File dintr-un roman imposibil(c6)

  -Domnu' Damian...Domnu' Damian... vocea putin ragusita a proprietaresei ii intrerupse gandurile.Mam'Anica batea de zor la usa si striga la el,incercand sa-l trezeasca.Nu stia ca el nu pusese geana pe geana de ieri dimineata,furat de ganduri si de amintiri.Se ridica din fotoliu fara graba,stiind ca batrana va insista pana cand ii va deschide usa,doar pentru a-l invita in bucataria ei sa  manance micul dejun impreuna.Era ceva ritualic in fiecare dimineata care il prindea pe Damian acasa.Isi trecu repede mana prin par,se sterse la ochi cu dosul palmei si,ca si cand abia atunci s-ar fi trezit,deschise usa larg.
  -Saru'mana tanti.S-a facut deja dimineata?
  -Ehee domnu' Damian,lumea e deja satula de treaba la ora asta si mata inca mai lenevesti?Vezi daca pierzi timpul cu cartile alea pana tarziu?Macar de te-ai alege cu ceva din ele,zau asa...Mai bine ai gasi colosa un suflet de femeie sa-ti mai ordoneze putin obiceiurile,ca daca n-as avea eu grija de mata,ai sta si nemancat.
  Asta era discursul pe care Damian il stia pe din afara,nici nu ii mai dadea atentie.Si Mam'Anica stia ca el nu o asculta,dar trebuia sa umple timpul pana el se spala repede,se schimba si era gata sa o insotesca in bucataria micuta,mirosind mereu a ceva bun.Si in dimineata asta mirosea  a padure,a verde si a sarbatoare la batrana in bucatarie si pe Damian il cuprinse o foame nebuna.Mam'Anica trase cu coada ochiului la el si incepu sa rada:
 -A mirosit motanul oares'ce smantana?Mi se pare mie sau ti-e cam fomica pe ici pe colo,prin partile esentiale?I-a zi-i,de cand nu ai mai mancat,de ieri dimineata,nu-i asa?
  Asta cam asa era,de ieri dimineata Damian nu mai mancase nimic,in schimb,abuzase de cafea si de tigari.Acum o urmarea cu interes pe batrana pregatind o omleta cu ciuperci si cascaval,o desfatare pentru papilele sale gustative.In bucatarie mirosea si a prajitura,semn ca Mam'Anica incepuse pregatirea micului dejun cu mult inainte.Abia astepta portia generoasa de omleta,urmata,mai mult ca sigur,de un ceai aromat alaturat unor briose sau unor biscuiti de casa cum numai ea stia sa pregateasca.Bucataria nu prea mare,arata mereu ca o farmacie:o curatenie perfecta,toate vasele,tacamurile,cutiile si cutiutele,borcanele si tot ce se mai gasea pe aici,erau puse fiecare la locul lor,intr-o ordine prestabilita,dupa folosinta,vechime,culoare,calitate si cine stie ce alte criterii mai avea batrana.Damian stia ca pregatirea mesei va dura ceva timp  asa ca isi lua un scaun,il trase aproape de fereastra deschisa,lua ziarul ce se afla pe masa si isi aprinse o ultima tigara.
  -Asa,bea la tutun toata ziua pe sufletul gol.Ooof,doamne Dumnezeule,baiatul asta traieste doar cu tutun si cafea... si aici,Damian pierdea sirul vorbelor pentru ca batrana le transforma intr-un mormait moale si inciudat,destinat mai mult sie-si.Damian nu o privea,dar martor in atatea dimineti operatiunilor meticuloase,stia dupa sunetele auzite stadiul pregatirilor: alegerea cepei,a ciupercilor,curatarea acestora,spalarea in zece ape,scoaterea tigaii din dulapul cu vase de gatit,spalarea si uscarea acesteia,aprinderea aragazului si reglarea flacarii la o anumita intensitate,turnarea uleiului cu masura si tot ceea ce urma,pana la asezarea mancaruruilor pe farfurie si apoi pe masa.Batrana,educata intre cele doua razboaie la un pension de domnisoare cu pretentii,pastrase educatia primita acolo ca pe o religie,respectand intocmai regulile si preceptele de acolo.Vasele se spalau si inainte si dupa utilizare,sterse apoi cu servete uscate si depozitate dupa reguli stricte:oale puse una in alta dupa marime si culoare,separate de hartie de ambalaj;farfuriile aveau intre ele servetele de hartie;tacamurile erau prinse in rastele speciale dupa calitati si utilizari;vasele de dulce erau intr-un dulap separat de cele de post si tot asa.Lasand la o parte ca orice produs,inainte de a incepe sa fie prelucrat,trecea printr-o faza de curatare si spalare de parca toti microbii pamantului s-ar fi aflat pe el.Tot ce era feliat,portionat,avea aceeasi marime,forma si prezentare.Este adevarat ca pana ajungeai sa mananci din ce se pregatea,puteai sa joci cateva partide de sah sau sa alergi jumatate de maraton.Insa cand te asezai la masa,cu bucatele in fata,vederea lor si mai ales gustul,te trimitea intr-o lume din care nu te dadeai plecat cu una cu doua.Parca vrajea bucatele.Era la ultima pagina din ziar cand ea il facu atent ca masa este pregatita,mai asteapta doar bunavointa lui de a se apleca asupra celor desfasurate pe