incearca

duminică, 22 mai 2011

Duminica,dupa apocalipsa

  Ufff,m-am trezit viu.Mare chestie.Am deschis ochii incet,incet si printre gene am zarit o raza de lumina,palida.Inainte de a-i deschide de tot,m-am ciupit de obraz sa fiu sigur ca nu sunt in vis.Super.Durerea si icnetul scos mi-au confirmat ca,cel putin in privinta corpului si simturilor mele,nimic nu se schimbase.Inca.Am lasat talpa piciorului sa atinga usor podeaua,asteptandu-ma la surprize:apa maloasa pana la marginea patului sau macar o fluidizare a materiei din care e alcatuita.Solida si rece.Furnicaturile simtite erau doar de la pozitia incomoda din timpul somnului.Grabit,am pus si celalalt picior jos si am pasit spre fereastra sa vad daca restul lumii e la locul ei.Doar o galeata uitata afara,dupa udatul gradinii,era mutata cativa metri mai incolo de o pala de vant furios.In rest,ciresele se facusera putin mai rosii decat ieri,iarba era cu o jumatate de centimetru mai inalta(iar trebuie sa o cosesc) si randunicile de la streasina casei se certau de zor pe gardul gradinii cu flori.
   Ceva parca lipsea totusi.Ma chinuiam sa realizez ce,cand scheunatul milog din dreptul ferestrei mi-a amintit.Nu-mi vazusem cateii.Dar boturile lor maronii ridicate pana in dreptul pervazului,intr-un salut matinal,m-au linistit.Pana si bracul meu,mai vagabond de fel,era acasa.Am deschis fereastra si am amusinat aerul.Aceeasi aroma de padure reavana,acelasi miros de vaci trecand spre pasune...M-am indreptat spre baie,curios sa vad daca la robinet curge apa.Culmea,curgea.Spun culmea pentru ca aici e un obicei:furnizorul de apa potabila,pune restrictie la primele ore ale zilei,pentru a limita consumul.Lumea cica are prostul obicei de a-si uda gradinile in speranta unei recolte bogate de legume.
   Prin urmare,toate pareau in ordine.Curios,am deschis televizorul asteptand de la vorbitorii din cutia magica,un semn al anuntatului dezastru.Stirile erau la locul lor:violuri,sinucideri,accidente tragice de masina,serialul divorturilor de prestigiu si fotbalul atotdominator erau prezente ca in fiecare zi.Asadar,nimic nou sub soare.Pana la anuntarea stirii ca,batranul si multpreainteleptul pastor,a anuntat amanarea apocalipsei pentru luna octombrie a anului curent,probabil din lipsa de cvorum.Si atunci am realizat ca pana si organizatorii apocalipsei pot pati,romaneste,o amanare a proiectelor din lipsa de responsabilitate a celor insarcinati cu ducerea la indeplinire a acestora.Sa mai rada Europa de noi ca nu suntem in stare sa ne hotaram daca am iesit din recesiune sau din criza.Ca proiectam autostrazi minune si realizam ulita copilariei in locul lor.Ca la noi se asfalteaza cu gropi,ca rosiile noastre cresc in Turcia si Italia,ca merele romanesti sunt mai bune cand se coc in Siria sau aiurea,ca morcovii nostri sunt mai drepti cand rasar din pamant in Polonia si cartofii mai dulci cand vin tot de acolo.
    Dar asta-i soarta noastra de popor analfabet(cum auzeam aseara o atotstiutoare doamna a talkshow-rilor caracterizandu-ne):ocupam prin exceptiile de la aceasta regula functii de conducere in universitati de renume mondial,trasam istoria NASA,programam si devirusam calculatoarele lumii,reinventam matematica,fizica si ingineria,accidental acaparam podiumurile olimpiadelor de stiinta internationale de fiecare data cand reusim sa participam...Sa-mi amintesc si de solisti de opera,de balet,de jazz?Sa caut in cutiuta memoriei creatori de arta a picturii,sculpturii,filmului,fotografiei,fashionului,machiajului si a orice altceva ce omul poate inchipui?Biet popor de "stupid people",sarac cu duhul si cu conturile goale,dar bogat in spirit si realizari pe alte meleaguri!
    Apocalipsa va veni,dar va fi o apocalipsa particulara,destinata locuitorilor acestui pamant,adusa de "ingerii" guvernarii noastre neroade si supuse intereselor proprii si straine.
    Trabucul meu scum a ramas nefumat.Nu-i nimic.Il voi pastra pentru ziua in care Romanii se vor trezi la viata si vor vota cu gandul la tara,nelasandu-se cumparati cu un kil de malai,zahar,ulei si o galeata sau umbrela inscriptionate cu sigla unor vanzatori si tradatori de tara si de neam.Il voi aprinde la flacara acestui neam de analfabeti inteligenti.

