File dintr-un roman imposibil (c7)

   Era joi dimineata si Damian o conducea pe Silvana spre casa,dupa o noapte minunata petrecuta impreuna.Mam'Anica se invatase cu prezenta meteorica a Silvanei si chiar incepuse sa o placa dupa ce aceasta ii pregatise un ceai, intr-o dimineata in care batrana nu se simtise tocmai in forma.Si felul in care fata o intrebase care sunt canile de ceai pe care le folosea atunci,cum pregatise ceaiul dupa un ritual chinezesc imbinat cu obsesia pentru curatenie a batranei(Silvana spalase pana si plantele din care pregatise ceaiul),insemnase mai mult decat orice declaratie sau dovada de apropiere de inima proprietaresei..
  Mergeau amandoi veseli,indragostiti,pasind vioi pe aleile pline de castani,schimband priviri fugare pline de subintelesuri.Damian se simtea in al noualea cer,fericit ca mana sa tinea intr-o stransoare calda si plina de tandrete,mana mica,fina si alba a Silvanei,fericit ca femeia asta i se daruise total fara nici o retinere si ca primise,plina de iubire,propria lui daruire.Ochii lor vorbeau singuri,spunand mai mult decat vorbele ar fi putut sa o faca.Ziua,strada,orasul,lumea intreaga i se pareau lui Damian minunate,pline de o stralucire anume,de viata si de frumusete.Se mai opreau din cand in cand,ascunsi de umbra copacilor,daruindu-si pasiunea unui sarut interminabil si parca niciodata suficient de lung pentru a le satisface dorinta.Intrasera pe strada pe care se afla apartamentul Silvanei,cand,fara sa spuna nimic,aceasta s-a intors brusc si a cotit pe o straduta laturalnica.El inca mai inainta in virtutea inertiei si surprins de miscarea fetei,pana a se intoarce in directia in care aceasta disparuse,nu a mai zarit-o.A sovait pret de cateva secunde,apoi s-a intors incet inapoi,privind in stanga si in drepta,cautand-o cu ochii prin toate coltisoarele in care s-ar fi putut ascunde.Zambi,gandindu-se ca ea nu voia sa se desparta asa repede de el,voia sa mai prelungeasca timpul petrecut impreuna si gasise metoda asta, surprinzatoare si originala,de a-l pune intr-o situatie amuzanta,putand mai apoi sa ii reproseze ca are prea putina grija de ea daca o pierde atat de usor...
   Ajuns in dreptul stradutei pe unde Silvana disparuse,mai apuca sa o vada undeva spre capatul acesteia,intrand intr-o scara de bloc,grabita.Asa deci,era pusa pe glume.Bineee...Damian a inceput sa alerge si ajungand la scara acelui bloc,a intrat urcand rapid cele patru etaje.Dar fata nu era acolo.A coborat,inciudat ca probabil nu vazuse cealalta iesire.Dar odata ajuns la parterul blocului,a vazut ca nu era decat o singura intrare si deci o singura iesire.Iar Silvana,acolo intrase,pierzandu-si urma.S-a gandit ca probabil,are acolo o prietena si acum il studiaza amandoua acum din spatele perdelelor,curioase sa vada cum va reactiona.Pai daca era vorba de rabdare,Damian era un maestru in arta asteptarii.Putea sta fara nici o problema si pana seara.Tigari avea la el, asa ca urma sa vada care dintre ei are mai multa rabdare.Era convins ca in meciul asta,el va fi marele castigator.
