incearca

luni, 14 martie 2011

File dintr-un roman imposibil (continuare)

  Acum se intreba si el:de ce?Damian,chiar nu putea sa isi raspunda la aceasta intrebare.Abia astepta sa ajunga la adapostul camerei sale,sa faca un ibric mare de cafea buna si,tolanit in fotoliu,sa incerce aflarea unui raspuns.Spatele i se indrepta numai la presimtirea aromei exotice a cafelei.Nu si-ar fi permis extravaganta cumpararii acestei minunatii dar,spre norocul lui,un cunoscut a crut un epitaf in versuri pentru monumentul funerar al sotiei decedate intr-un accident.Damian a scris cateva cuvinte si omul,mai mult decat multumit,pe langa bani,ii daduse si o punga de cafea columbiana adevarata,adusa chiar de vaduv de la sursa.Banii erau suficienti pentru mancarea si tigarile pe o luna,dar cafeaua asta era aur curat.Mereu masura cu atentie cantitatea de pulbere ciocolatie pusa in ibric,dramuind-o cu grija.Rememora repede versurile scrise pe fuga:
           "Mi-ai fost sotie si tovaras bun,
            frumoasa calauza pe drumurile vietii,
            te rupse soarta cruda de langa mine acum
            si te facu luceafar pe cerul diminetii."
   Daca ar fi fost dupa el,le-ar fi rupt si rescris pana ar fi reusit sa redea macar putin din esenta fostei sotii dar clientul sau a fost entuziasmat cand le-a citit si nu a mai vrut sa auda de rectificari.Desi ura pana si cuvantul moarte,nu putea sa nu se gandeasca,intr-o aritmetica simpla,ca un epitaf pe saptamana,platit ca acesta,i-ar asigura si banii de chirie si de lemne pentru iarna ce se apropia.Un glas ascutit de femeie care se jeluia certandu-si probabil sotul,se auzi in noapte,sarind parca peste gardurile curtilor:
 -Oooofff,of,of Jeneleeeee!Iar vii acasa in patru labe nenorocitule.Fi-ti-ar betivanii ai dracului sa-ti fie,porcule...
  Atunci realiza ca este foarte aproape de casa.Asta era Tantica lui nea Jean,femeie cat un munte,cu glas de sirena de salupa dar cu un suflet de bunica iubitoare.Nea Jean,Jenel cum il alinta ea,era pensionar militar si se intalnea seara de seara,cu fostii sai camarazi de arme,la bodega lui Grigore din coltul strazii.Acolo depanau amintiri cu aplicatii,manevre,munci agricole si alte aventuri din catanie,ostoindu-si setea cu tuica vanduta de Grigore de sub tejghea.Vezi Doamne,era din productia proprie.Si cum amintirile erau multe,camarazii si ei destui,amintirile si paharele curgeau unele dupa altele pana la ceasurile mici ale diminetii.Jenel ajungea acasa mai mult taras si Tantica il primea cu ocari si blesteme dar,puternica fiind,il ridica in brate,il ducea in casa si il oblojea ca pe un copil mic,bolnavior.
   Ajuns in dreptul portii sale,o deschise incet,atent sa nu scartaie si sa sa o trezeasca pe mam'Anica,proprietareasa casei unde statea de mai bine de opt ani.In cei douazecisisase de pasi pana la usa camerei,scoase cheia din buzunarul de la piept.Intra la fel de neauzit ca un hot si se duse direct la veioza cu abajur de matase inflorata,aprinzand-o.Scoase repede haina aruncand-o neglijent pe marginea patului si aprinse rapid flacara aragazului(un simplu resou cu doua ochiuri de fapt),punand apa pentru cafea,la fiert.Ritualul intocmirii cafelei ii lua ceva mai mult de un sfert de ora.Dar timpul trece repede cand esti absorbit de ceea ce faci si Damian se vazu asezat in fotoliu,inconjurat de aburii aromati ai cafelei,cu o tigara proaspata aprinsa in coltul gurii si cu obsedanta intrebare in fata ochilor pe jumatate inchisi:
  -De ce Damian?De ce?

3 comentarii:

  1. iubesc cafeaua...poate mai mult pentru aroma decat pentru gust...
    de ce?
    nu..."de ce-ul" e firul rosul al povestii tale...
    imi imaginez ca sunt doar case in cartierul barbatului udat de ploaie...case si vecini curiosi...sau poate nu...

    RăspundețiȘtergere
  2. Sincer,eu sunt dependent de cafea.Este combustibilul care ma ajuta sa misc,sa fiu.
    Nu stiu daca sunt numai case in cartier;urmeaza sa descoperim impreuna pe masura ce se dezvaluie imaginatiei mele;de ce-ul va fi o coarda de bungee-jumping ce il va purta pe Damian de-a lungul propriei vieti,cu salturi trecut-prezent,tot mai apropiate de punctul in care va afla(sau nu) raspunsul.qssu:-)

    RăspundețiȘtergere
  3. bine...am sa fiu pe langa Damian atunci...:)

    RăspundețiȘtergere