vineri, 20 mai 2011

THE END

Gata...ajungem la capatul liniei.Maine,pamantul se sfarseste.Eveniment anuntat cu banere mari,intinse peste mari si tari.Profetul a cuvantat:21 mai 2011,este ultima zi a pamantului.Sau a oamenilor?Sau a vietii?Nu stiu,n-am inteles prea bine.La mine la tara,englezeasca nu este punctul nostru forte.Traducem dupa ureche si dupa jurnalele de stiri pe care le urmarim cu aviditate,dornici sa ne autoeducam pentru a face fata cerintelor unei societati in continua schimbare si,nu sunt sigur daca "e" sau "in" volutie.
  Asa ca eu unul,am inceput sa ma pregatesc.Mi-am curatat gradina de buruieni(sa fie frumoasa la marea sfarseala),am sters geamurile cu editia de ieri a tabloidelor(au aceasta mare calitate de a te ajuta sa vezi mai clar -prin sticla ferestrei,bineinteles),mi-am amanat datoriile la vecini si la stat(habar n-au nici unul ca la faza asta i-am tras in piept ca pe etnobotanice) catre o data viitoare si mi-am facut pantofii cu crema,lustruindu-i ca pe vremea cataniei.Am pregatit si un mesaj pentru univers,scris pe foi de caiet dictando,cu marker permanent -ca am auzit ca asta nu se sterge ,am facut si un CD cu imagini,muzici si mono;ogurile lui Toma Caragiu,am selectat si niste fotografii cu fete,baieti,tari,orase,animale,pasari,mancaruri si un deodorant ocean brise -sa stie universul cum mirosea pamantul in timpul vietii lui -si toate astea le-am indesat intr-un termos de inox pe care l-am asezat la loc de cinste,intre crengile unui nuc batran.Sper doar ca viitorul sa aduca vizitatori pe ce-o mai ramane din planeta,aia sa gaseasca recipientul meu si dupa cateva sute de ani de cercetari sa descopere cum se deschide si sa gaseasca astfel ceea ce le-am lasat mostenire.
  Dupa ce voi termina postarea asta,ma voi aseza in fata televizorului cu o bere in fata si cu un castron imens cu floricele,telecomanda la indemana si voi butona-o sarind de la un post la altul,insetat de ultima cunoastere.Ma voi uita pana si la emisiuni gen "Acces di(n)rect","Drept la tinta" si "dAN dIACONESCU,pRESEDINTELE pOPO(R)ULUI in direct".Ma voi bucura la nesfarsit de fiecare imagine cu Base si cu ai sai Boculet si Nutica si voi regreta amarnic faptul ca nu voi sti cine a castigat campionatul de fotbal si cupa in Romania.Ma voi bucura ca ai nostri conationali de etnie "igen"nu vor apuca sa invete geografia si istoria in limba materna,nu vor apuca sa se retraga de la guvernare si ca statul nu va fi obligat sa mai subventioneze caldura la iarna.Si ca s-a scumpit degeaba benzina si motorina;si ca a trecut recesiunea ;si ca Base va ramane ultimul mare presedinte din istorie;si ca ala micu,cu ochelari si vorba agitata,ultimul prim ministru pitic;si ca hingherii de masini vor dispare...
  Apoi ma voi intrista ca Guta nu va apuca sa-l vada pe copilu' lu'Narcisa crescut si cerandu-i insistent vila si masina promise;ca Irinel nu va apuca finalul telenovelei cu Monica;ca Pepe nu va reusi sa divorteze de Oana;ca burlacul va ramane pe cap cu 6 (cai frumosi) mandre dornice de maritis neapucand sa elimine surplusul de balast(adica cele 6 pretendente ramase in cursa);ca Mircea Badea nu are o ultima emisiune pe care sa o incheie cu celebrele cuvinte:"traim bine in Romania si asta ne uimeste tot timpul";ca Bianca si Daniela raman nemaritate si cu tariful nemodificat;ca Salam n-a apucat sa cante cu Bregovic si Clapton pe aceeasi scena si n-a apucat sa-si ia casa la Paris;ca manelele n-au apucat sa ramana singurul gen muzical pe intreg mapamondul;ca n-am apucat sa vad "Ursul"lui Chisu castigand marele premiu la Cannes si cu ocazia asta pe Mihaela casatorindu-se cu Dani;ca autostrada suspendata a lui Oprescu va ramane definitiv suspendata - ca toate autostrazile tarii in care chiorul este rege peste orbi;ca n-am apucat sa-l vad pe STROSCAN,ala cu tentativa de viol,condamnat la 70 de ani de detentie;ca americanii n-au apucat sa recunoasca in fata lumii ca sunt sfatuiti in politica de extraterestrii cazati in zona 51 si ca Luna este satelit artificial(de fapt,prima statie orbitala construita de atlanti in jurul unui metorit ramas captiv in sfera de atractie a pamantului);si inca multe altele pe care nu mai am timp sa le astern,grabit sa apuc sa caut pe Google ultimele stiri Wikkileaks.
  Da,ati observat bine:lista lucrurilor care ma vor intrista este mult mai lunga decat a celor ce ma vor bucura.
  Mi-am cumparat si o tigara de foi,de-aia scumpa rau,sa o savurez in acele ultime clipe.O singura nelamurire am:nu stiu cand sa o aprind.Ca profetul ne-a zis doar ziua nu si ora la care se va intampla apocalipsa.Si daca ma prinde cu ea neaprinsa?Sau daca apuc sa o fumez pana soseste?THIS IS MY BIG PROBLEM !
  Asa ca va zic ADIO pana duminica.
            THE END -nu-i asa?

miercuri, 18 mai 2011

File de roman(c10)