  Orele au trecut una dupa alta,fara ca Damian sa realizeze cat timp trecuse.Abia cand a fost nevoit sa mototoleasca pachetul de tigari si intunericul a inceput sa puna stapanire pe oras rapid,a inteles ca astepta in fata blocului de peste noua ore.Era mult,mult prea mult pentru o gluma.Si grijile au pus stapanire pe el.A incercat sa isi aminteasca daca nu cumva spusese ceva care sa o supere,dar raspunsul era categoric nu.Nici de facut nu facuse nimic.Nu reusea sa-si explice actiunea brusca a Silvanei,fara nici un cuvant,fara nici o atentionare.Ceva se petrecuse si el nu reusea sa inteleaga ce.O gluma s-ar fi terminat de mult,intr-un fel sau altul.Deci clar,nu era o gluma.Suparata pe el nu avea de ce sa fie,nu gresise cu nimic.Motivul era unul exterior si numai ea il putea lamuri.Dupa inca o ora si jumatate de asteptare,se hotara sa renunte si sa lase totul pe a doua zi,cand in mod sigur Silvana ii va spune ce se intamplase.Putin suparat ca fusese lasat in mijlocul strazii fara nici o explicatie,mai mult curios si nerabdator sa afle motivul sau motivele fetei,a inceput sa faca agale drumul inapoi catre casa.Stia ca somnul il va ajunge tarziu in noaptea asta,asa ca  isi cumpara tigari si niste cafea proaspat macinata,sperand ca macar orele de nesomn sa fie pline de inspiratie si sa scrie,chiar daca prost,sa scrie mult.Bineinteles ca noaptea a trecut pe nesimtite,insa Damian se putea declara multumit.Pe masa,langa masina de scris,zacea un teanc grosut cu plasmuirile mintii sale.Si multe le simtea ca sunt deosebite,mai multe ca oricand se apropiau de ceea ce considera el a fi foarte bine scris.In plus,nu se simtea deloc obosit.Era perfect odihnit,o stare de luciditate acuta pusese stapanire pe firea lui,de obicei ametita si visatoare la orele astea matinale,mai ales dupa o noapte nedormita.S-a spalat,s-a barbierit,s-a imbracat ceva mai elegant decat de obicei,a refuzat pe fuga micul dejun al proprietaresei si s-a oprit direct la cafeneaua turcului,cu o cafea mare si o citronada in fata.Voia sa se improspateze inainte de a-i face o vizita Silvanei,cautand un raspuns intamplarilor de ieri.Amicii de cafenea au inceput sa apara rand pe rand si Damian a avut parte de vreo doua ore de discutii pline de contradictoriu,umor si "birjareala",discutii care au indepartat gandurile de la preocuparea sa imediata.Acum,daca se gandea mai bine,nu mai dorea sa ajunga la Silvana.Mai bine sa il caute ea,sa isi puna ea intrebari de ce el nu mai apare.Nu el o parasise in strada fara nici un cuvant.Usurat oarecum de aceasta hotarare,isi planifica patru-cinci ore de sala de lectura la biblioteca.Voia sa studieze niste date istorice si niste publicatii foarte vechi,cautand date pentru romanul sau care astepta rabdator atingerea lui creatoare.Si ca de obicei cand intra in sala de lectura,timpul isi pierdea masura,nu mai avea nici un fel de importanta.In compania cartilor,revistelor si registrelor istorice,timpul inceta sa mai existe.Asa ca cele patru-cinci ore s-au transformat in zece si numai glasul bibliotecarei care ii spunea sa lase cartile si toate cele pe masa pana a doua zi,ca nimeni nu va umbla la ele,l-a facut sa isi dea seama ca era deja opt seara.Si in plus,ii era foame.Normal dupa ce timp de doua zile nu mancase nimic.Singura lui hrana,daca se poate numi asa, a fost tutunul si cafeaua.A parasit cu un soi de regret sala de lectura si a pornit-o spre un mic restaurant unde lucra un coleg de cenaclu si unde descoperise,datorita acestuia,ca mancarea era si buna si multa si ieftina.Abia astepta sa manance o ciorbita de perisoare si o tochitura cu mamaliguta,facute ca la mama acasa si potionate la fel de generos.Poate chiar va bea si o cana -doua din vinul casei.Licoare limpede,parfumata si aromata,dar si foarte puternica pentru un bautor neantrenat ca el.
  A ajuns repede la restaurant,George,amicul de cenaclu l-a zarit si i-a facut semn sa se duca sa se aseze la o masa aleasa de el,ca de intotdeauna,mai retrasa.Nu trecusera doua minute si acesta a si aparut.
