incearca

duminică, 5 iunie 2011

Duminica sfantului bleg

  Mda,e duminica si observ ca asta ma lasa rece.Habar n-am de ce si nici nu vreau sa-mi bat creierii,parca si asa storsi de vlaga si inspiratie,pentru a descoperi ceva cu care sa-mi umplu timpul.N-am chef de nimic,pana si lumina ma irita,intepandu-ma ca o urzica atinsa de interiorul meu,muzica - oricat de incet s-ar auzi - mi se pare prea zgomotoasa,norii care se invart in jurul obstinei mele ca lupii in jurul stanei ma deranjeaza cu nehotararea lor de a-si varsa naduful peste lume...
  Clar,astazi sunt sucit rau la fire si nervi,asa ca dau o raita prin lumea blogurilor sa vedem ce mai face lumea:
multe stresuri de bac,multe intoarceri in timp,chestii frumoase,chestii urate nu atat prin continut cat prin necunoasterea limbii noastre,cea atat de frumoasa si atat de simpla in greutatea ei metaforica.Povesti de suflet,povesti de viata,povesti adevarate si inchipuite,versuri,politica,pareri si tot ce un capricios ca mine acum,isi poate dori.Dar nimic din ce ar putea sa-mi schimbe starea,nimic care sa alunge aceasta blegeala aproape monumentala care m-a cuprins si ma tine inlantuit in camera cu vedere spre ulita pe care alearga doar fluturi.
  Parca toata lumea din jur este vorbita sa ma lase in sfanta mea lene si plictiseala,sperand in mumificarea subsemnatului si apoi transformarea mea in Sfantul Bleg,patronul je ne sais quoi-ului care ne amorteste mainile,picioarele,muschii in general si mintea in particular.Si eu nu fac nimic sa schimb mersul lucrurilor.Mi-e greu si sa misc mouse-ul si sa dau clic si sa citesc si mai ales sa scriu.Un impuls venit de la cainele meu,un braq maroniu cu sange de labrador,care latra lung la ciresele care intarzie sa se coaca,m-a intepat in cotul in care ma doare de politica si de politicieni si mi-a dirijat mersul spre "Gura mare" pe care nu am mai deschis-o cam de mult.
Dar pentru ca este ziua mea,Duminica sfantului bleg,las degetele sa alerge in voia lor pe tastatura si ce-o iesi o-ti vedea voi singuri.Nici nu ma apuc sa recitesc ce-am scris ca sa nu dau Delete la tot.Ma duc sa-mi bag coarnele intr-o perna racoraoasa si sa-mi plang acolo bucuria sarbatorii.Cu ultimele puteri va salut si va doresc sa aveti o zi vioaie.Hai pa,pa,pa....

4 comentarii:

  1. l-ai abandonat pe Damian..ufff...
    macar incearca sa visezi frumos :)

    RăspundețiȘtergere
  2. nu,nu este abandonat,numai ca nu am mai avut timpul si dispozitia sa aflu ce s-a mai intamplat;cat de curand vom afla si ce are de spus noua sa cunostinta.:-))

    RăspundețiȘtergere
  3. o sa astept...ce pot sa fac :)
    stii ce e ciudat?
    marea majoritate a femeilor isi doresc sa traiasca pasiuni mistuitoare...si cand se intampla...nu isi dau seama ca...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Mereu,marile pasiuni sunt extrem de discrete;nu iti dai seama de ele decat dupa ce se rupe ceva de acolo;eu am trait cu ideea ca femeile trateaza aproape fiecare relatie ca pe o mare pasiune...
    De aici si ideea aparitiei lui Damian (un personaj ars in focul catorva pasiuni de mare intensitate).

    RăspundețiȘtergere