File de roman(c9)

  Intrarea in cafenea,si-a facut-o dupa ritualul obisnuit:a cercetat mai intai sala din priviri,desi era constient ca ora era prea matinala pentru a intalni pe cineva,s-a dus la bar si a rugat-o pe fata sa-i aduca o cafea si o citronada si apoi s-a indreptat spre coltul cafenelei ocupandu-si masa de la care putea supraveghea orice miscare.Parca asteptandu-l,pe masa erau asezate ordonat,cateva ziare inca mirosind a cerneala de tipar.Damian isi aprinse o tigara si ,in asteptarea cafelei se puse pe rasfoit paginile jurnalelor.De undeva din spatele tejghelei,se auzea discret o muzica putin ciudata.Melodioasa dar obsedanta prin repetitivitatea unor pasaje.Statea cu ziarul in maini,neacordand nici o importanta articolelor si cu urechile ciulite,atent la sonoritatile abia perceptibile ale unor instrumente pe care nu reusea sa le identifice.
  -Doina,zi-mi si mie te rog,ce-i cu muzica asta?Ce post asculti?
   Fata de la bar incepu sa rada si cu o miscare discreta,mari putin sonorul.
  -Domnu' Damian,nu-i nici-un post.Sefu' Iasar a adus niste casete de la rudele lui din Turcia.Cica e muzica ambientala,ce mama orientului o mai fi si aia.
  -Aaa,bun mersi.Foarte interesanta.
  Lamurit oarecum asupra subiectului,se reintoarse la ziare.Pline de articole politice,fara interes pentru el,cu niste poze de amator aruncate alandala prin pagini neavand legatura cu temele dezbatute,le abandona repede,preferand sa-si desfete papilele savurand cafeaua si citronada.De cativa ani tot incerca sa determine angajatii de la cafenea sa-i dea reteta acestei minuni.Dar Iasar,patronul,era extrem de strict in ceea ce priveste secretul si pastrarea lui.Si nu era singurul care incerca asta.Mai toti cei care trecusera pragul locatiei si gustasera din citronada,cereau reteta si in lipsa unui raspuns,reveneau foarte des aici,sa-si desfete simturile cu parfumul si gustul din paharele inalte,brumate si spumate,pline cu o licoare galben-portocalie,de care nu te puteai satura.
  Lumea incepea sa se trezeasca si asta se vedea prin numarul tot mai mare de clienti care treceau pragul cafenelei.Printre ei,aparu si Victor,scriitor,poet si redactor al unuia dintre ziarele locale.Pe langa asta,mai era si directorul bibliotecii publice,refugiul lui Damian inca de pe vremea copilariei.De acolo se si cunosteau.Si cu toate ca intre ei era o diferenta destul de mare de ani,Victor il rugase de la inceput sa il tutiasca,considerandu-l un fel de frate de carte.Cand acesta ajunse cu ochii in dreptul sau,Damian ii facu un semn discret cu mana si omul isi indrepta pasii spre masa lui.
  -Salut Dami.Matinal,matinal,ai?Sau iar ai fost in febra creatiei toata noaptea?incepu sa rada Victor,stiind destul de bine obiceiul sau de a sari peste somn atunci cand se simtea inspirat.
  -Salut Victor.Eu am dormit putin dar la tine se cunoaste de departe ca n-ai pus geana pe geana.Ce faci tu?
  -Fac pe dracu sa ma ia,pe mine si pe al de m-a pus redactor la fituica asta imputita.Vin de la tipografie.Am pierdut toata noaptea cu niste idioti care nu stiu sa deosebeasca o litera de alta.Bai baiatule,parca toti analfabetii si incapabilii s-au adunat in tipografia asta.Nimeni nu mai stie sa citeasca si sa scrie,ca sa nu mai vorbim ca habar nu au de caractere.A trebuit sa stau langa fiecare culegator in parte,sa pot sa fac un spalt ca lumea.Imi venea sa-i bag in regim de urgenta pe unde mamitica lor i-a fatat.Pe cinstea mea,sunt frant.Dar cred ca doua vodci si o cafeluta ma refac in doi timpi si trei miscari.Doinito!Doinito,baga si la baiatu' doua mari si o bardaca de cafea.Tu vrei ceva,Dami?Un coniac,un gin,o voculita speciala de-a lu' Victor?