 -Salut Dami.Ce faci?au fost primele lui cuvinte si,conform unui ritual impamantenit la venirile lui Damian in restaurant,s-a asezat comod pe un scaun la masa,a intins mana si s-a servit cu o tigara din pachetul amicului-client.
 -Georgica-tata,mi-e o foame de lup nemancat de o saptamana.Ce zici?Ai putea gasi prin vastele bucatarii o ciorbita de perisoare fierbinte si mai apoi o tochitura de-aia de Moldova cu niscaiva mamaliga pe langa ea?Hai ca daca esti baiat bun,fac cinste cu un vinisor.
  -E-TE-TE boierul.S-a ajuns .Mananca papa bun la restoran si mai face si cinste gazdei cu un vinisor.Gata baiatu,vine clientu...Sau era invers?Da ce conteaza?Stai sa ma afum si eu cu mahoarca asta a ta si iti aduc papica la foc automat.Auzi,da ce zici pana atunci de o cinzeaca de tuiculita de cireasa adusa de sefu' meu de la el de acasa?E parfum de livada,balsam pentru ranile sufletului,sa moara doi vecini de-ai mei de oftica si de necaz ca n-ajung acasa treaz.
  Nici nu a mai asteptat incuviintarea lui si a stins tigara cu o miscare sigura in scrumiera si a disparut ca o fantoma.Si cum a disparut,asa a aparut.Iute,neauzit,cu o privire stralucitoare.
  -Hai,gusta si da-i o nota.Sa nu zici ca nu-ti place ca nu-ti mai aduc nimic si te las flamand...
  Damian a gustat din paharul de tuica si parca toate ciresele mancate in copilarie au facut explozie in cerul gurii sale.Intr-adevar plina de parfum si aroma dar si cumplit de tare.Gura si-a simtit-o cuprinsa de flacari care au inceput sa coboare pe esofag,urmand un drum prestabilit de mama natura,pana in stomacul lui care parca s-a strans brusc la contactul cu alcoolul,relaxandu-se apoi cu un sunet ce anunta cererea de alimentare cu ceva consistent.Cu vocea gatuita de taria gustata,a reusit sa ingaime un douazeci ragusit si neterminat,fapt pentru care George s-a grabit sa-i intoarca spatele,multumit de verdict - si sa-si caute calea spre bucatarie.Ciorbita a sosit fierbinte si bogata,asa cum se astepta Damian.Nici nu l-a mai auzit pe ospatar urandu-i pofta buna.Pofticios,s-a asternut pe mancat minunea din castronul ce-i aburea fata.Si la fel de buna si plina de bucate a fost si tochitura,comanda speciala pentru un "clent emportant"cum i-a zis George.Satul,multumit,i-a zis amicului sa completeze masa si cu vinul promis.Si cum micuta formatie care facea atmosfera in restaurant isi incepuse programul de cafe-concert,Damian si-a ingaduit sa o asculte savurand pe indelete vinul si tigarile.Relaxat,a aruncat o privire in jur,curios sa vada fauna care popula acest micut restaurant.Lume pestrita,din toate categoriile sociale si de toate varstele.Barbati cu aere de functionari si femei care se mandreau cu orele petrecute in saloanele de cosmetice,sau mai bine zis cu rezultatele acestor ore.Ochii i se roteau de jur imprejur,staruind pe cate o figura care i se parea mai interesanta.
  La un moment dat,privirea ii fu atrasa de un barbat blond,inalt chiar si asa asezat pe scaun,o figura care inspira putere bruta,dar mai ales de femeia aflata in fata acestuia,cu o privire pierduta in ochii blondului.Mainile lor se cautau si se impreunau peste masa,febrile,nerabdatoare sa se gaseasca. Iar acea femeie nu era nimeni altcineva,decat Silvana.

