Intalnire de gradul zero

  Tocmai cand ziceam ca iau si eu o pauza de reveneala,fratele meu Traian,cel cu un ochi pe Parlament si cu unul pe Constitutie,cheama la negocieri opozitia cea cu fundul roz si lat,oferindu-le pe tava sansa de a-si vedea visul cu ochii(pastrarea locurilor din cele doua camere),conditionata doar de acceptarea micilor reforme statale si constitutionale visate de vrednicul marinar de uscat.Victoras cel viteaz ,Crin cel istet si liberal pana in maduva oaselor de vita din supa USL-ista,s-au prezentat voiosi nevoie mare la o felioara de discutii cu perspective de ciolaneala guvernamentala.Dar bucatarul de serviciu,Traienel,le-a servit doar aroma supei ministeriale si o umbra de intelegere cu miros de viitoare supunere neconditionata,fezndata cu amenintari voalate de genul:"stiu ce-ai facut asta iarna".Cum cei doi "sefi" de partid venisera la ora de geografie cu tema de la economie politica,au fost luati prin surprindere de subiectele date spre studiu de T.B. si au tratat totul cu ceva de soiul "no comment",neavind indicatii de la creierul de partid.
   De fapt,bossul din Cotroceni,ii chemase doar ca sa ii informeze ca si daca vor si daca nu,el tot ce vrea muschii lui va face(muschii si cu Big Ben-ul Londrei,unde a fost la inchinaciune sunetului orologiului care dicteaza "ora" guvernului si pohta prezidentului).Asa ca baietii de baieti din uniune au plecat cu coditele intre picioare-adica asa cum venisera -iar wisky-manul cel glumet,razand cu gura pana la urechi in fata presei,ca ce tare si mare si inteligent si drept si frumos si anticoruptionist si anticomunist si anti ce vreti voi este el in fata lui.
   Ponta a plecat sa planga in poala lui Nastase,mangaiat parinteste pe crestet de Iliescu,iar Crinul antonescian s-a dus la televiziune sa povesteasca ce viteaz ar fi fost el daca ar fi avut voie sa vorbeasca in fata lui Base.Printre vaicarelile auzite si reauzite,a strecurat sau a scapat si un mare adevar:intrebat ce va face opozitia daca Traienel chiar schimba harta administrativa a tarii si constitutia dupa cum are el chef,a spus:daca VREODATA vom ajunge la putere,primul lucru pe care il vom face va fi sa luam masurile legale pentru revenirea tarii pe fagasul sau istoric.Mare adevar acest VREODATA.Pai daca reuseste tatucul nostru,bulibasa tribului de pedelei sa schimbe si harta dar mai ales,Constitutia,adio acces la putere pentru opozantii trioului de mare succes T-B-E. Se vaita dumnealor ca s-a umplut tara de baroni PDL-isti,stai sa vada cand vor apare marchizii,vicontii si contii,dar in special ducii de PDL,adica guvernatorii celor opt regiuni statale,dintre care unul va fi secui si restul basisti.Si sa vezi cum se vor inchina si vor plati tribut stapanilor de maine,sperand la o bucatica mica-mica,cea mai mica,cam cat ...ochiul de furnica,din imprumuturile viitoare facute in numele si pe cheltuiala noastra,a celor mici si pricajiti.
   Si pentru ca lumea sa nu se mai certe pe ciolan,toate ministerele se vor reuni intr-unul singur,ministru va fi Elena,prim-ministru si vicepresedinte,Emil iar sultan peste toate cele ce misca sub soarele democratiei romanesti-Traian,unicul si inegalabilul si indivizibilul si indistructibilul si indubitabilul si incontrolabilul si in...bilul.
Painea o va tine Nutzi,cutitul Traienel si micutul dar agilul Emil va alerga de la unul la altul,oferindu-se mereu sa ascuta cutitul,sa-i aduca un fund nou ministrei(scuze daca asta se poate interpreta),avand grija sa-si tina indoita manseta pantalonilor in care se vor aduna firimiturile cazute din opera de imparteala dreapta a celor doi.Asta asa,ca sa nu se duca si el cu mana goala acasa la sotie.
   Iar peste patruzecisisapte de ani,interminabilul presedinte va organiza un referendum printre cei doi locuitori ramasi in tara(cred ca ati ghicit despre cine este vorba),pentru a stabili cine va ocupa cele doua posturi,de ministru si prim-ministru atunci cand unul din cei doi isi va da obstescul sfarsit:Traian sau supravietuitorul?Si cum prea bine stim,in urma sondajelor de opinie si a votului poporului,castigatorul de drept si de fapt va fi...
fratele meu cu privirea divergenta si gandire convergenta:TB(adica toate bune).
   Daca ma contraziceti,va dau intalnire pe malul Adriaticii,peste cei 47 de ani si va fac cinste cu o slibovita croata de la mama ei,numai ca sa nu va servesc cu wisky.