  Privirile ii ratacira cateva secunde peste mesele cafenelei,acum aproape pline.Facu discret un semn de recunoastere-salut catorva cunoscuti,asezati in grupuri de preocupari.Lua o gura sanatoasa de coniac si taria ii arse cerul gurii,continuand o plimbare inceata si aproape dureroasa,spre stomac.Victor se aplecase spre el,incercand parca sa surprinda fiecare cuvant inca de la formarea sa in labirintul incurcat al mintii.In jur se auzea un murmur surd si continuu,ca un motor de masina de lux,torcand la ralenti.Damian simti cum trupul i se relaxeaza si sentimentele se ascund intr-un coltisor intunecat al sufletului,gonite de parfumul si arsura bauturii.
   Incetul cu incetul,ii povesti mai varstnicului prieten,seara petrecuta la restaurant,soldata cu surprinderea Silvanei impreuna cu acel barbat.Ii relata, cu lux de amanunte,toate trairile sale din acea blestemata intamplare.
  -Si te-a rabdat pe tine sufletul sa nu te duci peste ei la masa?Eu unul,m-as fi dus si m-as fi asezat fara invitatie alaturi de ei,ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,asteptand reactia ei - in primul rand.O fi ala un nenorocit,dar sunt convins ca n-ar fi riscat un act violent in public,abia iesit de la mititica.
  -Asa ai fi procedat tu insa,eu,nu o vazusem de ceva vreme,nu mi-a raspuns la mesajele pe care i le-am lasat.Ma tot gandeam daca nu cumva gresisem eu cu ceva si ea din cauza asta refuza sa ma mai vada.Si apoi a urmat socul cel mare cand George mi-a spus cine este si ce este individul.Silvana pe care o cunosteam eu,nu avea ce cauta in compania aluia,sub nici o forma.Nu vedeam ce legatura bolnava poate fi intre ei.Si mai erau si privirile alea pe care le crezusem a fi daruite numai mie.Parca erau chiar mai stralucitoare privindu-l pe cel aflat atunci in fata ei.Nu,in mintea mea,aceea nu era Silvana,ci era o impostoare care doar luase chipul femeii pe care o iubeam eu.Nu eram gelos,foarte putin furios,dar eram complet nedumerit,pierdut in valmasagul ipotezelor neverificabile pe moment.
  -Si ea? Ea nu te-a vazut?N-a intors,macar o clipa privirea spre sala restaurantului,nu te-a simtit cum ar fi simtit orice femeie indragostita prezenta barbatului din viata ei?
  -Nu.Nici macar o secunda nu si-a dezlipit ochii de la fata lui.Era ca un admirator extaziat,aflat in fata idolului sau.Ochi in ochi si mana in mana.
  -Mai copile,numai asa de-al dracu',le-as fi trimis o sticla de vin,un pahar de ceva,ca de la un admirator neunoscut.Suta la suta asta i-ar fi atras atentia si ar fi facut-o curioasa.S-ar fi uitat sa vada cine ii admira atat de mult si,poate te-ar fi vazut.Doamneee,as fi facut orice nebunie sa-i atrag atentia,numai pentru a-i observa reactia.Pentru ca adevarul il puteai afla imediat din actiunea ei imediata.
  -Ce adevar puteam afla eu din cum ar fi reactionat?Crezi ca eram in stare sa judec obiectiv schimbarile de pe fata sau din gesturile ei?In nici un caz,sunt sigur de asta,cred ca ma cunosc destul de bine.
  -Nu mai fraiere.Nu trebuia sa fii un fin observator sau sa fii obiectiv.Era suficient sa urmaresti ce face dupa ce te recunoaste.Daca ar fi incercat sa se ascunda cumva,asta ar fi insemnat ca tine cat de cat la tine si se simte vinovata de ipostaza in care se afla.Daca ar fi ramas nepastoare,purtandu-se de parca nu te-a vazut,atunci ai fost pentru ea o simpla umplutura in lipsa armasarului iubit.Iar daca ti-ar fi zambit sau daca macar ar fi dat un semn de recunoastere,atunci lucrurile erau si mai clare:nu e decat o nenorocita de curva.
  Victor se ambalase puternic,semnele de nervozitate fiind usor de recunoscut in tremurul piciorului sau drept,numai bun de pus pe pedala unor cinele in acele momente.Devenise agitat si parca gata de pus pe harta cu oricine,pentru orice.Damian zambi cand il vazu pe acesta aprinzandu-si o noua tigara,cu toate ca cea aprinsa cu cateva secunde mai inainte,fumega uitata pe marginea scrumierei.Semn clar ca era prins si pasionat de subiect.Atitudinea prietenului sau ii usura tensiunea interioara,preluand parca,de la Damian,interesul,furia mocnita si teama in fata adevarului banuit,dar neconfirmat.Victor se intoarse spre fata de la bar,hotarat sa-i faca o noua comanda si Damian tresari cand acesta striga cat putu de tare:
  -Ahh,Gogule vino fratele meu putin pana aici.Hai la tat sa te cinsteasca si sa te descoase putin.
  Cand se uita sa vada la cine striga,vazu un tanar de vreo 20-21 de ani,blondut, cu plete,mic de statura si subtire,aproape filiform.Il stia din vedere si dupa nume.Era un mic bisnitar si putin proxenet,ocupandu-se cu mici potlogarii pe langa hotelul Parc,din centrul orasului.Avea cateva fetite pe care le mai plasa ocazional,turistilor straini amatori de senzatii si distractie.Din cate stia,era totusi un baiat inteligent,vorbind fluent cateva limbi de circulatie internationala.Blugii originali,camasa si pantofii italienesti,lantisorul discret de aur de la gat si ceasul de calitate de la mana,purtate cu naturalete,ca si infatisarea lui placuta,il faceau cu toata statura sa de copil,un tanar elegant si atragator.Multe pustoaice oftau si suspinau la vederea lui.
  -Sa traiesti nea Victore.Salut Damian.Ce faceti?La una mica,poetica?
  Atitudinea dezinvolta,zambetul placut si vocea sa putin nazala,i-l facura simpatic pe loc,trecand rapid peste impolitetea tanarului de a-l tutui.Ce i se parea lui curios,era de unde stia pustanul cum il cheama?Nu facusera cunostinta niciodata si din cate isi amintea,nici nu se aflasera in apropiere unul de altul.Intuind parca nedumerirea sa,tanarul i se adresa direct.
  -Ce?Te mira ca stiu cine esti si cu ce te ocupi?Fratioare,datoria mea este sa stiu totul despre toti si toate.Ma ajuta in afaceri.Daca vrei iti spun si ce si unde ai publicat ultima oara.Da' dupa fata ta,mai repede ai vrea sa afli cum ti-a suflat Talianu bucatica.Este?
   Damian ramase cu gura cascata in fata vorbelor acestui tanar,care,intr-adevar se pare ca stia totul despre toti si toate si mai ales,putea citi atat de usor in sufletele si mintea oamenilor.Era pur si simplu paralizat de reducerea framantarilor sale la cateva cuvinte atat de banale,dar atat de exacte.Victor radea,tragand cu mana un scaunel pentru a-i face loc baiatului,sa sada.
  -Bravos Gogule,tot pe metereze si tot la curent cu ultimele stiri.Esti tare bai baiatule.
  -Tare,netare,pune-i si copilului tau de suflet in fata o citronada rece si putem vorbi.Si lui Damian mai ia-i un coniac mare.O sa aiba nevoie,daca vrea sa asculte ce ii spun.Ok?