File dintr-un roman imposibil(c6)

  -Domnu' Damian...Domnu' Damian... vocea putin ragusita a proprietaresei ii intrerupse gandurile.Mam'Anica batea de zor la usa si striga la el,incercand sa-l trezeasca.Nu stia ca el nu pusese geana pe geana de ieri dimineata,furat de ganduri si de amintiri.Se ridica din fotoliu fara graba,stiind ca batrana va insista pana cand ii va deschide usa,doar pentru a-l invita in bucataria ei sa  manance micul dejun impreuna.Era ceva ritualic in fiecare dimineata care il prindea pe Damian acasa.Isi trecu repede mana prin par,se sterse la ochi cu dosul palmei si,ca si cand abia atunci s-ar fi trezit,deschise usa larg.
  -Saru'mana tanti.S-a facut deja dimineata?
  -Ehee domnu' Damian,lumea e deja satula de treaba la ora asta si mata inca mai lenevesti?Vezi daca pierzi timpul cu cartile alea pana tarziu?Macar de te-ai alege cu ceva din ele,zau asa...Mai bine ai gasi colosa un suflet de femeie sa-ti mai ordoneze putin obiceiurile,ca daca n-as avea eu grija de mata,ai sta si nemancat.
  Asta era discursul pe care Damian il stia pe din afara,nici nu ii mai dadea atentie.Si Mam'Anica stia ca el nu o asculta,dar trebuia sa umple timpul pana el se spala repede,se schimba si era gata sa o insotesca in bucataria micuta,mirosind mereu a ceva bun.Si in dimineata asta mirosea  a padure,a verde si a sarbatoare la batrana in bucatarie si pe Damian il cuprinse o foame nebuna.Mam'Anica trase cu coada ochiului la el si incepu sa rada:
 -A mirosit motanul oares'ce smantana?Mi se pare mie sau ti-e cam fomica pe ici pe colo,prin partile esentiale?I-a zi-i,de cand nu ai mai mancat,de ieri dimineata,nu-i asa?
  Asta cam asa era,de ieri dimineata Damian nu mai mancase nimic,in schimb,abuzase de cafea si de tigari.Acum o urmarea cu interes pe batrana pregatind o omleta cu ciuperci si cascaval,o desfatare pentru papilele sale gustative.In bucatarie mirosea si a prajitura,semn ca Mam'Anica incepuse pregatirea micului dejun cu mult inainte.Abia astepta portia generoasa de omleta,urmata,mai mult ca sigur,de un ceai aromat alaturat unor briose sau unor biscuiti de casa cum numai ea stia sa pregateasca.Bucataria nu prea mare,arata mereu ca o farmacie:o curatenie perfecta,toate vasele,tacamurile,cutiile si cutiutele,borcanele si tot ce se mai gasea pe aici,erau puse fiecare la locul lor,intr-o ordine prestabilita,dupa folosinta,vechime,culoare,calitate si cine stie ce alte criterii mai avea batrana.Damian stia ca pregatirea mesei va dura ceva timp  asa ca isi lua un scaun,il trase aproape de fereastra deschisa,lua ziarul ce se afla pe masa si isi aprinse o ultima tigara.
  -Asa,bea la tutun toata ziua pe sufletul gol.Ooof,doamne Dumnezeule,baiatul asta traieste doar cu tutun si cafea... si aici,Damian pierdea sirul vorbelor pentru ca batrana le transforma intr-un mormait moale si inciudat,destinat mai mult sie-si.Damian nu o privea,dar martor in atatea dimineti operatiunilor meticuloase,stia dupa sunetele auzite stadiul pregatirilor: alegerea cepei,a ciupercilor,curatarea acestora,spalarea in zece ape,scoaterea tigaii din dulapul cu vase de gatit,spalarea si uscarea acesteia,aprinderea aragazului si reglarea flacarii la o anumita intensitate,turnarea uleiului cu masura si tot ceea ce urma,pana la asezarea mancaruruilor pe farfurie si apoi pe masa.Batrana,educata intre cele doua razboaie la un pension de domnisoare cu pretentii,pastrase educatia primita acolo ca pe o religie,respectand intocmai regulile si preceptele de acolo.Vasele se spalau si inainte si dupa utilizare,sterse apoi cu servete uscate si depozitate dupa