Sper intr-o revedere

Dragii mosului,cat de curand voi intra intr-o pauza,probabil destul de lunga,lipsind din lumea blogurilor si lipsindu-ma de placerea de a va citi si a va simti aproape.Sper sa am norocul de a reveni intr-o buna zi,plin de curiozitate si,sper,de pofta de a continua cele incepute pe aici.Va doresc o viata frumoasa,o vara plina de bucurii si cu sinceritate va marturisesc,o sa-mi lipsiti.
Fiti buni si calzi cu cei din jur,fiti sinceri cu voi insiva si bucurati-va de fiecare clipa a zilelor si a noptilor ce vor veni.
Cu speranta va spun "La buna revedere".Tatookis

Basisme de vara

   Dragii mei,onorabilul nostru prezident m-a dat pe spate saptamana asta cu noua sa idee bengoasa:satul de prea multa imparteala a tarii cu opozitia(din cele 42 de portii PDL-ul a prins prea putine fata de pofta sa si a celor ce-l slujesc)s-a gandit el ca ar fi minunat daca ar imparti tarisoara doar in 8 felii mari si gustoase.Coapta indelung in mintea incalzita a domniei sale,ideea a fost lansata ca un soi de propunere cu aroma de ordin si flambata cu wisky de cea mai buna calitate.Consecintele sunt mai mult decat benefice pentru sanatatea si trupul doamnei Romania,ducand la un consum mai redus de calorii financiare prin eliminarea celulitei administrationale formata in zone de maxim interes si minim acces pentru puterea actuala.Domnul presedinte doreste ducerea la capat in regim de urgenta a acestei sarcini,presimtind in cordul tensionat de viitoarele alegeri pentru parlamentul unicameral(cei 300 din Parla),ca se pregateste debarcarea la nivel national a partidului pe care il pastoreste si viseaza la 10 miliarde de euro din fonduri europene,repartizabile intre cei ce inca mai tin fraiele economiei si politicii romanesti.Macar daca e sa se desparta de putere sa-si asigure batranetile material si judiciar,aceasta din urma prin mici modificari aduse constitutiei,modificari menite sa-i aduca imunitate nepieritoare si satisfacerea cerintelor celor ce l-au sprijinit sa recastige presedentia desi era perdant din startul campaniei,cerinte indelung amanate prin subterfugii guvernamentale si amagitoare promisiuni,in arta carora este Mare maestru.
     Asadar,trebuie sa ne pregatim temeinic pentru suportarea unor cheltuieli suplimentare,atat din bugetul de stat cat si din cel personal.Cheltuieli generate de reorganizarea fara planificare,fara studii de fezbilitate,fara o directie clara de dezvoltare,fara cap si fara coada.Nici nu mai conteaza nivelul acestora daca egoul prezidential isi gaseste satisfactie.Nu mai conteaza nici legile statului "de drept",acestea fiind usor ocolite prin asumarea raspunderii guvernului.Domnul presedinte arata cu indexul directia de urmat si micul-mare premier Boc,alearga in directia aratata fara sa-l intereseze ca pe drum si-ar putea rupe gatul sau ar putea creste in inaltime(lucru de altfel foarte daunator brandului creat de primul ministru:mic de stat dar iute la ascultat).Totul pentru indeplinirea intocmai si la timp a doleantelor Sefului direct.Populatia,urmarile pentru aceasta,nu are nici un cuvant de spus fiind oameni simpli,semianalfabeti - conform ultimelor studii date publicitatii in lume,fara educatie politica si,mai ales,fara perspective.Ce daca invatamantul este in cadere libera,ce daca sanatatea este in curs de a deveni de domeniul science-fictionului pentru romani,ce daca tinerii nu mai viseaza la ce vor realiza in tara ci la emigrare oriunde si oricum?Ne pleaca specialistii spre alte zari mai calde?Nu-i bai.Partidul se va ingriji sa acopere lipsa lor prin extinderea domeniilor de care se ocupa academiciana de renume(curand) universal Elena(pare un