sâmbătă, 14 mai 2011

Cu sufletul la gura

  Doua zile de cosmar urmeaza pentru mine.Ziua de azi si cea de maine.Chiar daca nu va intrebati de ce, eu tot va spun.Azi si maine se desfasoara congresul pedeleului,de o importanta vitala pentru natiune.Vom afla,in sfarsit,ce ne rezerva viitorul,aceasta imensa necunoscuta a destinului nostru de traitori pe meleaguri mioritice,tara lui da lend of ciois.Totul depinde de alegerea marelui conductor al partidului (ati citit bine,nu mananc litere);spun asta pentru ca marele conducator este cunoscut,conductorul -adica cel ce va fi locomotiva partidului -urmeaza a fi pus in fonctie de membrii delegati ai fifilialelor.Marea lupta se da intre preacinstitul si preafalcosul Ble...pardon Blaga si preainteleptul si preaascultatorul Boc.Doua crengi ale aceluiasi copac: mar(inar)ul care face pe o creanga pere si pe una minciu...scuze din nou,micsunele.Astept cu disperare hotararea congresului,mai disperat decat asteptam ajutorul de somaj cu o zi ,doua inaintea sorocului.Explicatia?
  Pai daca vine Blaga,partidul va suferi transformari radicale: va dispare la foc automat coruptia la varf,transformandu-se in coruptie de la baza la varf;nu se va mai fura din bugetul si asa secatuit al statului,se va fura statul;ajutoarele sociale se vor majora (adica vor ajunge la nivelul de 18 ron pe luna,ca pe pamant nu-i mai vedem nici pe astia),spitalele se vor transforma mult mai rapid in azile pentru pensionari(nu neaparat batrani) si vor fi umplute de romanii entuziasti ale caror pensii vor fi confiscate pentru buna si sublima lor intretinere in azil;Romanii vor ceda incetul cu incetul apartamentele ai caror proprietari sunt,unor proprietari intreprinzatori -prieteni ai partidului -mult mai capabili sa faca fata cheltuielilor de intretinere care vor depasi curand,venitul minim pe economie(piata imobiliara,aflata in plin avant de scufundare,va duce pretul apartamentelor la nivelul unei mize la o aruncare de bila la ruleta cazinoului).Si toate astea se vor petrece pe baze legale,ca vor fi votate legi pe banda rulanta.
  Iar daca vine Boc,micul imparat al guvernului,parlamentului si romanasilor,se vor intampla aceleasi evenimente insa la scara mai mica:coruptia va ramane la varf,statul nu va mai putea fi furat fiind proprietatea doamnei Nuti si aparat de un cocos,pensionarii vor beneficia de azile dar numai cei cu pensii peste 1200 roni,apartamentele nu vor fi cumparate ci vor fi scoase la licitatie in vederea recuperarii creantelor generate de incapacitatea de plata a actualilor proprietari.Si totul se va petrece in virtutea asumarii raspunderii primului ministru,care intamplator sau nu,inca mai este domnul Boc.
  Asa ca stau cu sufletul la gura sa aflu cine va castiga alegerile,pentru a-mi planifica emigrarea intr-o tara din lumea a treia,locul unde traiul seamana cu raiul fata de traiul in tara in care judecatorii,daca sunt prinsi la volan cu peste 1 la mie alcool in sange,sunt declarati eroi prin viciu de procedura,tara in care daca furi 1 ron esti condamnat la 15 ani de inchisoare iar daca furi peste 1 milion de euro,devii parlamentar cu imunitate in regula,tara in care daca demonstrezi ca muncesti cu spor si abnegatie la totala ei distrugere ai mari sanse sa devii ministru,secretar de stat sau macar director de regie autonoma,tara in care presedintele te face lenes ca nu vrei sa muncesti(pe meleaguri straine ca aici,in tara nu mai este nevoie,toate sunt bune si la locul lor),plescaind satisfacut din buze dupa savurarea singurului "visiki"necontrafacut existent pe piata,cel din propriul frigider.
    Unde esti tu Tepes Doamne,ca punand mana pe ei
    sa-i imparti in doua cete: in blagani si in boccei.
    Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
    sa dai foc la puscarie si la gloata de nebuni.
  Offff,am mari emotii,simt ca-mi tremura tot corpul de nerabdare.Sau o fi de la foame?

miercuri, 11 mai 2011

File de roman(c9)

