File dintr-un roman imposibil (c7)

   Era joi dimineata si Damian o conducea pe Silvana spre casa,dupa o noapte minunata petrecuta impreuna.Mam'Anica se invatase cu prezenta meteorica a Silvanei si chiar incepuse sa o placa dupa ce aceasta ii pregatise un ceai, intr-o dimineata in care batrana nu se simtise tocmai in forma.Si felul in care fata o intrebase care sunt canile de ceai pe care le folosea atunci,cum pregatise ceaiul dupa un ritual chinezesc imbinat cu obsesia pentru curatenie a batranei(Silvana spalase pana si plantele din care pregatise ceaiul),insemnase mai mult decat orice declaratie sau dovada de apropiere de inima proprietaresei..
  Mergeau amandoi veseli,indragostiti,pasind vioi pe aleile pline de castani,schimband priviri fugare pline de subintelesuri.Damian se simtea in al noualea cer,fericit ca mana sa tinea intr-o stransoare calda si plina de tandrete,mana mica,fina si alba a Silvanei,fericit ca femeia asta i se daruise total fara nici o retinere si ca primise,plina de iubire,propria lui daruire.Ochii lor vorbeau singuri,spunand mai mult decat vorbele ar fi putut sa o faca.Ziua,strada,orasul,lumea intreaga i se pareau lui Damian minunate,pline de o stralucire anume,de viata si de frumusete.Se mai opreau din cand in cand,ascunsi de umbra copacilor,daruindu-si pasiunea unui sarut interminabil si parca niciodata suficient de lung pentru a le satisface dorinta.Intrasera pe strada pe care se afla apartamentul Silvanei,cand,fara sa spuna nimic,aceasta s-a intors brusc si a cotit pe o straduta laturalnica.El inca mai inainta in virtutea inertiei si surprins de miscarea fetei,pana a se intoarce in directia in care aceasta disparuse,nu a mai zarit-o.A sovait pret de cateva secunde,apoi s-a intors incet inapoi,privind in stanga si in drepta,cautand-o cu ochii prin toate coltisoarele in care s-ar fi putut ascunde.Zambi,gandindu-se ca ea nu voia sa se desparta asa repede de el,voia sa mai prelungeasca timpul petrecut impreuna si gasise metoda asta, surprinzatoare si originala,de a-l pune intr-o situatie amuzanta,putand mai apoi sa ii reproseze ca are prea putina grija de ea daca o pierde atat de usor...
   Ajuns in dreptul stradutei pe unde Silvana disparuse,mai apuca sa o vada undeva spre capatul acesteia,intrand intr-o scara de bloc,grabita.Asa deci,era pusa pe glume.Bineee...Damian a inceput sa alerge si ajungand la scara acelui bloc,a intrat urcand rapid cele patru etaje.Dar fata nu era acolo.A coborat,inciudat ca probabil nu vazuse cealalta iesire.Dar odata ajuns la parterul blocului,a vazut ca nu era decat o singura intrare si deci o singura iesire.Iar Silvana,acolo intrase,pierzandu-si urma.S-a gandit ca probabil,are acolo o prietena si acum il studiaza amandoua acum din spatele perdelelor,curioase sa vada cum va reactiona.Pai daca era vorba de rabdare,Damian era un maestru in arta asteptarii.Putea sta fara nici o problema si pana seara.Tigari avea la el, asa ca urma sa vada care dintre ei are mai multa rabdare.Era convins ca in meciul asta,el va fi marele castigator.