reguli stricte:oale puse una in alta dupa marime si culoare,separate de hartie de ambalaj;farfuriile aveau intre ele servetele de hartie;tacamurile erau prinse in rastele speciale dupa calitati si utilizari;vasele de dulce erau intr-un dulap separat de cele de post si tot asa.Lasand la o parte ca orice produs,inainte de a incepe sa fie prelucrat,trecea printr-o faza de curatare si spalare de parca toti microbii pamantului s-ar fi aflat pe el.Tot ce era feliat,portionat,avea aceeasi marime,forma si prezentare.Este adevarat ca pana ajungeai sa mananci din ce se pregatea,puteai sa joci cateva partide de sah sau sa alergi jumatate de maraton.Insa cand te asezai la masa,cu bucatele in fata,vederea lor si mai ales gustul,te trimitea intr-o lume din care nu te dadeai plecat cu una cu doua.Parca vrajea bucatele.Era la ultima pagina din ziar cand ea il facu atent ca masa este pregatita,mai asteapta doar bunavointa lui de a se apleca asupra celor desfasurate pe masa.Damian se ridica repede,fugi la baie sa se spele din nou pe maini stiind ca altfel ar fi fost supus tirului vorbelor batranei si se aseza cuminte pe locul sau asteptand-o pe Mam'Anica sa aseze si canile pentru ceai.Urmatoarea jumatate de ora a fost o excursie in Paradis,la masa zeilor.Au mancat in liniste,savurand fiecare inghititura.Pentru clipele astea de liniste si desfatare gurmanda,Damian o iubea din tot sufletul pe varstnica sa proprietareasa.O vedea ca pe o zana buna a vietii sale de burlac intarziat,ca pe o bunica grijulie fata de nepotelul ei,om in toata firea de acum.Stia ca urmeaza o alta jumatate de ora in care batrana isi varsa toate ofurile,bucuroasa ca este cineva care sa o asculte si sa nu o contrazica.Damian o asculta respectuos si afectuos,de multe ori curios pentru ca batrana avea totusi,o minte inca agera si nu de putine ori comentariile si previziunile ei referitoare la ce se mai intampla prin tara,isi primeau,nu dupa mult timp,confirmarea in realitate.Educatia,experienta si bunul simt o faceau cel mai bun politolog si viitorolog cunoscut de Damian.Dupa ce trecea si timpul rezervat discutiei,batrana trecea la curatarea mesei si a vaselor iar el era liber sa plece acolo unde il manau interesele sau unde dorea sufletul sau de"artist".Si astazi,el era hotarat sa treaca pe la teatru,sa vada ce se mai intampla pe acolo,cine mai este prezent dintre cei cunoscuti,cine a venit mai nou si ce se mai pregateste.Stia ca imboldul asta era urmarea amintirilor despre Silvana,dar era hotarat sa il urmeze.
   Pleca asadar,cu un scop precis si pe drum continua sa rememoreze saptamanile de iubire nestavilita dintre el si Silvana.Parca erau facuti unul pentru altul.In fiecare zi se redescopereau si descopereau alte si alte lucruri care ii legau.Caietele sale se umpleau de versuri si scrierea sa capata noi dimensiuni sub astrele favorabile si stralucitoare ale dragostei,lucru oglindit si in numarul tot mai mare de acceptari spre publicare.Iar noptile petrecute alaturi de aceasta femeie plina de daruire,pareau mereu prea scurte si ii lasau urme adanci in sufletul sau de tanar indragostit.Orele in care erau despartiti treceau intotdeauna cu greu si fiecare reintalnire era o explozie de fericire.Batrana doamna Molinarro,il acceptase in viata Silvanei ca pe un lucru de la sine inteles si vizitele facute acasa la aceasta erau prilej de povesti minunate din lumea artistilor scenei,pigmentate cu amanunte picante si delicioase.Si ca orice intamplare frumoasa din viata lui,trebuia sa ia sfarsit la un moment dat.Damian isi amintea cu furie si deznadejde zilele acelea