nume predestinat marilor impliniri,nu-i asa?).Administratorul Boc va avea grija sa-i mai dea cateva ministere in grija si toate problemele se vor rezolva de la sine,numai prin simpla influenta a numelui ministrei tabloid.Si ea va avea grija sa ne faca viata mai frumoasa,asa cum a avut grija de turism(propus de gurile rele pentru eutanasiere),de dezvoltarea regionala (cine mai are atatia kilometri de panglici inaugurale taiate cu foarfeci boante,la sali de sport inchise dupa inaugurare si autostrazi care te ajuta sa treci strada?) si mai ales de imaginea lui Traienel,mentorul si idolul sau necontestat,dus la rang de strabun:doar din Traian ne tragem,nu?
    Armata nu prea mai avem,dar ne facem scut antiracheta.Infractiunile capata aspecte tot mai grave,mai violente,dar avem grija sa micsoram numarul politistilor si mai ales avem grija sa le reducem remuneratia.Tinerii nostri par sa aiba tot mai mu;lt tendinte suicide si noi le deschidem larg portile drogurilor si le inchidem pe cele ale scolilor si locurilor de munca.Batranii nostri,altadata intelepti si sfatosi,incep sa-si ia zborul de la etajele superioare ale blocurilor care le mananca pensia pe doua luni cu intretinerea pe o luna.Lumea este facuta lenesa si indemnata sa puna mana pe treaba,dar pe care treaba nu li se spune:daca te uiti la ofertele de locuri de munca nu vezi decat videochat,dansatoare exotice,saloane de masaj erotic si consultanti financiari.Ah,da!Si necalificati.multi necalificati.Si bone pentru batranii din Anglia si Germania si pentru nepotii acestora.Si saormari.Toata Romania a devenit un izvor nesecat de babysiterri si fastfooderi si,iertata-mi fie pronuntarea,curve.Curve bune pe bani putini.Ca pe afara,fetele noastre-producatoare,au tarife de 10-20 de euro per prestatie datorita inflatiei de oferta pe piata.Doar in tara mai auzi de 10.000 de euro sau chiar 100.000 de euro pentru o noapte de amor cu storfeturi facute mari de televiziunile comerciale.
    Ce daca toata economia noastra se rezuma doar la Dacia-Logan si banci care te ajuta cu o mana ca sa-ti ia inapoi cu doua?Si la exportul de lemn din padurile tot mai putine care faceau umbra acestui pamant.Si la agricultura care nu mai produce cartofi,mere,rosii si alte chestii de astea ci produce din greu importuri si exporturi de banane si portocale.Parca stie cineva ca cei care mai producceva grau sau porumb zic ca il exporta,il tin parcat in vagoane prin depouri uitate de lume si dupa ceva timp,il importa la un pret de trei ori mai mare?Parca mai intereseaza pe cineva ca banii care se mai gasesc in tara sunt bani de imprumut pe care va trebui sa-i returnam la un moment dat intreit?Mai interesante sunt divortul lui Pepe si al lui Irinel,tatele Buruienii si Pamelei de Romania si discordia dintre ele pe amanti;mai interesante sunt escapadele prin tari straine si shopingul divelor de televiziune decat starea de fapt a natiunii.Ca sa aiba liniste,guvernul ne ofera circ,ca painea e pe terminate.
    Iar noi,ca un popor trecut prin multe,dam ingaduitor din cap,rabdam si tragem sudalme sfintilor prea multi din calendar si asteptam cu nerabdare sarbatorile anuale ca sa ne facem de cap cu mancaruri sofisticate.Ca de baut,bem mereu mai abitir ca rusii in cel de-al doilea razboi mondial,incepand cu primul om al tarii si terminand cu minori de 5 ani ajunsi la spital in coma alcoolica.Bem ca sa uitam si ca sa ni se para ca traim bine,asa cum ne ura  badita Traian.
    Eu unul,astept cu nerabdare propunerile pentru denumirea noilor judete imaginate de presedinte.Nu de alta,dar vreau sa stiu si eu in ce ma transform din prahovean:in septan,in muntean sau in sarman?