  Orele au trecut una dupa alta,fara ca Damian sa realizeze cat timp trecuse.Abia cand a fost nevoit sa mototoleasca pachetul de tigari si intunericul a inceput sa puna stapanire pe oras rapid,a inteles ca astepta in fata blocului de peste noua ore.Era mult,mult prea mult pentru o gluma.Si grijile au pus stapanire pe el.A incercat sa isi aminteasca daca nu cumva spusese ceva care sa o supere,dar raspunsul era categoric nu.Nici de facut nu facuse nimic.Nu reusea sa-si explice actiunea brusca a Silvanei,fara nici un cuvant,fara nici o atentionare.Ceva se petrecuse si el nu reusea sa inteleaga ce.O gluma s-ar fi terminat de mult,intr-un fel sau altul.Deci clar,nu era o gluma.Suparata pe el nu avea de ce sa fie,nu gresise cu nimic.Motivul era unul exterior si numai ea il putea lamuri.Dupa inca o ora si jumatate de asteptare,se hotara sa renunte si sa lase totul pe a doua zi,cand in mod sigur Silvana ii va spune ce se intamplase.Putin suparat ca fusese lasat in mijlocul strazii fara nici o explicatie,mai mult curios si nerabdator sa afle motivul sau motivele fetei,a inceput sa faca agale drumul inapoi catre casa.Stia ca somnul il va ajunge tarziu in noaptea asta,asa ca  isi cumpara tigari si niste cafea proaspat macinata,sperand ca macar orele de nesomn sa fie pline de inspiratie si sa scrie,chiar daca prost,sa scrie mult.Bineinteles ca noaptea a trecut pe nesimtite,insa Damian se putea declara multumit.Pe masa,langa masina de scris,zacea un teanc grosut cu plasmuirile mintii sale.Si multe le simtea ca sunt deosebite,mai multe ca oricand se apropiau de ceea ce considera el a fi foarte bine scris.In plus,nu se simtea deloc obosit.Era perfect odihnit,o stare de luciditate acuta pusese stapanire pe firea lui,de obicei ametita si visatoare la orele astea matinale,mai ales dupa o noapte nedormita.S-a spalat,s-a barbierit,s-a imbracat ceva mai elegant decat de obicei,a refuzat pe fuga micul dejun al proprietaresei si s-a oprit direct la cafeneaua turcului,cu o cafea mare si o citronada in fata.Voia sa se improspateze inainte de a-i face o vizita Silvanei,cautand un raspuns intamplarilor de ieri.Amicii de cafenea au inceput sa apara rand pe rand si Damian a avut parte de vreo doua ore de discutii pline de contradictoriu,umor si "birjareala",discutii care au indepartat gandurile de la preocuparea sa imediata.Acum,daca se gandea mai bine,nu mai dorea sa ajunga la Silvana.Mai bine sa il caute ea,sa isi puna ea intrebari de ce el nu mai apare.Nu el o parasise in strada fara nici un cuvant.Usurat oarecum de aceasta hotarare,isi planifica patru-cinci ore de sala de lectura la biblioteca.Voia sa studieze niste date istorice si niste publicatii foarte vechi,cautand date pentru romanul sau care astepta rabdator atingerea lui creatoare.Si ca de obicei cand intra in sala de lectura,timpul isi pierdea masura,nu mai avea nici un fel de importanta.In compania cartilor,revistelor si registrelor istorice,timpul inceta sa mai existe.Asa ca cele patru-cinci ore s-au transformat in zece si numai glasul bibliotecarei care ii spunea sa lase cartile si toate cele pe masa pana a doua zi,ca nimeni nu va umbla la ele,l-a facut sa isi dea seama ca era deja opt seara.Si in plus,ii era foame.Normal dupa ce timp de doua zile nu mancase nimic.Singura lui hrana,daca se poate numi asa, a fost tutunul si cafeaua.A parasit cu un soi de regret sala de lectura si a pornit-o spre un mic restaurant unde lucra un coleg de cenaclu si unde descoperise,datorita acestuia,ca mancarea era si buna si multa si ieftina.Abia astepta sa manance o ciorbita de perisoare si o tochitura cu mamaliguta,facute ca la mama acasa si potionate la fel de generos.Poate chiar va bea si o cana -doua din vinul casei.Licoare limpede,parfumata si aromata,dar si foarte puternica pentru un bautor neantrenat ca el.
