File dintr-un roman imposibil (continuare 2)

  Sorbi din cafea cu pofta,trase un fum din tigara si se lasa prada gandurilor.Intrebarea asta l-a chinuit mereu,legandu-se mai tot timpul de evenimentele din viata sa.Toata lumea ii punea aceiasi intrebare de cate ori se vedea pus in situatia sa schimbe ceva din viata sa: ori ca refuza o colaborare cu o revista literara care ii cerea sa publice creatiile,ori ca parasea un loc de munca unde nu simtea ca are legatura cu activitatea de acolo,ori ca facea schimbari in relatiile cu oamenii ce vietuiau in jurul lui,intrebarea asta revenea pe buzele tuturor ca un leitmotiv.Dar el asa era.Daca simtea ca nu il mai satisface sufleteste ceva,renunta fara sa stea pe ganduri.Cum s-a intamplat cu cei de la "Viata literara".Cand l-a chemat redactorul sa ii propuna o rubrica in revista,a alergat intr-un suflet sperand ca asta era oportunitatea pe care o astepta de atata timp.Domnul Titus Dragomir,redactorul sef,l-a intampinat cu zambetul pe buze si cu i strangere puternica de mana:
-Domnule Damian,bine ati venit.Ma bucur sa va cunosc in sfarsit si ca persoana.
-Domnule Dragomir,placerea este de partea mea.Am venit cat am putut de repede,revista pe care o realizati fiind una dintre putinele pe care le citesc intotdeauna cu placere.
  Si Damian nu mintea.Este adevarat ca nu isi permitea sa o cumpere,pretul fiin echivalentul unui pachet de tigari,dar la cafeneaua turcului unde se strangeau asa zizsii boemi ai urbei,gasea in fiecare saptamana un exemplar pus pe tejghea.Si o citea cu placere fiind articole despre activitatea scriitorilor cu nume,recenzii de carte,articole de cultura scrise chiar bine dupa parerea lui si multe poezii ale unor tinere talente.Asa ca era pentru el,o ocazie mare sa poata participa la editarea acesteia.Se concentra asupra staturii impozante a redactorului,om  inalt si foarte solid fara a fi gras.Probabil practicant al vreunui sport sau daca nu,unul care avea grija de corpul sau cu multa atentie.Era un barbat bine si din cate auzise pe la cafenea,cu multe nume de dame din inalta societate a orasului trecute in agenda ca foste.Pana si inceputul de chelie ii dadea un aer de om puternic.Glasul era baritonal si avea ceva de conducator de oaste.Damian ii zambi larg si intreba destins:
  -Mi-ati spus la telefon ca aveti o slujba pentru mine.Despre ce este vorba,domnule Dragomir?
  -In primul rand te rog sa-mi spui Titus si mie sa-mi permiti sa iti spun Damian,ok?
  Damian incuviinta cu o inclinare a capului,asteptand cu interes urmarea.
  -Ti-am urmarit de ceva timp scrierile publicate si pot sa-ti spun ca m-au atras prin forta pe care o emana.Prin forta si sinceritatea care se simte in ele.Dar am observat ca publici in tot soiul de ziare,revistute si scuza-ma ca o spun ,fituici de duzina.De ce?
   Damian tresari ca electrocutat.Nici nu apucase sa auda prea multe cuvinte ca iata,intrebarea obsedanta si aparea.De ce.Si pentru ca  omul i se paruse extrem de amabil,se hotara sa ii spuna deschis,care era situatia.
  -Vedeti dumneavoastra,domnule Dragomir...
  -Te-am rugat sa-mi spui Titus ,Damian.
  -Bine Titus.asa voi face.Deci,cum spuneam,ca orice om care are in sange boala scrisului,am incercat sa aflu si parerea altora despre "opera" mea.Asa ca trimiteam cele scrise peste tot unde stiam ca sunt oameni care se ocupa de analizarea si publicarea acestora.De foarte multe ori,nu primeam nici un raspuns,alteori apareau cateva randuri cu numele meu unde eram sfatuit sa continui sa scriu pentru ca exista o urma de talent si acesta trebuie dezvoltat...Rar,se intampla ca vreunui redactor sa-i placa cele scrise si intr-un colt sa-mi publice poezia sau schita.
  -OK.Dar eu nu-mi amintesc sa fi primit la redactie nimic de la tine.Tot ce am citit a fost prin alte publicatii.
  -Pentru ca nici nu am trimis nimic.Am considerat ca aici sunt publicati doar cei care au intr-adevar talent si scriu bine.Nu m-am considerat ca facand parte dintre ei,asa ca...
  -Foarte rau.Asta trebuia sa ne lasi pe noi sa constatam.Dar acum nu mai conteaza.Ti-am spus,am citit ce s-a publicat prin alte parti si mi-a placut.Vreau sa-ti ofer o rubrica permanenta,unde sa poti publica pe langa ce scrii si alte incercari ale unor tineri.Totul va depinde de tine.Vei da spre tiparire numai ce crezi tu ca este bun.Ei,ce parere ai?