Duminica sfantului bleg

  Mda,e duminica si observ ca asta ma lasa rece.Habar n-am de ce si nici nu vreau sa-mi bat creierii,parca si asa storsi de vlaga si inspiratie,pentru a descoperi ceva cu care sa-mi umplu timpul.N-am chef de nimic,pana si lumina ma irita,intepandu-ma ca o urzica atinsa de interiorul meu,muzica - oricat de incet s-ar auzi - mi se pare prea zgomotoasa,norii care se invart in jurul obstinei mele ca lupii in jurul stanei ma deranjeaza cu nehotararea lor de a-si varsa naduful peste lume...
  Clar,astazi sunt sucit rau la fire si nervi,asa ca dau o raita prin lumea blogurilor sa vedem ce mai face lumea:
multe stresuri de bac,multe intoarceri in timp,chestii frumoase,chestii urate nu atat prin continut cat prin necunoasterea limbii noastre,cea atat de frumoasa si atat de simpla in greutatea ei metaforica.Povesti de suflet,povesti de viata,povesti adevarate si inchipuite,versuri,politica,pareri si tot ce un capricios ca mine acum,isi poate dori.Dar nimic din ce ar putea sa-mi schimbe starea,nimic care sa alunge aceasta blegeala aproape monumentala care m-a cuprins si ma tine inlantuit in camera cu vedere spre ulita pe care alearga doar fluturi.
  Parca toata lumea din jur este vorbita sa ma lase in sfanta mea lene si plictiseala,sperand in mumificarea subsemnatului si apoi transformarea mea in Sfantul Bleg,patronul je ne sais quoi-ului care ne amorteste mainile,picioarele,muschii in general si mintea in particular.Si eu nu fac nimic sa schimb mersul lucrurilor.Mi-e greu si sa misc mouse-ul si sa dau clic si sa citesc si mai ales sa scriu.Un impuls venit de la cainele meu,un braq maroniu cu sange de labrador,care latra lung la ciresele care intarzie sa se coaca,m-a intepat in cotul in care ma doare de politica si de politicieni si mi-a dirijat mersul spre "Gura mare" pe care nu am mai deschis-o cam de mult.
Dar pentru ca este ziua mea,Duminica sfantului bleg,las degetele sa alerge in voia lor pe tastatura si ce-o iesi o-ti vedea voi singuri.Nici nu ma apuc sa recitesc ce-am scris ca sa nu dau Delete la tot.Ma duc sa-mi bag coarnele intr-o perna racoraoasa si sa-mi plang acolo bucuria sarbatorii.Cu ultimele puteri va salut si va doresc sa aveti o zi vioaie.Hai pa,pa,pa....

