloc cartea,ba chiar ii era prieten drag si ca nu citea din plictiseala ci pentru a intelege si a patrunde toate sensurile si ascunzisurile din spatele frazelor.Daca Damian nu ar fi stiut cu ce se ocupa fata si mai ales barfele care circulau de jur imprejur,ar fi jurat ca este ori bibliotecara ori profesoara de literartura la vreo scoala din oras. 
    Intre timp,Victor continua sa il bombardeze pe Gogu cu intrebari despre diversi cunoscuti comuni,a caror viata boema parea sa il intereseze in mod deosebit.Si baiatul oferea informatii cu lux de amanunte,uneori picante,de parca ar fi fost martor ocular al evenimentelor petrecute in viata acestora.Isi aprinse o tigara si tusi pentru a le aminti comesenilor ca mai era si el pe acolo si ,mai ales,ca invitatia adresata baiatului de a se aseza la masa lor avea un alt scop.Vazand ca cei doi s-au oprit din discutie,se adresa direct noului sau amic:
  -Nu vreau sa par insistent sau foarte curios din fire,dar ce ai putea sa-mi spui si mie despre acest Talianu?As vrea sa inteleg care este situatia lui,pozitia lui in relatia cu Silvana.
  - Dami' tata...Victor interveni rapid in discutie,hotarat parca sa traseze el directia si sensul acesteia.
  -Vreau sa iti atrag atentia sa casti bine ochii si urechile,pentru ca baiatul asta va deschide pentru tine dosrul de cadre al domnului Paraschivan,dosar ce contine date si informatii pe care insusi subiectul este posibil sa le fi uitat sau chiar sa nu le cunoasca.Eu unul,voi fi foarte atent,fiind posibil un viitor studiu de caz pentru vreun personaj literar de exceptie.Voi face asta si voi mai saruta o rusoaica in esenta ei incolora si plina de caldura si spirit.Doina...fa plinul la baieti, iubita mea!
     Discursul prietenului sau l-a facut sa indrepte spinarea intr-o incercare de marire a atentiei si concentrarii,stiind ca cele spuse de Victor nu erau vorbe goale.Comeseanul lor privea fix intr-un punct aflat undeva pe tablia masutei pline cu arabescuri filigranate,parand a cauta in sertarele memoriei acele informatii care ii erau cerute,sortandu-le,categorisindu-le si organizandu-le pe categorii si nivel de importanta.Dupa cateva clipe scoase un oftat usor si incepu sa depene cu voce calma,asezata,povestea solicitata.
   -Si zi-i asa,vrei sa afli cat de multe despre rivalul tau.Ca sa il intelegi trebuie sa incepem cu inceputul inceputului;doar asa iti vei da seama cu cine ai de a face si ce fel de om se ascunde sub imaginea sa de infractor inrait.S-a nascut in casa profesorului Radu Paraschivan,specialist in istorie antica si medievala si mai ales un cunoscator profund al filozofiei Renasterii.Mama lui,sotia profesorului,era cu 20 de ani mai tanara decat acesta,de o frumusete rapitoare dar cu  origine incerta.Provenita dintr-o familie destramata din cauza alcoolului si prostitutiei,fara prea multa scoala dar harnica,frumoasa si curata,ajunsese femeie de serviciu la scoala in care preda profesorul,cucerindu-l pe acesta de la prima sa aparitie.Batranul Paraschivan ii facuse o curte asidua si insistenta,incat,pana la urma femeia a cedat si i-a devenit sotie.Dupa doi ani aparea pe lume unicul lor fiu,Ilie,botezat asa pentru ca se nascuse in iulie,in preajma sarbatorii Sfantului Ilie.lucru care avea,intr-un fel sa se regaseasca in firea si destinul copilului.Bucuria profesorului nu mai cunostea margini,acesta dedicandu-si timpul din afara scoliui,educarii si cresterii micutului.Si eforturile facute se cunosteau zi de zi,avand efecte ciudate.La patru ani,micul Ilie citea si scria cursiv,vorbea destul de bine franceza si desena extraordinar de frumos,dovedind aptitudini deosebite pentru grafica in alb-negru.
   La sase ani,cand pasea pentru prima data pragul scolii,citise deja basmele lui Ispirescu si Mitru,tot ce se publicase din Jules Verne  si Alexandre Dumas si incepuse lectura Mizerabililor lui Hugo in editie princeps,in limba franceza.Iti dai seama ce insemna pentru el scoala si orele de liniute,bastonase,rotocoale si mai stiu eu ce alte minuni caligrafice,premergatoare invatarii alfabetului si artei scrisului.Un chin imens pentru bietul baietel si mai ales pentru invatatorul sau.Pentru ca lipsa lui Ilie de interes pentru ceva ce stapanea deja foarte bine,s-a rasfrant in comporatamentul sau din timpul orelor de curs.Devenise un calvar prezenta sa in sala de clasa,persifland invatatorul si distrandu-se copios pe seama bietilor sai colegi aflati la inceputurile unei calatorii pe care el o terminase de mult.Dascalul sau a incercat sa ii dea o ocupatie in timpul orelor,transcrierea de pagini intregi din carti luate de la biblioteca scolii.Desigur ca nu a avut nici un efect.Din contra,baietelul  a inceput sa ii puna tot soiul de intrebari ciudate invatatorului,intrebari la care acesta ori nu avea raspuns,ori decenta ii impunea sa nu raspunda.In plus,conflictele verbale cu cei din jur,deveneau pe zi ce trece tot mai violente,razboinicul si razbunatorul duh al sfantului care ii carmuia destinul,facandu-l sa ii altoiasca sanatos pe colegii care ii stateau impotriva.