despre care si-ar fi dorit sa nu le fi trait.Fericirea lui s-a rupt brusc,prabusindu-l si rostogolindu-i viata ca o avalansa ucigatoare.Nimic nu anunta cele petrecute,nimic nu l-ar fi facut sa creada ca despartirea lor era posibila,ca dragostea lor se va stinge dintr-o data ca lumina unui bec la o intrerupere de curent.Un lucru insa nu reusea sa il inteleaga:cum a reusit atata timp sa-l faca Silvana sa o creada indragostita de el?Cat de mare actrita trebuie sa fi fost ca el sa nu simta ca de fapt,ii desparte un imens ocean.Si totusi,au fost prea multe clipele in care o simtea ca fiind parte din el,nici o actrita,oricat de mare,nu ar fi putut sa se daruiasca asa ca ea,cu toata fiinta si cu tot sufletul.Dar viata e ciudata si intamplarile de mai tarziu, din viitorul de atunci al lui Damian,i-au dat de inteles ca exista si altceva in afara de intamplari frumoase in trairile altuia.Si trecutul lasa urme de nesters de cele mai multe ori.Caci asta se intamplase cu Silvana,trecutul venise peste ea ca un tavalug,pe neasteptate,distrugand tot ceea ce incepuse sa reconstruiasca alaturi de Damian.Oare,daca ar fi stiut atunci cate stie acum,soarta lor ar fi fost alta?Daca nu ar fi cedat impulsului de moment,salbatic si neiertator,daca ar fi inteles ca nici ea nu s-a asteptat ca fantomele trecutului sa vina sa o bantuie,ar fi ramas impreuna?
  S-a trezit trecand pe langa cafeneaua turcului si arunca o privire in sala mare a acesteia.Era inca devreme si doar la o masa doi tineri,probabil turisti,isi beau linistiti cafeaua.Damian intra ,isi cumpara un pachet de tigari si comanda o cafea mare si o citronada,hotarat sa incerce sa priveasca intamplarile de atunci din afara,ca un cineva neimplicat in evenimente.Se aseza la masa lui favorita,intr-un colt din care putea observa toate mesele si pe toti cei care intrau si ieseau,isi aprinse o tigara si incerca sa isi aminteasca in cele mai mici amanunte cum se intamplase totul.

Previziuni ?-si o provocare...

  Ma tot intreb de unde si de ce aceasta campanie nationala de transformare a spitalelor in camine,azile sau case pentru batrani?Explicatia,la o analiza mai interstitiala a faptelor,este extrem de simpla.Incapacitatea de administrare a statului si avutiei acestuia - omul,cetateanul de rand -conduce de la sine catre aceasta solutie,aparent social-umana.Economia este intr-o cadere libera catre faliment,bugetul este insuficient pentru satisfacerea nevoilor celor ce ne guverneaza ca sa nu mai vorbim si de nevoile tarii si locuitorilor sai,resursele externe sunt din ce in ce mai greu de accesat pentru ca nimeni nu te sponsorizeaza la nesfarsit doar pentru a te imbuiba fara sa construiesti si ceva pentru cei in numele carora te imprumuti.
  Apoi fenomenul de migrare al cadrelor medicale,tot mai accentuat cu fiecare zi urmatoare,care ne va lasa prada leacurilor babesti si paranenormalelor vrajitoare cu ghioc si descantece.
  Apoi micsorarea ratei somajului nu prin ocuparea fortei de munca ci prin incetarea asistarii sociale,perioada de somaj sfarsindu-se fara vreo sansa de reangajare.
  Apoi diminuarea pensiilor,putin cate putin,pana la sistarea lor totala datorata incapacitatii mentinerii unui sistem care pentru a trai are nevoie de contribuabili,adica de lucratori care sa cotizeze pentru acele pensii.Si intr-o tara in care este nevoie urgent de reconstructie,reamenajare,consolidare,implementare si dezvoltare de infra si suprastructura,avand mijloacele materiale si fizice pentru realizarea acestor imperative,dar o tara ai carei guvernanti nu doresc asta,rezultatul este unul previzibil.