Duminica,dupa apocalipsa

  Ufff,m-am trezit viu.Mare chestie.Am deschis ochii incet,incet si printre gene am zarit o raza de lumina,palida.Inainte de a-i deschide de tot,m-am ciupit de obraz sa fiu sigur ca nu sunt in vis.Super.Durerea si icnetul scos mi-au confirmat ca,cel putin in privinta corpului si simturilor mele,nimic nu se schimbase.Inca.Am lasat talpa piciorului sa atinga usor podeaua,asteptandu-ma la surprize:apa maloasa pana la marginea patului sau macar o fluidizare a materiei din care e alcatuita.Solida si rece.Furnicaturile simtite erau doar de la pozitia incomoda din timpul somnului.Grabit,am pus si celalalt picior jos si am pasit spre fereastra sa vad daca restul lumii e la locul ei.Doar o galeata uitata afara,dupa udatul gradinii,era mutata cativa metri mai incolo de o pala de vant furios.In rest,ciresele se facusera putin mai rosii decat ieri,iarba era cu o jumatate de centimetru mai inalta(iar trebuie sa o cosesc) si randunicile de la streasina casei se certau de zor pe gardul gradinii cu flori.
   Ceva parca lipsea totusi.Ma chinuiam sa realizez ce,cand scheunatul milog din dreptul ferestrei mi-a amintit.Nu-mi vazusem cateii.Dar boturile lor maronii ridicate pana in dreptul pervazului,intr-un salut matinal,m-au linistit.Pana si bracul meu,mai vagabond de fel,era acasa.Am deschis fereastra si am amusinat aerul.Aceeasi aroma de padure reavana,acelasi miros de vaci trecand spre pasune...M-am indreptat spre baie,curios sa vad daca la robinet curge apa.Culmea,curgea.Spun culmea pentru ca aici e un obicei:furnizorul de apa potabila,pune restrictie la primele ore ale zilei,pentru a limita consumul.Lumea cica are prostul obicei de a-si uda gradinile in speranta unei recolte bogate de legume.
   Prin urmare,toate pareau in ordine.Curios,am deschis televizorul asteptand de la vorbitorii din cutia magica,un semn al anuntatului dezastru.Stirile erau la locul lor:violuri,sinucideri,accidente tragice de masina,serialul divorturilor de prestigiu si fotbalul atotdominator erau prezente ca in fiecare zi.Asadar,nimic nou sub soare.Pana la anuntarea stirii ca,batranul si multpreainteleptul pastor,a anuntat amanarea apocalipsei pentru luna octombrie a anului curent,probabil din lipsa de cvorum.Si atunci am realizat ca pana si organizatorii apocalipsei pot pati,romaneste,o amanare a proiectelor din lipsa de responsabilitate a celor insarcinati cu ducerea la indeplinire a acestora.Sa mai rada Europa de noi ca nu suntem in stare sa ne hotaram daca am iesit din recesiune sau din criza.Ca proiectam autostrazi minune si realizam ulita copilariei in locul lor.Ca la noi se asfalteaza cu gropi,ca rosiile noastre cresc in Turcia si Italia,ca merele romanesti sunt mai bune cand se coc in Siria sau aiurea,ca morcovii nostri sunt mai drepti cand rasar din pamant in Polonia si cartofii mai dulci cand vin tot de acolo.
    Dar asta-i soarta noastra de popor analfabet(cum auzeam aseara o atotstiutoare doamna a talkshow-rilor caracterizandu-ne):ocupam prin exceptiile de la aceasta regula functii de conducere in universitati de renume mondial,trasam istoria NASA,programam si devirusam calculatoarele lumii,reinventam matematica,fizica si ingineria,accidental acaparam podiumurile olimpiadelor de stiinta internationale de fiecare data cand reusim sa participam...Sa-mi amintesc si de solisti de opera,de balet,de jazz?Sa caut in cutiuta memoriei creatori de arta a picturii,sculpturii,filmului,fotografiei,fashionului,machiajului si a orice altceva ce omul poate inchipui?Biet popor de "stupid people",sarac cu duhul si cu conturile goale,dar bogat in spirit si realizari pe alte meleaguri!
    Apocalipsa va veni,dar va fi o apocalipsa particulara,destinata locuitorilor acestui pamant,adusa de "ingerii" guvernarii noastre neroade si supuse intereselor proprii si straine.
    Trabucul meu scum a ramas nefumat.Nu-i nimic.Il voi pastra pentru ziua in care Romanii se vor trezi la viata si vor vota cu gandul la tara,nelasandu-se cumparati cu un kil de malai,zahar,ulei si o galeata sau umbrela inscriptionate cu sigla unor vanzatori si tradatori de tara si de neam.Il voi aprinde la flacara acestui neam de analfabeti inteligenti.