  Intrarea in cafenea,si-a facut-o dupa ritualul obisnuit:a cercetat mai intai sala din priviri,desi era constient ca ora era prea matinala pentru a intalni pe cineva,s-a dus la bar si a rugat-o pe fata sa-i aduca o cafea si o citronada si apoi s-a indreptat spre coltul cafenelei ocupandu-si masa de la care putea supraveghea orice miscare.Parca asteptandu-l,pe masa erau asezate ordonat,cateva ziare inca mirosind a cerneala de tipar.Damian isi aprinse o tigara si ,in asteptarea cafelei se puse pe rasfoit paginile jurnalelor.De undeva din spatele tejghelei,se auzea discret o muzica putin ciudata.Melodioasa dar obsedanta prin repetitivitatea unor pasaje.Statea cu ziarul in maini,neacordand nici o importanta articolelor si cu urechile ciulite,atent la sonoritatile abia perceptibile ale unor instrumente pe care nu reusea sa le identifice.
  -Doina,zi-mi si mie te rog,ce-i cu muzica asta?Ce post asculti?
   Fata de la bar incepu sa rada si cu o miscare discreta,mari putin sonorul.
  -Domnu' Damian,nu-i nici-un post.Sefu' Iasar a adus niste casete de la rudele lui din Turcia.Cica e muzica ambientala,ce mama orientului o mai fi si aia.
  -Aaa,bun mersi.Foarte interesanta.
  Lamurit oarecum asupra subiectului,se reintoarse la ziare.Pline de articole politice,fara interes pentru el,cu niste poze de amator aruncate alandala prin pagini neavand legatura cu temele dezbatute,le abandona repede,preferand sa-si desfete papilele savurand cafeaua si citronada.De cativa ani tot incerca sa determine angajatii de la cafenea sa-i dea reteta acestei minuni.Dar Iasar,patronul,era extrem de strict in ceea ce priveste secretul si pastrarea lui.Si nu era singurul care incerca asta.Mai toti cei care trecusera pragul locatiei si gustasera din citronada,cereau reteta si in lipsa unui raspuns,reveneau foarte des aici,sa-si desfete simturile cu parfumul si gustul din paharele inalte,brumate si spumate,pline cu o licoare galben-portocalie,de care nu te puteai satura.
  Lumea incepea sa se trezeasca si asta se vedea prin numarul tot mai mare de clienti care treceau pragul cafenelei.Printre ei,aparu si Victor,scriitor,poet si redactor al unuia dintre ziarele locale.Pe langa asta,mai era si directorul bibliotecii publice,refugiul lui Damian inca de pe vremea copilariei.De acolo se si cunosteau.Si cu toate ca intre ei era o diferenta destul de mare de ani,Victor il rugase de la inceput sa il tutiasca,considerandu-l un fel de frate de carte.Cand acesta ajunse cu ochii in dreptul sau,Damian ii facu un semn discret cu mana si omul isi indrepta pasii spre masa lui.
  -Salut Dami.Matinal,matinal,ai?Sau iar ai fost in febra creatiei toata noaptea?incepu sa rada Victor,stiind destul de bine obiceiul sau de a sari peste somn atunci cand se simtea inspirat.
  -Salut Victor.Eu am dormit putin dar la tine se cunoaste de departe ca n-ai pus geana pe geana.Ce faci tu?
  -Fac pe dracu sa ma ia,pe mine si pe al de m-a pus redactor la fituica asta imputita.Vin de la tipografie.Am pierdut toata noaptea cu niste idioti care nu stiu sa deosebeasca o litera de alta.Bai baiatule,parca toti analfabetii si incapabilii s-au adunat in tipografia asta.Nimeni nu mai stie sa citeasca si sa scrie,ca sa nu mai vorbim ca habar nu au de caractere.A trebuit sa stau langa fiecare culegator in parte,sa pot sa fac un spalt ca lumea.Imi venea sa-i bag in regim de urgenta pe unde mamitica lor i-a fatat.Pe cinstea mea,sunt frant.Dar cred ca doua vodci si o cafeluta ma refac in doi timpi si trei miscari.Doinito!Doinito,baga si la baiatu' doua mari si o bardaca de cafea.Tu vrei ceva,Dami?Un coniac,un gin,o voculita speciala de-a lu' Victor?
  -Nu,multam.Fara tarii asa de dimineata.Poate inca o citr...
  -Doina,da-i si lu'Dami inca o galbioara de-asta .Nu stiu mai copile cum poti sa bagi in tine zeama asta fara grade.Eu cred ca as da ochii peste cap la nici doua minute dupa ce-am atins cerul gurii cu storcaiala asta.Tot vodca ramane apa zeilor.
   Pentru Victor,vodca era cu adevarat apa zeilor si totodata apa vie.In viata lui,Damian nu vazuse pe nimeni band atata vodca fara urmari vizibile,cum il vazuse pe mai batranul sau prieten.Au fost ocazii in care acesta "turnase" in el doi litri si plecase linistit,calm si cu mersul drept,ca si cum bause apa.Doar aversele verbale il tradau atunci cand depasea un anumit prag.La masa cu el,dupa ce acesta inghitea trei-patru mari,nu mai putea vorbi nimeni.Subiectele erau deschise unul dupa altul,tratate cu atentia cuvenita si bine distribuita de un singur vorbitor:Victor.Culmea,nu te puteai plictisi in compania versatului boem,licoarea bachica nefacand altceva decat sa descatuseze date,citate,evenimente si intamplari traite la persoana intai de insusi povestitor.Si chiar daca hainele aveau un aspect foarte apropiat de ponoseala arhaica,fata ridata si cu pungi mari sub ochii maronii si umbrosi te faceau sa-l crezi un betiv ratat,momentele in care se deschidea ca un almanah universal in fata auditoriului,t-il apropiau repede de acea parte a sufletului inclinata spre spirit.
  -Buuun,cartile fiind facute,zi copile cum mai stai cu scrisurile?Mintea ta,aia rasucita,a mai despicat vreun fir in cinci,a mai fatat oarece rime interesante?Sau te-ai dedicat momentan dragostei?Cred ca nu ma insel cand spun ca te-am vazut in compania unei zane fermecatoare...
  -Victore,crede-ma ca mintea mea nu-i asa rasucita cum zici tu.Umbla ea pe cai mai ocolite dar eu cred ca e destul de dreapta in judecata.Dragoste?Un subiect pe care chiar nu as vrea sa-l abordez acum.Putem discuta despre orice altceva,numai despre asta nu sunt dispus in clipele astea.
  -Hait ! Catelusul nostru e ranit in mandria lui de barbatel...Te-a parasit sau ai prins-o cu altul?Zi repede,ca de mine stii ca nu mai scapi acum.
  -Victor,te rog eu,las-o balta.Nu pot vorbi despre asta .Nu acum.Las-o pe altadata.
  -Ne,ne,ne copilas.Tatuca Victor simte inima ranita a protejatului sau si trebuie sa ia masuri de urgenta pentru repararea moralului.Hai ca-ti ia tata un coniecel si tu te spovedesti frumos maretei mele intelepciuni si intelegeri,spre iertarea sau condamnarea pacatelor.Iertate tie,condamnate celorlalti ce te-au atacat la sensibilitate.
  Pe Damian l-a pufnit rasul si a incuviintat din cap a resemnare stiind ca s-a bagat singur in gura lupului si nu are alta scapare decat sa-i povesteasca.Pe de alta parte,simtea ca ii va face bine sa mai verse din presiunea interioara stiind ca lui Victor chiar i te puteai spovedi cu mai multa incredere decat intr-un preot.In timp ce el radea innecandu-se cu fumul tigarii,amicul sau facuse deja semn fetei si coniacul poposi stralucitor si aromat in fata lui Damian.Impinse pachetul de tigari spre comeseanul sau facandu-i semn ca se poate servi,isi drese glasul si isi indrepta privirile spre el.
  -Victor,inainte de a-ti povesti ce mi s-a intamplat,as vrea sa-mi spui daca stii sau daca ai auzit ceva vreodata despre un anume Ilie Paraschivan.
  -Talianu?Cum dracu sa nu il stiu.M-am luptat patru luni sa-l scot pe Eusebio,pe fi-miu din mrejele lui de bandit.Un nemernic aflat dupa stiinta mea in spatele gratiilor,acolo unde ii e locul.
  -Gresit.Si cred ca de la el mi se trage totul.
  -Acum chiar ca m-ai intaratat.Da drumu' la robinet si varsa toata povestea.

duminică, 8 mai 2011

File de roman(c8)