  Cat de curand zeci de mii de batrani nu vor mai putea face fata traiului de zi cu zi si statul,in marinimia lui,pregateste terenul pentru ajutorarea acestora:de ce sa nu preia de la ei asa zisele pensii,terenurile si locuintele pe care le detin dar nu le mai pot intretine,ca in schimb,sa le ofere un trai "linistit si fericit" intr-o comunitate de varsta si conditie apropiata.Asa ca luam spitalele - care oricum urmau a fi desfiintate din lipsa de personal calificat - si cu o investitie minima,le transformam in case pentru batrani,unde acestia urmeaza sa-si duca traiul ultimelor zile fara a-si mai face griji pentru intretinere,facturi curente,medicamente si posibilitatea de a sfarsi in singuratate.Ca vorba aia,fiind case pentru cei batrani si aproape neputinciosi,se vor gasi destui binevoitori din occident care sa cotizeze prin fundatii de caritate la bunul trai al acestora.Si din trei banane si doua bombonici date de sponsori,mai pot si guvernantii sa opreasca macar doua banane si o bombonica.Batranii oricum pot trece banana din mana in mana sa o miroasa cu totii pentru a-si aminti mirosul fructului si dupa ce si-au terminat treaba sa o lase pe domnisoara asistenta sa o manance linistita ca ea e tanara si are nevoie de vitamine si forta pentru a-i ingriji.Cat despre bomboana,fiecare o poate suge pret de 2-3 secunde si astfel,pentru un asezamant cu 50 de paturi,o bomboana poate ajunge si o sapatamana.
  Imagini desprinse dintr-un cosmar care tide sa devina realitate in Romania actualilor guvernanti.
  Explicatiile lor date pe la tot soiul de emisiuni tv,sunt care mai de care mai ciudate si de neinteles,motivul acestor actiuni ramanand ascuns intelegerii noastre,prea inradacinata in doctrina socialist-comunista pentru a putea vedea viitorul luminos al capitalismului de arbore genealogic instaurat de"revolutia"din 1989.
  Voua,celor care ati avut rabdarea sa cititi aceste randuri va propun un exercitiu de imaginatie:gasiti voi o alta explicatie pentru ceea ce se intampla la noi in tara acum.

Masina care ne va scoate din criza

   Am gasit azi pe www.iluziioptice.ro,vehiculul cu care vor circula romanii incepand de vara aceasta.Este proiectata si realizata sub directa indrumare a guvernului Romaniei,necesitand pentru conducere, nu permis ci brevet de pilot.Acesta se poate obtine numai in urma unui examen dat in fata urnelor de toti cei care au crezut si inca mai spera la transpunerea in realitate a proiectelor de autostrazi,scoli,spitale si orice altceva ce mintea luminata a iubitilor nostri conducatori va mai imagina.
   Tot cu ajutorul acestui proiect se va relansa si economia nationala,urmand a fi construita o platforma industriala suspendata,legata de furnizori si distribuitori cu garnituri de trenuri de mare viteza,care vor circula pe sine suspendate de-a lungul autostrazilor construite de bosimanii africani prin jungla de banani si portocali,jungla ce asigura peste 40% din exportul tarii.Pe aceasta platforma vor fi angajati pe perioada determinata de 90 de ani,romanii care dovedesc cu acte in regula ca nu au un loc de munca,sunt pensionari cu pensii sub 1000 ron,precum si copiii de gradinita care dovedesc ca nu au gradinita.Salariile se vor plati in moneda din Botswana,acest lucru asigurand stabilitatea cursului valutar pe o perioada mai lunga decat estimarile specialistilor.Toti salariatii vor bveneficia de reduceri de impozite de 134,2%,trei mese de brad gratuite(vizibile la fiecare intrare in schimb),transport la locul de odihna vesnica decontat si bonuri de vacanta in varianta cotor,in functie de numarul parlamentarilor care returneaza cotoarele de la acestea.
   Prototipul a fost deja realizat,premierul Emil Boc plecand azi de dimineata intr-un turneu de-a lungul televiziunilor,pentru anuntarea iesirii din recesiune.Din surse apropiate acestuia,am aflat ca iesirea din criza,va fi anuntata numai dupa realizarea acestui maret proiect.