Cine

   Se face bezna.Tremurand apare
   Pe panza alba,fara nici o cuta,
   Un domn cu cioc...Zambeste si saluta
   Jur imprejur pestrita adunare.
                    (G.Topirceanu)

  Cine esti tu,ca lumea sa o critici
  si firul sa-l despici cu intrebari?
  Ma intrebau din cele patru zari
  amici si filozofi paleolitici.
  Un biet actor pe-a vietii mele scena
  ce-si joaca rolul invatat de mic,
  sunt pentru voi un urias pitic
  care isi poarta crucea ca pe-o trena.
  Sunt mim in lumea asta de cuvinte
  si-ncerc sa ma imit pe-nteles.
  Cand sa ma nasc, nu am avut de-ales;
  nu ma-ntrebase nimeni mai 'nainte
  de vreau un rol in teatrul pamantean.
  Regizori sunt Destinul si Fortuna,
  scenariul piesei se rescrie-ntr-una
  si replicile mele de mirean
  sunt ganduri si sunt vise si uimiri.
  Sunt omul ce se vede in oglinda
  cand masca o atarna sub o grinda
  si lasa-n urma a scenei amagiri.
  Iar daca rolul ce-am jucat va place,
  aplaudati cu scurte comentarii;
  si scrieti-va singuri noi scenarii
  la piesa care maine-o sa se joace
  si-n care toti sunteti niste actori.
  De nu va place rolul meu pe scena,
  goniti-ma de pe aceasta arena,
  trimiteti-ma printre spectatori.
  Amic va voi ramane-n continuare
  si voi aplauda mereu,frenetic.
  De voi rata spectacolul,poetic,
  imi voi imagina.ca o reluare
 va fi-ntr-o zi,chiar daca peste-un veac.
  Se va juca din nou aceeasi piesa ,dar
  cu alti actori ,cu alte replici chiar.
  Doar mastile-s aceleasi.Si ele nu au trac.