  Un dracusor din gandurile sale il indemna sa se ridice si sa se duca la ea la masa.Ceva nu era deloc in ordine cu ceea ce se intampla cu Silvana si cu viata lui.Noroc de George care i-a vazut socul in privire si,saritor ca intotdeauna a sosit imediat cu o cana noua,plina cu vin.Asta i-a distras pentru cateva secunde atentia si l-a tintuit la locul sau,pe scaun.Intrebarile i se invalmaseau in minte,una dupa alta,nemaiasteptand raspunsuri.O parte a mintii refuza sa creada ca femeia de la acea masa este Silvana,dar ochii si inima batand nebuneste confirmau fara tagada realitatea.Era ea,pierduta in ochii unui alt barbat,sorbindu-l pana la ultima suflare,imbujorata de emotie si cu ochii stralucind ca doua stele pregatite sa se transforme in supernova.Mana lui Damian tremura puternic,nefiind in stare sa-si aprinda tigara care atarna neputincioasa in coltul gurii.
  -George,trebuie sa plec.Ajuta-ma sa plec,te rog ii soptea el amicului,simtind ca ii va fi imposibil sa se ridice fara un sprijin.
  -Hai-da,hai!Sa nu-mi spui ca ti-a ajuns vinisorul in genunchi si tremura telescoapele ca nu te cred.Ce-ai baut tu nu putea imbata nici un soarece rahitic.Altceva s-a intamplat.Care-i treaba, Dami?Tarfa de la masa aia te-a intors pe dos?
  -Sa nu-i spui tarfa.Nu o cunosti,nu stii cine e ea...
  -Pe ea o stiu de la tine dar pe el il cunosc bine.Un bandit care tocmai a iesit din inchisoare si care a adunat de doua ori mai multi ani de condamnare decat varsta pe care o are.Hot,traficant,violator si tot ce mai cuprinde penalul.Iar daca ea este cu el,nu poate fi decat o tarfa ordinara.
  -Ce hot?Ce violator?De unde stii asta?Nu,nu se poate...
  -Ba il stiu foarte bine.El si gasca lui sunt clientii mei de multi ani.Il cheama Ilie Paraschivan,i se spune "Talianu",are 29 de ani si locuieste cu bunica-sa intr-o casa de langa Padure,in cartierul vechi.Unii zic ca el si-ar fi omorat parintii,intoxicandu-i cu gaze de soba dupa ce-a infundat cosul.Da' asta nu s-a dovedit niciodata.S-a zis c-a fost accident.Tot el a fost initiatorul violului de care a avut parte Stela americanca,o stii pe tipa,aia de a innebunit si se ofera tuturor pe un mar...
  -Nu,nu se poate...Ce treaba are Silva cu el?De unde il cunoaste?De ce?De ce este aici cu el?Nuuu...
  Lumea lui Damian se rasturnase cu susul in jos,nimic nu mai avea sens,totul era ca intr-un vis,un cosmar ciudat si dureros.Nu mai stie cum a plecat,cum a ajuns acasa.S-a trezit gemand,intins pe pat,plin de o sudoare rece,dizgratioasa.Daca hainele nu ar fi fost inca pe el,ar fi crezut ca totul se petrecuse doar in inchipuirea lui.Dar gustul de vin din cerul gurii si biletul lasat de George pe scaunul de langa pat,ii confirmau ca seara fusese reala.In bilet,George il sfatuia sa stea vreo doua zile in casa,sa-si revina si abia apoi sa iasa in oras.Cat despre nota de plata,sa nu-si faca griji,se vor achita ei doi intr-o zi viitoare.Un ochi aruncat spre fereastra,il lamuri ca inca nu se facuse dimineata.Noaptea era inca stapana peste oras.Se ridica greoi si cauta din priviri ibricul,gandindu-se ca o cafea l-ar fi ajutat sa isi puna ordine in ganduri.Mana dreapta pipaia instinctiv buzunarele,cautand pachetul de tigari.Il zari intr-un tarziu,cazut langa pat,mototolit dar pe jumatate plin.Isi aprinse o tigara si fumul iute ii aduse un plus de vioiciune.Cu miscari ca de robot,intocmi si cafeaua si gustul amar,fierbinteala bauturii si aroma ei exotica,il trezira de-a binelea.Cu tigara intr-o mana si cana de cafea in cealalta,se apropie de fereastra,o deschise larg si trase in piept aerul jilav si rece al noptii.Respira de cateva ori adanc,simtind cum creierul se limpezeste,trezindu-se la viata.Intoarse spatele ferestrei si se aseza pe scaun,in apropierea patului.Gandul i se indrepta automat spre seara trecuta si spre Silvana.Incet,incet,incepeau sa prinda contur idei si explicatii despre comportamentul,pana acum inexplicabil,al acesteia.Damian puse lucrurile cap la cap si formula pentru el o ipoteza care satisfacea,oarecum,dorinta lui de a intelege.Mai mult ca sigur,asta era fostul iubit al Silvanei,condamnarea lui fiind motivul principal al mutarii ei aici in oras si tot el era izvorul framantarilor si nesigurantei simtite in primele zile ale intalnirilor dintre ei doi.Si acum,acesta reaparuse in peisaj,fiind eliberat,probabil,inainte de termen.Reaparuse pentru a i-o rapi,pentru a pune intre el si ea un zid impenetrabil.Dar de ce ea nu ii povestise nimic,de ce i-a intors spatele dintr-o data,disparand fara nici un cuvant?Ar fi putut sa ii ofere macar satisfactia unei explicatii rapide,chiar si inventate pe loc.In virtutea celor intamplate intre ei si a intelegerii reciproce dovedite pana atunci,ar fi acceptat orice,ar fi crezut orice.Insa ea a rupt brusc,mult prea brusc legatura dintre ei.Trebuia sa fie ceva mai mult decat credea el.Undeva se ascundea o taina,un secret adanc si Damian simtea nevoia de a-l descoperi,de a afla adevarul oricat de dur si oricat de dureros ar fi acesta.Trebuia sa afle,inainte de toate, cine era acest Ilie.Va  trebui sa apeleze la cunostintele sale din lumea interlopa,la cele din politie si sa afle toate datele.Abia cand va sti cine,ce si cum este individul,va putea merge mai departe,construind fir cu fir legaturile.Hotararea asta l-a dezmortit rapid si isi pregati dusul pentru a se elibera definitiv de mirosurile si senzatiile serii ce trecuse.Apoi proaspat,barbierit si aranjat ca in orice zi obisnuita,putea sa plece in intampinarea unei zile noi,pline de asteptari.Prima tinta,cafeneaua turcului,locul in care avea sa faca primul pas in incercarea sa detectivistica.Un zambet firav incolti pe fata lui Damian,inchipuindu-se eroul unui serial de televiziune cu detectivi,crime,spargeri si urmariri alerte in micul oras de la Dunare.

vineri, 6 mai 2011

Uraaa,vin americanii!