THE END

Gata...ajungem la capatul liniei.Maine,pamantul se sfarseste.Eveniment anuntat cu banere mari,intinse peste mari si tari.Profetul a cuvantat:21 mai 2011,este ultima zi a pamantului.Sau a oamenilor?Sau a vietii?Nu stiu,n-am inteles prea bine.La mine la tara,englezeasca nu este punctul nostru forte.Traducem dupa ureche si dupa jurnalele de stiri pe care le urmarim cu aviditate,dornici sa ne autoeducam pentru a face fata cerintelor unei societati in continua schimbare si,nu sunt sigur daca "e" sau "in" volutie.
  Asa ca eu unul,am inceput sa ma pregatesc.Mi-am curatat gradina de buruieni(sa fie frumoasa la marea sfarseala),am sters geamurile cu editia de ieri a tabloidelor(au aceasta mare calitate de a te ajuta sa vezi mai clar -prin sticla ferestrei,bineinteles),mi-am amanat datoriile la vecini si la stat(habar n-au nici unul ca la faza asta i-am tras in piept ca pe etnobotanice) catre o data viitoare si mi-am facut pantofii cu crema,lustruindu-i ca pe vremea cataniei.Am pregatit si un mesaj pentru univers,scris pe foi de caiet dictando,cu marker permanent -ca am auzit ca asta nu se sterge ,am facut si un CD cu imagini,muzici si mono;ogurile lui Toma Caragiu,am selectat si niste fotografii cu fete,baieti,tari,orase,animale,pasari,mancaruri si un deodorant ocean brise -sa stie universul cum mirosea pamantul in timpul vietii lui -si toate astea le-am indesat intr-un termos de inox pe care l-am asezat la loc de cinste,intre crengile unui nuc batran.Sper doar ca viitorul sa aduca vizitatori pe ce-o mai ramane din planeta,aia sa gaseasca recipientul meu si dupa cateva sute de ani de cercetari sa descopere cum se deschide si sa gaseasca astfel ceea ce le-am lasat mostenire.
  Dupa ce voi termina postarea asta,ma voi aseza in fata televizorului cu o bere in fata si cu un castron imens cu floricele,telecomanda la indemana si voi butona-o sarind de la un post la altul,insetat de ultima cunoastere.Ma voi uita pana si la emisiuni gen "Acces di(n)rect","Drept la tinta" si "dAN dIACONESCU,pRESEDINTELE pOPO(R)ULUI in direct".Ma voi bucura la nesfarsit de fiecare imagine cu Base si cu ai sai Boculet si Nutica si voi regreta amarnic faptul ca nu voi sti cine a castigat campionatul de fotbal si cupa in Romania.Ma voi bucura ca ai nostri conationali de etnie "igen"nu vor apuca sa invete geografia si istoria in limba materna,nu vor apuca sa se retraga de la guvernare si ca statul nu va fi obligat sa mai subventioneze caldura la iarna.Si ca s-a scumpit degeaba benzina si motorina;si ca a trecut recesiunea ;si ca Base va ramane ultimul mare presedinte din istorie;si ca ala micu,cu ochelari si vorba agitata,ultimul prim ministru pitic;si ca hingherii de masini vor dispare...
  Apoi ma voi intrista ca Guta nu va apuca sa-l vada pe copilu' lu'Narcisa crescut si cerandu-i insistent vila si masina promise;ca Irinel nu va apuca finalul telenovelei cu Monica;ca Pepe nu va reusi sa divorteze de Oana;ca burlacul va ramane pe cap cu 6 (cai frumosi) mandre dornice de maritis neapucand sa elimine surplusul de balast(adica cele 6 pretendente ramase in cursa);ca Mircea Badea nu are o ultima emisiune pe care sa o incheie cu celebrele cuvinte:"traim bine in Romania si asta ne uimeste tot timpul";ca Bianca si Daniela raman nemaritate si cu tariful nemodificat;ca Salam n-a apucat sa cante cu Bregovic si Clapton pe aceeasi scena si n-a apucat sa-si ia casa la Paris;ca manelele n-au apucat sa ramana singurul gen muzical pe intreg mapamondul;ca n-am apucat sa vad "Ursul"lui Chisu castigand marele premiu la Cannes si cu ocazia asta pe Mihaela casatorindu-se cu Dani;ca autostrada suspendata a lui Oprescu va ramane definitiv suspendata - ca toate autostrazile tarii in care chiorul este rege peste orbi;ca n-am apucat sa-l vad pe STROSCAN,ala cu tentativa de viol,condamnat la 70 de ani de detentie;ca americanii n-au apucat sa recunoasca in fata lumii ca sunt sfatuiti in politica de extraterestrii cazati in zona 51 si ca Luna este satelit artificial(de fapt,prima statie orbitala construita de atlanti in jurul unui metorit ramas captiv in sfera de atractie a pamantului);si inca multe altele pe care nu mai am timp sa le astern,grabit sa apuc sa caut pe Google ultimele stiri Wikkileaks.
  Da,ati observat bine:lista lucrurilor care ma vor intrista este mult mai lunga decat a celor ce ma vor bucura.
  Mi-am cumparat si o tigara de foi,de-aia scumpa rau,sa o savurez in acele ultime clipe.O singura nelamurire am:nu stiu cand sa o aprind.Ca profetul ne-a zis doar ziua nu si ora la care se va intampla apocalipsa.Si daca ma prinde cu ea neaprinsa?Sau daca apuc sa o fumez pana soseste?THIS IS MY BIG PROBLEM !
  Asa ca va zic ADIO pana duminica.
            THE END -nu-i asa?

