incearca

miercuri, 18 mai 2011

File de roman(c10)

  Privirile ii ratacira cateva secunde peste mesele cafenelei,acum aproape pline.Facu discret un semn de recunoastere-salut catorva cunoscuti,asezati in grupuri de preocupari.Lua o gura sanatoasa de coniac si taria ii arse cerul gurii,continuand o plimbare inceata si aproape dureroasa,spre stomac.Victor se aplecase spre el,incercand parca sa surprinda fiecare cuvant inca de la formarea sa in labirintul incurcat al mintii.In jur se auzea un murmur surd si continuu,ca un motor de masina de lux,torcand la ralenti.Damian simti cum trupul i se relaxeaza si sentimentele se ascund intr-un coltisor intunecat al sufletului,gonite de parfumul si arsura bauturii.
   Incetul cu incetul,ii povesti mai varstnicului prieten,seara petrecuta la restaurant,soldata cu surprinderea Silvanei impreuna cu acel barbat.Ii relata, cu lux de amanunte,toate trairile sale din acea blestemata intamplare.
  -Si te-a rabdat pe tine sufletul sa nu te duci peste ei la masa?Eu unul,m-as fi dus si m-as fi asezat fara invitatie alaturi de ei,ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,asteptand reactia ei - in primul rand.O fi ala un nenorocit,dar sunt convins ca n-ar fi riscat un act violent in public,abia iesit de la mititica.
  -Asa ai fi procedat tu insa,eu,nu o vazusem de ceva vreme,nu mi-a raspuns la mesajele pe care i le-am lasat.Ma tot gandeam daca nu cumva gresisem eu cu ceva si ea din cauza asta refuza sa ma mai vada.Si apoi a urmat socul cel mare cand George mi-a spus cine este si ce este individul.Silvana pe care o cunosteam eu,nu avea ce cauta in compania aluia,sub nici o forma.Nu vedeam ce legatura bolnava poate fi intre ei.Si mai erau si privirile alea pe care le crezusem a fi daruite numai mie.Parca erau chiar mai stralucitoare privindu-l pe cel aflat atunci in fata ei.Nu,in mintea mea,aceea nu era Silvana,ci era o impostoare care doar luase chipul femeii pe care o iubeam eu.Nu eram gelos,foarte putin furios,dar eram complet nedumerit,pierdut in valmasagul ipotezelor neverificabile pe moment.
  -Si ea? Ea nu te-a vazut?N-a intors,macar o clipa privirea spre sala restaurantului,nu te-a simtit cum ar fi simtit orice femeie indragostita prezenta barbatului din viata ei?
  -Nu.Nici macar o secunda nu si-a dezlipit ochii de la fata lui.Era ca un admirator extaziat,aflat in fata idolului sau.Ochi in ochi si mana in mana.
  -Mai copile,numai asa de-al dracu',le-as fi trimis o sticla de vin,un pahar de ceva,ca de la un admirator neunoscut.Suta la suta asta i-ar fi atras atentia si ar fi facut-o curioasa.S-ar fi uitat sa vada cine ii admira atat de mult si,poate te-ar fi vazut.Doamneee,as fi facut orice nebunie sa-i atrag atentia,numai pentru a-i observa reactia.Pentru ca adevarul il puteai afla imediat din actiunea ei imediata.
  -Ce adevar puteam afla eu din cum ar fi reactionat?Crezi ca eram in stare sa judec obiectiv schimbarile de pe fata sau din gesturile ei?In nici un caz,sunt sigur de asta,cred ca ma cunosc destul de bine.
  -Nu mai fraiere.Nu trebuia sa fii un fin observator sau sa fii obiectiv.Era suficient sa urmaresti ce face dupa ce te recunoaste.Daca ar fi incercat sa se ascunda cumva,asta ar fi insemnat ca tine cat de cat la tine si se simte vinovata de ipostaza in care se afla.Daca ar fi ramas nepastoare,purtandu-se de parca nu te-a vazut,atunci ai fost pentru ea o simpla umplutura in lipsa armasarului iubit.Iar daca ti-ar fi zambit sau daca macar ar fi dat un semn de recunoastere,atunci lucrurile erau si mai clare:nu e decat o nenorocita de curva.
  Victor se ambalase puternic,semnele de nervozitate fiind usor de recunoscut in tremurul piciorului sau drept,numai bun de pus pe pedala unor cinele in acele momente.Devenise agitat si parca gata de pus pe harta cu oricine,pentru orice.Damian zambi cand il vazu pe acesta aprinzandu-si o noua tigara,cu toate ca cea aprinsa cu cateva secunde mai inainte,fumega uitata pe marginea scrumierei.Semn clar ca era prins si pasionat de subiect.Atitudinea prietenului sau ii usura tensiunea interioara,preluand parca,de la Damian,interesul,furia mocnita si teama in fata adevarului banuit,dar neconfirmat.Victor se intoarse spre fata de la bar,hotarat sa-i faca o noua comanda si Damian tresari cand acesta striga cat putu de tare:
  -Ahh,Gogule vino fratele meu putin pana aici.Hai la tat sa te cinsteasca si sa te descoase putin.
  Cand se uita sa vada la cine striga,vazu un tanar de vreo 20-21 de ani,blondut, cu plete,mic de statura si subtire,aproape filiform.Il stia din vedere si dupa nume.Era un mic bisnitar si putin proxenet,ocupandu-se cu mici potlogarii pe langa hotelul Parc,din centrul orasului.Avea cateva fetite pe care le mai plasa ocazional,turistilor straini amatori de senzatii si distractie.Din cate stia,era totusi un baiat inteligent,vorbind fluent cateva limbi de circulatie internationala.Blugii originali,camasa si pantofii italienesti,lantisorul discret de aur de la gat si ceasul de calitate de la mana,purtate cu naturalete,ca si infatisarea lui placuta,il faceau cu toata statura sa de copil,un tanar elegant si atragator.Multe pustoaice oftau si suspinau la vederea lui.
  -Sa traiesti nea Victore.Salut Damian.Ce faceti?La una mica,poetica?
  Atitudinea dezinvolta,zambetul placut si vocea sa putin nazala,i-l facura simpatic pe loc,trecand rapid peste impolitetea tanarului de a-l tutui.Ce i se parea lui curios,era de unde stia pustanul cum il cheama?Nu facusera cunostinta niciodata si din cate isi amintea,nici nu se aflasera in apropiere unul de altul.Intuind parca nedumerirea sa,tanarul i se adresa direct.
  -Ce?Te mira ca stiu cine esti si cu ce te ocupi?Fratioare,datoria mea este sa stiu totul despre toti si toate.Ma ajuta in afaceri.Daca vrei iti spun si ce si unde ai publicat ultima oara.Da' dupa fata ta,mai repede ai vrea sa afli cum ti-a suflat Talianu bucatica.Este?
   Damian ramase cu gura cascata in fata vorbelor acestui tanar,care,intr-adevar se pare ca stia totul despre toti si toate si mai ales,putea citi atat de usor in sufletele si mintea oamenilor.Era pur si simplu paralizat de reducerea framantarilor sale la cateva cuvinte atat de banale,dar atat de exacte.Victor radea,tragand cu mana un scaunel pentru a-i face loc baiatului,sa sada.
  -Bravos Gogule,tot pe metereze si tot la curent cu ultimele stiri.Esti tare bai baiatule.
  -Tare,netare,pune-i si copilului tau de suflet in fata o citronada rece si putem vorbi.Si lui Damian mai ia-i un coniac mare.O sa aiba nevoie,daca vrea sa asculte ce ii spun.Ok?