    Muica,trairam s-o vedem si p-asta.Dupa aproape 60 de ani de asteptari,cand mai ca incepusem sa credem ca asta face parte din legendele noastre populare,in sfarsit,VIN AMERICANII.Ne-au cotropit nemtii,noi i-am asteptat pe americani sa vina sa ne elibereze;am scapat de nemtii si venira rusii,noi am continuat sa-i asteptam pe americani;se ascunsera rusii sub nume romanesc si continuara sa ne consume precum teniile.noi tot ii asteptaram pe americani;veni socialismul cu victoriile sale multilaterale da' noi tot cu gandul la americani fuseram;pleca si comunismul gonit de "revolutie" si venira neocomu....pardon,capitalistii romanesti(nu romani) si noi uitaram putin de asteptata venire,sperand ca de data asta sa ne ducem noi la ei,la americani.
    Eiiii,si-acum,in anul de gratie 2011,primiram vestea cea mult asteptata de bunicii si parintii nostri:vin americanii si nu vin cu mana goala.Se hotarara ei,ca in semn de recunostinta pentru rabdarea noastra dovedita,sa ne-aduca in dar un scut.Nu scutul lui Decebal,Mircea,Stefan,Mihai sau al altui domnitor de care doar cei scoliti in sistemul ala precar si incapabil,de trista aducere aminte,mai stiu.Nu scutul sub care se ascunsese closca sa-si cloceasca puii ei de aur,nu scutul proverbial folosit la dovedirea jertfei pentru tara(mai tineti minte juramantul de intoarcere din lupta"pe scut sau sub scut"?),ci unul minunat,nemaivazut,nemaiauzit si deloc iubit de vecinii nostri rusi:scutul antiracheta.Gurile rele spun ca de fapt asta este cadoul sau recompensa pentru aportul adus de serviciile noastre la prinderea lui Osama Bin Laden,ca cica daca nu erau ai nostri,americanii il mai cautau si acum pe pamant,in apa si in aer,fara sanse de a-l gasi in urmatorii 50 de ani.
    Dar asta nici nu mai conteaza,principalul este ca vin.Si ca orice strain,cautara ei ce cautara tot soiul de locatii prin tara asta frumoasa si bogata,pana aflara de marea unitate militara de la Deveselu,comuna plina de urmasi ai pilotilor ce-i avea odata armata romana.Si uite-asa vom vedea cum suflarea norocoasa a respiratiei de american,va transforma o comuna cu 5 magari si 8 carute,vestita prin capacitatea de depozitare a MIG-urilor cazatoare si rapida lor dezmembrare,in principala sursa de atractie a "turistilor" care ne-au mai vizitat candva domeniile.Lumea din comuna a inceput deja sa-si varuiasca odaile de la drum,"hai noroc-ul" local se transforma incet-incet in "helau",ba-ul neaos se transforma in mister si fetele au inceput sa se gandeasca la numele viitorilor copii:Jhon,Bill,Willyam si exerseaza de zor vorbele de bun venit pentru americani:ai lov iu,ai nid iu,iu want mi laic iur garl?,iu uan tu bi mai frend? si alte alea.
    Babele isi fac cruce si isi scuipa in san,blestemand timpul asta care a trecut si natura care preface frumusetea in ceva indefinibil si prospetimea spiritului si trupului in uitare si smochineala tegumentara.Dar minunile sunt abia la inceput.Pentru ca ce se va intampla pe plaiurile oltenesti,va semana cu intamplarile din basmele noastre:cladiri vor fi ridicate peste noapte,campurile vor fi defrisate si semanate cu samanta de sosele si piste de avion.22o de hectare vor suferi o prefacere de care noi inca nu suntem constienti.Conditia ca toate astea sa devina realitate,este ca americanii sa lucreze cu oamenii lor nu cu romani.Ca daca se bazeaza pe noi,cladirile se vor transforma in soproane,soselele in poteci de animale si pistele de avion vor beneficia de o amanare pana la nasterea lor,amanare determinata de necesitatea suplimentarii de fonduri pentru vacantele parlamentarilor,pardon,pentru lansarea lucrarilor de executie .Pentru inceput,primarele comunei isi face probleme ca din pamant,din iarba verde,va trebui sa faca o discoteca in comuna sa aiba mister Jon unde sa se relaxeze dupa o zi de munca si unde sa se puna bazele viitorului popor :  romeranii sau amemanii ,popor cu spirit american si cu minte de oltean.
   Si iu suun.

marți, 3 mai 2011

Vamaioti

-Frateeeee,ce zi e azi?
-Marti sau miercuri...
-Ba esti prost?N-are cum,e luni.
-Ntzz!Ii miercuri si taci.Lasa-ma sa dorm...
-Ba,tu esti damblagiu.Cum dracu sa fie miercuri,cand noi n-aveam bani decat pana luni?Ce-am baut doua zile?Eeeee?
-Du-te ba'n puii mei ca ai fost manga si nu mai stii.Hai fa pe borsu' si fierbe pe mucles...
-Ba tu esti prost...Beat am fost de vineri seara pana duminica dupamasa,ca dup'aia am fo doar mamut...
-Mamut o fo mata' ma,ca tu numai beat ai stat.Luni o venit danezu si-o facut cinste cu bere,dup'aia olandezu din Amsterdam cu votca si bere si dup'aia nu mai stiu ca m-a luat valu'...Si daca acu' mi-e doar somn si nu ma doare divla,inseamna c-a trecut o zi de la betie,deci e miercuri...
-Danez,olandez,bavarez,pana mea,nu-mi aduc aminte nimic da' daca zici ca-i miercuri inseamna c-a fo misto si anu' asta in vama...
-Pai sa stii...
-Ce facem,plecam?
-Esti prost?Daca-i miercuri,pana vineri facem curat pe plaja,vindem sticlele si-avem ce bea.Ca vineri vin baietii la weekend si plecam cu ei duminica seara...
-Stii ca esti destept?Hai sa mai soilim pana dupa pranz ca tine de foame si dup'aia merem la cules
-No,bun.Acu' taci si dormi..
-Bine frateee...