  Lui Damian nu-i venea sa creada ,cum sa aiba propria rubrica,sa publice tot ce vrea si sa mai si masoare el talentul altora?Era prea mult,mult mai mult decat visase.Si sa mai fie si platit pentru asta?Chiar,la cat s-ao ridica salariul?Banuia ca fiind incepator,oferta era destul de mica,dar oricum,oricat de mica ar fi fost era compensata de posibilitatea de a publica.Gandurile fulgerau imaginatia sa si mintea deja lucra la o selectie de scrieri,cand redactorul ii intrerupse visarea.
  -Daca doresti,te pot lasa doua zile sa te mai gandesti dar nu mai mult.E o zona descoperita si trebuie sa pregatim numarul pentru saptamana viitoare.A,apropo,salariul este de 6400 de lei plus bonusuri pentru alte articole publicate.Stii,faptul ca ai o rubrica anume nu inseamna ca nu poti participa si cu alte articole.
  La auzul sumei,Damian casca gura ca pentru a lua aer si ramase incremenit.El se gandea la vreo 3000 de lei si asta gandindu-se ca era o revista importanta.Nicidecum la un salariu care era dublu.Inchise gura,inghiti cu greu si dadu afirmativ din cap.
  -Asta ce inseamna?Ca te mai gandesti sau ca accepti?
  -Nu ma mai gandesc deloc.E foarte bine asa.Spune-mi de cand pot incepe treaba si sunt al tau.
  -Ma bucur.Daca vrei,poti incepe chiar de acum.Uite,am asteptat de la cineva un articol despre protestele sindicalistilor si nu l-a mai adus.Poti scrie tu ceva despre asta.Singura rugaminte ar fi sa ai grija ca in articol sa nu atigi problema primului ministru,scrie despre sindicalisti ca furati de noua libertate de exprimare protesteaza impotriva a tot ce nu le convine,ca liderii sindicali sunt manevrati de opozitie si chestii de astea.Stiu ca ai imaginatie si cuvintele la tine,asa ca ma astept la un articol de 800-1000 de semne.Va fi pe prima pagina si primesti 1500 de lei pentru el.
  Damian ramase interzis si ridica mana ca la scoala intr-o incercare de a opri vorbele lui Titus.
  -Stai putin.Credeam ca revista se ocupa numai de cultura:literatura,teatru,film,chestii de genul asta nu de social.
  -E adevarat ca asta este principalul nostru obiectiv,dar vezi tu,trebuie sa tratam si partea asta pentru ca face parte din viata noastra de azi.
  -Bine,dar sindicalistii cam au dreptate in ceea ce vor.Si de unde stiu eu ca liderii lor sunt manevrati?Ar trebui sa ma documentez mai intai si nu prea am cunostinte in domeniu.
  -Lasa documentarile,tu scrie ce ti-am zis eu si o sa fie foarte bine.Daca ai ceva probleme,te duci la Stamate de la monden ca el stie toate legaturile tuturor.Si iti face el o harta cu nume si pozitii iar restul completezi tu ca esti baiat istet.
  Nu ii venea sa creada ce auzea.Adica el trebuia sa scrie ceva ce ii contrazicea propriile pareri,sa isi asume niste afirmatii despre care nu avea nici o siguranya ca erau cat de cat aproape de adevar?Bucuria de inceput incepu sa paleasca si Damian incrunta sprancenele fortandu-se sa-si pastreze calmul.Simtea cum creste in el dorinta de a se ridica si de a-l palmui pe redactorul asta matahalos care de la inceput ii dicta ce sa gandeasca,ce sa scrie.Treburile nu mergeau asa in lumea lui Damian si incet,se ridica in picioare,isi drese glasul ca sa fie bine auzit si inteles.
  -Domnule Dragomir,oi fi eu cu foamea in gat cum se spune si e adevarat ca oferta dumitale este mai mult decat incantatoare.Eu sunt insa un om simplu si ma consider cinstit fata de mine si de ceilalti.Daca trebuie sa scriu dupa dictare si mai ales daca trebuie sa scriu ceva ce contravine convingerilor mele,poti sa iei slujba asta si sa ti-o bagi in cur.Prefer sa public o data la trei luni intr-o revista obscura decat sa fiu sluga dumitale,catelusul care iti indeplineste ordinele.
  Pleca spre usa hotarat sa uite ca intrase aici cu sperante mari.Redactorul se ridica din spatele biroului si din doi pasi era langa el cu o mana pe usa si cu cealalta infipta in pieptul lui Damian.
  -Nu te grabi asa.Habar n-ai ce trebuie sa faci in ziua de azi sa poti tine o revista de cultura.Daca nu ar fi cineva din prejma "primului"in doua luni am da faliment.El ii obliga pe multi din tara sa faca abonament la noi si prin asta ne intra banii de existenta.Basca o sponsorizare destul de babana din partea ministerului care ne lasa cu salarii,ai vazut,maricele.Lasa fitele astea de om cinstit si corect.Cu ele mori de foame si nici sa publici in ceva mai acatarii nu reusesti.Am apelat la tine pentru ca eu chiar cred ca ai talent si ai nevoie de un ajutor sa intri in breasla asta selecta.E un prilej cu care nu o sa te mai intalnesti poate,niciodata.De ce ai vrea sa-i dai cu piciorul?De ce Damian? De ce?