masa.Damian se ridica repede,fugi la baie sa se spele din nou pe maini stiind ca altfel ar fi fost supus tirului vorbelor batranei si se aseza cuminte pe locul sau asteptand-o pe Mam'Anica sa aseze si canile pentru ceai.Urmatoarea jumatate de ora a fost o excursie in Paradis,la masa zeilor.Au mancat in liniste,savurand fiecare inghititura.Pentru clipele astea de liniste si desfatare gurmanda,Damian o iubea din tot sufletul pe varstnica sa proprietareasa.O vedea ca pe o zana buna a vietii sale de burlac intarziat,ca pe o bunica grijulie fata de nepotelul ei,om in toata firea de acum.Stia ca urmeaza o alta jumatate de ora in care batrana isi varsa toate ofurile,bucuroasa ca este cineva care sa o asculte si sa nu o contrazica.Damian o asculta respectuos si afectuos,de multe ori curios pentru ca batrana avea totusi,o minte inca agera si nu de putine ori comentariile si previziunile ei referitoare la ce se mai intampla prin tara,isi primeau,nu dupa mult timp,confirmarea in realitate.Educatia,experienta si bunul simt o faceau cel mai bun politolog si viitorolog cunoscut de Damian.Dupa ce trecea si timpul rezervat discutiei,batrana trecea la curatarea mesei si a vaselor iar el era liber sa plece acolo unde il manau interesele sau unde dorea sufletul sau de"artist".Si astazi,el era hotarat sa treaca pe la teatru,sa vada ce se mai intampla pe acolo,cine mai este prezent dintre cei cunoscuti,cine a venit mai nou si ce se mai pregateste.Stia ca imboldul asta era urmarea amintirilor despre Silvana,dar era hotarat sa il urmeze.
   Pleca asadar,cu un scop precis si pe drum continua sa rememoreze saptamanile de iubire nestavilita dintre el si Silvana.Parca erau facuti unul pentru altul.In fiecare zi se redescopereau si descopereau alte si alte lucruri care ii legau.Caietele sale se umpleau de versuri si scrierea sa capata noi dimensiuni sub astrele favorabile si stralucitoare ale dragostei,lucru oglindit si in numarul tot mai mare de acceptari spre publicare.Iar noptile petrecute alaturi de aceasta femeie plina de daruire,pareau mereu prea scurte si ii lasau urme adanci in sufletul sau de tanar indragostit.Orele in care erau despartiti treceau intotdeauna cu greu si fiecare reintalnire era o explozie de fericire.Batrana doamna Molinarro,il acceptase in viata Silvanei ca pe un lucru de la sine inteles si vizitele facute acasa la aceasta erau prilej de povesti minunate din lumea artistilor scenei,pigmentate cu amanunte picante si delicioase.Si ca orice intamplare frumoasa din viata lui,trebuia sa ia sfarsit la un moment dat.Damian isi amintea cu furie si deznadejde zilele acelea despre care si-ar fi dorit sa nu le fi trait.Fericirea lui s-a rupt brusc,prabusindu-l si rostogolindu-i viata ca o avalansa ucigatoare.Nimic nu anunta cele petrecute,nimic nu l-ar fi facut sa creada ca despartirea lor era posibila,ca dragostea lor se va stinge dintr-o data ca lumina unui bec la o intrerupere de curent.Un lucru insa nu reusea sa il inteleaga:cum a reusit atata timp sa-l faca Silvana sa o creada indragostita de el?Cat de mare actrita trebuie sa fi fost ca el sa nu simta ca de fapt,ii desparte un imens ocean.Si totusi,au fost prea multe clipele in care o simtea ca fiind parte din el,nici o actrita,oricat de mare,nu ar fi putut sa se daruiasca asa ca ea,cu toata fiinta si cu tot sufletul.Dar viata e ciudata si intamplarile de mai tarziu, din viitorul de atunci al lui Damian,i-au dat de inteles ca exista si altceva in afara de intamplari frumoase in trairile altuia.Si trecutul lasa urme de nesters de cele mai multe ori.Caci asta se intamplase cu Silvana,trecutul venise peste ea ca un tavalug,pe neasteptate,distrugand tot ceea ce incepuse sa reconstruiasca alaturi de Damian.Oare,daca ar fi stiut atunci cate stie acum,soarta lor ar fi fost alta?Daca nu ar fi cedat impulsului de moment,salbatic si neiertator,daca ar fi inteles ca nici ea nu s-a asteptat ca fantomele trecutului sa vina sa o bantuie,ar fi ramas impreuna?
  S-a trezit trecand pe langa cafeneaua turcului si arunca o privire in sala mare a acesteia.Era inca devreme si doar la o masa doi tineri,probabil turisti,isi beau linistiti cafeaua.Damian intra ,isi cumpara un pachet de tigari si comanda o cafea mare si o citronada,hotarat sa incerce sa priveasca intamplarile de atunci din afara,ca un cineva neimplicat in evenimente.Se aseza la masa lui favorita,intr-un colt din care putea observa toate mesele si pe toti cei care intrau si ieseau,isi aprinse o tigara si incerca sa isi aminteasca in cele mai mici amanunte cum se intamplase totul.