incearca

sâmbătă, 19 februarie 2011

Eu cu mine,pe campii

  Fiind sambata,zi de uichend -nu-i asa?- si fiind o vreme de stat sub plapumica la descantat de bani,starea mea interioara s-a transformat intr-un soi de piftie rasturnata pe covor la care si catelul se uita cu teama nestiind ce sa faca: sa muste din ea pentru ca miroase a papa sau sa fuga de ea pentru ca tremura spre el ca o pisica zbarlita?
  M-am uitat la mine cum stau intins pe pat cu o tigara care se fumeaza mai mult singura si cu o privire exprimand orice altceva,in afara de o minima inteligenta.Deci,cum stam eu pe coltul mesei,rezemat de o cana de cafea pe jumatate bauta si pe de-a intregul racita,privindu-ma intins pe pat,o idee mi-a aprins ledul intr-un neuron salbatic si cu o miscare demna de un adevarat ninja-boy,am insfacat un graunte de zahar cazut langa cana si mi l-am aruncat drept intre ochii pe jumatate inchisi,restul de trei sferturi fiind dati peste cap in cautarea unei motivatii de a-mi schimba pozitia.Cred ca va inchipuiti cum m-am plesnit, cu mana in care tineam tigara,peste ochi intr-un inutil gest de aparare,cum, se intelege, scrumul de la tigara mi-a cazut pe buze arzandu-ma si atunci am sarit din pat lovindu-ma la genunchi de piciorul mesei.De la lovitura,un strop de cafea a sarit din cana stropind si patand smokingul imprumutat de la un greiere somer si caruia ii plateam pentru inchiriere facand serenade seara langa un musuroi de furnici,unde,zicea el,are o draguta cu care vrea sa se combine.
  Cu un ochi radeam vazandu-ma chircit pe marginea patului cu genunchiul strans in brate de durere,cu un ochi plangeam stiind ca va trebui sa fac pe petitorul pentru amicul cu smokingul si cu ceilalti doi priveam spre fereastra cu speranta unei raze de soare care sa ne insenineze ziua si simturile.O firimitura de mila pentru eu cel mare si lovit m-a indemnat sa intind o mana firava si cu tandrete sa-mi dau o mangaiere pe crestet.
   Numai ca tocmai atunci am ridicat capul intr-o incercare de dedicatie injurioasa adusa norocului si mana mi-a ramas incurcat intre firele barbii netunse cam de mult.Am fost smuls cu bruschete de langa cana de cafea si am ramas atarnat de barba intre coltul gurii si gulerul camasii mele.Mirosul de tutun venit dinspre deschiderea paroasa ma ametea,firele aspru-catifelate ale barbii imi gadilau tot corpul si cand unul dintre ele mi-a atins narike,am stranutat puternic reusind sa ma desprind din barba si sa alunec de-a lungul gatului,pe piele,intre camasa si trupul meu urias.M-a oprit o cuta a burtii din alunecare altfel, probabil, as fi ajuns sub stransoarea curelei ce o incingea.Si atunci am auzit-o.Puternica,bubuitoare,raspandind ecouri ciudate in corpurile mele.Abia atunci l-am compatimit cu adevarat si am spus soptit,doar pentru mine:
   -Fraieru'.S-a dotat cu o inima....

3 comentarii:

  1. Aşa este... o zi tocmai buna de numărat bani... sau depinde ce găsim... sâmbăta, singur cuc în casă ce altceva să faci?? Dar de-o reţetă puteai să te apuci, nu de alta, dar să nu te plictiseşti... :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Toti suntem fraieri ,toti suntem dotati cu o inima ,mai trist e ca unii o folosim mai mult decat altii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai dreptate,e trist cand unii o folosesc mai mult decat altii,dar si mai trist este cand unii descopera prea tarziu ca o au in dotare si este si mai trist,cand constienti de existenta ei nu stiu la ce foloseste in afara pomparii sangelui.

    RăspundețiȘtergere