  A ajuns repede la restaurant,George,amicul de cenaclu l-a zarit si i-a facut semn sa se duca sa se aseze la o masa aleasa de el,ca de intotdeauna,mai retrasa.Nu trecusera doua minute si acesta a si aparut.
 -Salut Dami.Ce faci?au fost primele lui cuvinte si,conform unui ritual impamantenit la venirile lui Damian in restaurant,s-a asezat comod pe un scaun la masa,a intins mana si s-a servit cu o tigara din pachetul amicului-client.
 -Georgica-tata,mi-e o foame de lup nemancat de o saptamana.Ce zici?Ai putea gasi prin vastele bucatarii o ciorbita de perisoare fierbinte si mai apoi o tochitura de-aia de Moldova cu niscaiva mamaliga pe langa ea?Hai ca daca esti baiat bun,fac cinste cu un vinisor.
  -E-TE-TE boierul.S-a ajuns .Mananca papa bun la restoran si mai face si cinste gazdei cu un vinisor.Gata baiatu,vine clientu...Sau era invers?Da ce conteaza?Stai sa ma afum si eu cu mahoarca asta a ta si iti aduc papica la foc automat.Auzi,da ce zici pana atunci de o cinzeaca de tuiculita de cireasa adusa de sefu' meu de la el de acasa?E parfum de livada,balsam pentru ranile sufletului,sa moara doi vecini de-ai mei de oftica si de necaz ca n-ajung acasa treaz.
  Nici nu a mai asteptat incuviintarea lui si a stins tigara cu o miscare sigura in scrumiera si a disparut ca o fantoma.Si cum a disparut,asa a aparut.Iute,neauzit,cu o privire stralucitoare.
  -Hai,gusta si da-i o nota.Sa nu zici ca nu-ti place ca nu-ti mai aduc nimic si te las flamand...
  Damian a gustat din paharul de tuica si parca toate ciresele mancate in copilarie au facut explozie in cerul gurii sale.Intr-adevar plina de parfum si aroma dar si cumplit de tare.Gura si-a simtit-o cuprinsa de flacari care au inceput sa coboare pe esofag,urmand un drum prestabilit de mama natura,pana in stomacul lui care parca s-a strans brusc la contactul cu alcoolul,relaxandu-se apoi cu un sunet ce anunta cererea de alimentare cu ceva consistent.Cu vocea gatuita de taria gustata,a reusit sa ingaime un douazeci ragusit si neterminat,fapt pentru care George s-a grabit sa-i intoarca spatele,multumit de verdict - si sa-si caute calea spre bucatarie.Ciorbita a sosit fierbinte si bogata,asa cum se astepta Damian.Nici nu l-a mai auzit pe ospatar urandu-i pofta buna.Pofticios,s-a asternut pe mancat minunea din castronul ce-i aburea fata.Si la fel de buna si plina de bucate a fost si tochitura,comanda speciala pentru un "clent emportant"cum i-a zis George.Satul,multumit,i-a zis amicului sa completeze masa si cu vinul promis.Si cum micuta formatie care facea atmosfera in restaurant isi incepuse programul de cafe-concert,Damian si-a ingaduit sa o asculte savurand pe indelete vinul si tigarile.Relaxat,a aruncat o privire in jur,curios sa vada fauna care popula acest micut restaurant.Lume pestrita,din toate categoriile sociale si de toate varstele.Barbati cu aere de functionari si femei care se mandreau cu orele petrecute in saloanele de cosmetice,sau mai bine zis cu rezultatele acestor ore.Ochii i se roteau de jur imprejur,staruind pe cate o figura care i se parea mai interesanta.
  La un moment dat,privirea ii fu atrasa de un barbat blond,inalt chiar si asa asezat pe scaun,o figura care inspira putere bruta,dar mai ales de femeia aflata in fata acestuia,cu o privire pierduta in ochii blondului.Mainile lor se cautau si se impreunau peste masa,febrile,nerabdatoare sa se gaseasca. Iar acea femeie nu era nimeni altcineva,decat Silvana.