  -Nu,multam.Fara tarii asa de dimineata.Poate inca o citr...
  -Doina,da-i si lu'Dami inca o galbioara de-asta .Nu stiu mai copile cum poti sa bagi in tine zeama asta fara grade.Eu cred ca as da ochii peste cap la nici doua minute dupa ce-am atins cerul gurii cu storcaiala asta.Tot vodca ramane apa zeilor.
   Pentru Victor,vodca era cu adevarat apa zeilor si totodata apa vie.In viata lui,Damian nu vazuse pe nimeni band atata vodca fara urmari vizibile,cum il vazuse pe mai batranul sau prieten.Au fost ocazii in care acesta "turnase" in el doi litri si plecase linistit,calm si cu mersul drept,ca si cum bause apa.Doar aversele verbale il tradau atunci cand depasea un anumit prag.La masa cu el,dupa ce acesta inghitea trei-patru mari,nu mai putea vorbi nimeni.Subiectele erau deschise unul dupa altul,tratate cu atentia cuvenita si bine distribuita de un singur vorbitor:Victor.Culmea,nu te puteai plictisi in compania versatului boem,licoarea bachica nefacand altceva decat sa descatuseze date,citate,evenimente si intamplari traite la persoana intai de insusi povestitor.Si chiar daca hainele aveau un aspect foarte apropiat de ponoseala arhaica,fata ridata si cu pungi mari sub ochii maronii si umbrosi te faceau sa-l crezi un betiv ratat,momentele in care se deschidea ca un almanah universal in fata auditoriului,t-il apropiau repede de acea parte a sufletului inclinata spre spirit.
  -Buuun,cartile fiind facute,zi copile cum mai stai cu scrisurile?Mintea ta,aia rasucita,a mai despicat vreun fir in cinci,a mai fatat oarece rime interesante?Sau te-ai dedicat momentan dragostei?Cred ca nu ma insel cand spun ca te-am vazut in compania unei zane fermecatoare...
  -Victore,crede-ma ca mintea mea nu-i asa rasucita cum zici tu.Umbla ea pe cai mai ocolite dar eu cred ca e destul de dreapta in judecata.Dragoste?Un subiect pe care chiar nu as vrea sa-l abordez acum.Putem discuta despre orice altceva,numai despre asta nu sunt dispus in clipele astea.
  -Hait ! Catelusul nostru e ranit in mandria lui de barbatel...Te-a parasit sau ai prins-o cu altul?Zi repede,ca de mine stii ca nu mai scapi acum.
  -Victor,te rog eu,las-o balta.Nu pot vorbi despre asta .Nu acum.Las-o pe altadata.
  -Ne,ne,ne copilas.Tatuca Victor simte inima ranita a protejatului sau si trebuie sa ia masuri de urgenta pentru repararea moralului.Hai ca-ti ia tata un coniecel si tu te spovedesti frumos maretei mele intelepciuni si intelegeri,spre iertarea sau condamnarea pacatelor.Iertate tie,condamnate celorlalti ce te-au atacat la sensibilitate.
  Pe Damian l-a pufnit rasul si a incuviintat din cap a resemnare stiind ca s-a bagat singur in gura lupului si nu are alta scapare decat sa-i povesteasca.Pe de alta parte,simtea ca ii va face bine sa mai verse din presiunea interioara stiind ca lui Victor chiar i te puteai spovedi cu mai multa incredere decat intr-un preot.In timp ce el radea innecandu-se cu fumul tigarii,amicul sau facuse deja semn fetei si coniacul poposi stralucitor si aromat in fata lui Damian.Impinse pachetul de tigari spre comeseanul sau facandu-i semn ca se poate servi,isi drese glasul si isi indrepta privirile spre el.
  -Victor,inainte de a-ti povesti ce mi s-a intamplat,as vrea sa-mi spui daca stii sau daca ai auzit ceva vreodata despre un anume Ilie Paraschivan.
  -Talianu?Cum dracu sa nu il stiu.M-am luptat patru luni sa-l scot pe Eusebio,pe fi-miu din mrejele lui de bandit.Un nemernic aflat dupa stiinta mea in spatele gratiilor,acolo unde ii e locul.
  -Gresit.Si cred ca de la el mi se trage totul.
  -Acum chiar ca m-ai intaratat.Da drumu' la robinet si varsa toata povestea.