  Toate incercarile invatatorului si,in ultima instanta ale batranului profesor de a-l domoli,erau zadarnice,avand chiar darul de a-l inversuna si mai mult .Domnul Radu regreta acum ca nu il lasase sa se dezvolte urmand cursul firesc al vietii,dar era prea tarziu si nu ii ramasese de facut altceva decat sa astepte timpul gimnaziului,timp care spera sa ii deschida orizonturi noi,necunoscute micului terorist.Credea cu putere ca aparitia unor materii noi,a unor profesori noi,sa ii domoleasca firea oferindu-i subiecte si provocari de alta natura.Zadarnice sperante.Nimeni nu stia ca neastamparatul si irascibilul copil de la scoala,cum pleca din acel mediu,fugea direct acasa si lua din biblioteca profesoruli manuale si alte carti si inchis in camera sa,studia si invata pe ascuns.Astfel ca atunci cand trebuia sa inceapa clasa a cincea,el avea deja toate cunostintele unui absolvent de ciclu gimnazial.Urmarea a fost ca profesorii,descoperind cu cine  se confrunta,preferau sa nu il aiba in clasa iar el,a descoperit in felul asta terenul de sport si mai ales sporturile care necesitau o forta deosebita.Cam ce credti voi ca se putea intampla cu un copilcare isi dedica patru pana la sase oere zilnic sportului si capatarii de muschi?A crescut mai repede si mai armoniosd decat colegii de generatie,devenind musculos,inalt,tupeist si neinfricat.In clasa a saptea,era atat de bine dezvoltat incat elevi de liceu preferau sa evite conflictele cu el dupa ce ii pusese la punct pe cativa dintre ei.  
   Damian era vrajit de usurinta cu care Gogu descria evenimente din viata altui om,ca si cum le-ar fi trait chiar el.Era convins ca tanarul mai cunostea si alte amanunte peste care trecea de buna voie incercand sa ofere coerenta si substanta celor povestite.
   -De fapt,clasa a saptea - continua acesta istorisirea - a fost cea care a determinat drumul viitor al individului nostru.Si asta din cauza ca atunci l-a cunoscut pe Ratoi.Pe Ion Ratoi.Un tigan tinerel si oaches,care deja gustase din painea puscariei si care avea mare trecere printre fetele de liceu,impresionate de atitudinea lui de smecher mafiot.Tiganusul asta ii taxa pe elevii de liceu,luandu-le banii de buzunar si eventualele tigari gasite prin ghiozdane sau prin buzunare.Avea si o intuitie fantastica,mirosind de la distanta copiii cu bani mai multi,fii de doctori,militieni sau aprozaristi,adica pe acei care aveau porofele destul de bine garnisite si tigari fine,nu mahoarca muncitoreasca.Ratoi asta,asistase intr-o zi la felul in care Ilie rezolvase un conflict cu un baiat de a unspea,pe care il adormise cu doi pumni bine plasati.Atunci s-a apropiat de amicul nostru si l-a invitat la o discutie amicala,intre patru ochi.Acea discutie a fost stropita din plin cu "platano",u lichior de banane ale carui parfum si dulceata l-au cucerit pe Ilie si l-au si aametit,pentru prima data in viata.Experienta se pare ca i-a placut si de atunci,a aparut in peisaj un cuplu nou:Ratoi si Tancu,acesta din urma fiind Ilie caruia tiganul ii gasise rapid o porecla din care avea sa faca un renume. Tancu i-a ramas porecla destul de mult timp,adica pana la prima liberare.Caci,asa cum banuiti deja,Ratoi l-a combinat mai intai in taxarea liceenilor pentru fonduri dedicate betiilor cu lichior.Dar nevoia de fonduri crestea cu fiecare zi si atunci au trecut la mici furturi din magazine:ciocolate,tigari,sticle de bautura si alte chestii din astea.Din cauza unei sticle de bautura a si facut cunostinta Talianu cu potera prima data.
   O supraveghetoare de magazin mai constiincioasa l-a vazut cand palmase o sticla de rom cubanez si la iesirea din magazin l-au insfacat doi haidamaci de macelari si au chemat militia.Asa a ajuns sa dea prima data cu subsemnatul si i s-au luat amprentele.Noroc de un tablagiu care l-a recunoscut ca fiind baiatul profesorului Paraschivan si din respect pentru acesta l-au sunat chemandu-l la sectie si evenimentul a fost dat curand uitarii.
   A urmat apoi primul furt din casa de bani a unui magazin,primul furt din buzunare si din plasele gospodinelor plecate la piata cu potofelul in plasa.Si intr-un timp mai tarziu,primul jaf adevarat,cand sub amenintarea cutitului il usurase pe un domn ce tocmai retrasese o suma frumusica de la CEC ,de toata averea.Normal ca omul a reclamat jaful si militia a facut cercetari.Printre suspecti s-a numarat si el datorita prieteniei cu Ratoi dar,culmea,omul nu l-a mai recunoscut la intalnirea fata in fata,sustinand foarte sigur pe el,ca tanarul din fata lui nu este in nici un caz cel vinovat de jaf.Asta l-a facut mai increzator si mai indraznet,sigur ca cineva il veghea si il ajuta sa treaca fara sa pateasca ceva prin soiul asta de evenimente
.Si cum sa nu ajungi sa crezi ca ai un zeu protector cand,in cazul altor patru jafuri,pagubasii pareau sa nu il mai recunoasca atunci cand se aflau in fata lui?