Bin Laden and the tiki-taka of usa

  Gata,l-au prins,l-au casapit cu tot cu garzi,servitori,sfatuitori,tradatori,delatori si alti "ori" pe care i-o mai fi avut prin preajma.Ba i-au mai prins si vreo doua neveste si cativa copii(probabil facuti in perioada in care marele jandarm mondial il cauta disperat),i-au arestat,i-au ascuns si acum au uitat,probabil,unde.
  Ca si pe tatuca Bin,pe care l-au impuscat atat de rau in capatana,incat era de nerecunoscut si ca sa fie convinsi ca este el,i-au facut rapid un test ADN cu trusa din dotare (fiecare soldatel special al usarmy are in buzunarul de pe piciorul drept o trusa de verificat ADN-ul,pentru a sti -cand e nelamurit -daca a impuscat,taiat,spanzurat si altfel de at,dusmanul sau prietenul) si fiind convinsi ca este el,cautatul Bin,l-au dat papica la niste rechini amatori de carnita araba,cosher.
  Presa,cea atat de libera si independenta,a avut aproape instant acces la locul maretei impliniri a idealului de lupta impotriva teroristului,filmand si pozand cu efervescenta cersafurile ,podelele si decorul ruginit de sangele lui Bin,locul unde banditul se ascundea de jandar.Cu ocazia asta,am putut observa cu bucurie,ca marele sef al terorii era probabil somer,saracit de taxe si impozite si care,nemaiavand banisori pentru minimul de subzistenta,incepuse sa isi hraneasca familia cu tencuiala razuita si cu praf de podele zgarmanate.Da' avea smart-phone sau i-phone sau tableta,ceva de-asta de fite de Dorobanti,pe care urmarea razandu-si in barba eforturile cumulate in cautarea lui.Radea gandindu-se ce simplu ar fi fost sa ii acceseze contul de Facebook sau Twitter si astfel sa afle totul despre el,poate chiar sa si discute cu ei pe skype,facandu-le lenes cu mana in fata camerei web,numai asa ca sa-i oftice.
  De un singur lucru mi-e frica:mortul Bin cel dat la rechini sa nu fi avut genele infectate cu virusul terorismului si drept urmare,viitoarea generatie de rechini ce se vor naste din cei ce l-au papat,sa nu fie rechinoristi,atacandu-i pe proaspat fericitii americani pe mari,oceane,deserturi,munti si chiar din farfuria cu aripioara de rechin ,servita la cina de sambata seara,cand ei tocmai se uitau la cele mai de succes show-ri imaginate.Si fereasca-ne Cel de sus,rechinii astia sa nu ajunga prin marile Japoniei,sa se imbaieze in apele cu iz de plutoniu si sa faca temperatura,halucinand mai apoi ca submarinele cu multe stele sunt pipitze de rechin cu fitze de Pacific,incercand o imperechere cu acestea.
  De fapt nu mai conteaza.Conform unor cotidiene de foarte mare audienta,neaose,pana si noi romanasii am fost razbunati cu aceasta minunata ocazie.Adica,acum ca Bin a dat ortul,nu trebuie sa ne mai facem griji ca vom ramane cu onoarea patata.Licuriciul ne-a razbunat.Mai rau e ca pentru noi,adevarata razbunare,ar fi fost ca in loc de Bin sa-l fi curatat pe B-ul nostru (cel urmat de alte doua litere) impreuna cu camarilla lui de burtosi,adevaratii teroristi pentru Romania actuala.Cei care il judecau pe Ceasca pentru genocid,subminarea economiei nationale,infometarea populatiei si oprimarea acesteia cu ajutorul aparatului de securitate.Cei din cauza carora,acum,romanii nu mai mor prin spitale ci acasa(ca spitale nu prea mai au),cei care infometeaza populatia prin scumpiri nejustificate de preturi si taxe pe orice,cei care au dezvoltat economia romaneasca pana la completa ei sublimare,cei care ne dau pe mana jandarmilor cand strigam "huo" de dragul lor,pentru o blanda si staruitoare indreptare a firii noastre de nemultumiti carora li se ia darul,cei care ne asculta pana si basinile trase in miez de noapte cu ajutorul sri-ului,analizandu-le cu grija ca nu cumva sa nu respectam indicatia presedintelui de a"trai bine".
   Bine ca noi ramanem optimisti si de bucurie mai mancam doi mici si bem o bere,da-i in masa si pe Bin Laden si pe Bo Culete si pe Ba Sescu si pe toti boii astia care se umfla din nepasarea noastra nobila.
   Hai noroc si sa traim si mai bine...

duminică, 1 mai 2011

am revenit...

uffff!gata si cu sarbatorile astea interminabile.zilele au fost prea scurte(ca si noptile de altfel),urarile de "bine" au tinut loc de salut,mancarea abia se lua de pe masa ca se aseza alta in loc,vizite la si pe la...evenimentele s-au scurs rapid,facandu-ma aproape sa uit ca mai am si o existenta virtuala,de care sincer,imi era dor.dar toate astea au trecut asa cum au venit si cred ca e cazul sa ne asternem pe treaba si sa recuperam din timpul ratacit(nu pierdut).asa ca va spun "bine v-am regasit" si de maine ne vom reintalni cu Damian si excursia sa prin viata,probabil si cu niste retete noi aflate in intervalul lipsei mele din zona si cu cine stie ce alte aberatii...clepsidra si-a adunat niste fire noi de nisip dintr-o furtuna sentimentala aproape apocaliptica,asa ca mai mult ca sigur le va lasa sa se scurga catre sperata voastra lectura...
cu speranta intalnirii cu voi la ceasuri tainice de seara,nu va zic decat spor la tastare si vant din pupa fericirii in navigarea pe arca vietii...