6 comentarii:

  1. din pacate,nu.sunt doar incercari de a pune in pagina ganduri,vise,experiente trecute si viitoare,roade ale imaginatiei...

    RăspundețiȘtergere
  2. pandhora: as vrea eu...oricum,ma gandeam sa renunt la proiectul asta din cauza lipsei de reactii;se pare ca nu prea am reusit sa atrag,asa ca...

    RăspundețiȘtergere
  3. inteleg...
    eu cred ca gresesti renuntand...
    sunt sigura ca te citesc multi dar nu toti isi si spun parerea si nu pentru ca ce scrii tu nu le place...
    sunt oameni care nu simt nevoia sa spuna ceva...exact astea au fost cuvintele cuiva care trece frecvent pe la mine fara sa-mi spuna un cuvant...
    eu am citi episodul 10 la birou si nu am comentat pentru ca nu aveam timp...daca nu am facut-o atunci...nu am mai facut-o deloc...
    daca doar reactiile conteaza pentru tine...opreste-te...daca simti nevoia sa spui,totusi ceva,atunci...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. cred ca ai dreptate;in fond,comentariile nu ma interesau decat la modul in care este perceput ceea ce vreau sa transmit prin aceste randuri;este un proiect pe care oricum l-as fi terminat,chiar daca nu neaparat,aici pe blog;mersi pentru sustinere si interes.:-))

    RăspundețiȘtergere