File de roman(c10)

  Privirile ii ratacira cateva secunde peste mesele cafenelei,acum aproape pline.Facu discret un semn de recunoastere-salut catorva cunoscuti,asezati in grupuri de preocupari.Lua o gura sanatoasa de coniac si taria ii arse cerul gurii,continuand o plimbare inceata si aproape dureroasa,spre stomac.Victor se aplecase spre el,incercand parca sa surprinda fiecare cuvant inca de la formarea sa in labirintul incurcat al mintii.In jur se auzea un murmur surd si continuu,ca un motor de masina de lux,torcand la ralenti.Damian simti cum trupul i se relaxeaza si sentimentele se ascund intr-un coltisor intunecat al sufletului,gonite de parfumul si arsura bauturii.
   Incetul cu incetul,ii povesti mai varstnicului prieten,seara petrecuta la restaurant,soldata cu surprinderea Silvanei impreuna cu acel barbat.Ii relata, cu lux de amanunte,toate trairile sale din acea blestemata intamplare.
  -Si te-a rabdat pe tine sufletul sa nu te duci peste ei la masa?Eu unul,m-as fi dus si m-as fi asezat fara invitatie alaturi de ei,ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,asteptand reactia ei - in primul rand.O fi ala un nenorocit,dar sunt convins ca n-ar fi riscat un act violent in public,abia iesit de la mititica.
  -Asa ai fi procedat tu insa,eu,nu o vazusem de ceva vreme,nu mi-a raspuns la mesajele pe care i le-am lasat.Ma tot gandeam daca nu cumva gresisem eu cu ceva si ea din cauza asta refuza sa ma mai vada.Si apoi a urmat socul cel mare cand George mi-a spus cine este si ce este individul.Silvana pe care o cunosteam eu,nu avea ce cauta in compania aluia,sub nici o forma.Nu vedeam ce legatura bolnava poate fi intre ei.Si mai erau si privirile alea pe care le crezusem a fi daruite numai mie.Parca erau chiar mai stralucitoare privindu-l pe cel aflat atunci in fata ei.Nu,in mintea mea,aceea nu era Silvana,ci era o impostoare care doar luase chipul femeii pe care o iubeam eu.Nu eram gelos,foarte putin furios,dar eram complet nedumerit,pierdut in valmasagul ipotezelor neverificabile pe moment.
  -Si ea? Ea nu te-a vazut?N-a intors,macar o clipa privirea spre sala restaurantului,nu te-a simtit cum ar fi simtit orice femeie indragostita prezenta barbatului din viata ei?
  -Nu.Nici macar o secunda nu si-a dezlipit ochii de la fata lui.Era ca un admirator extaziat,aflat in fata idolului sau.Ochi in ochi si mana in mana.
  -Mai copile,numai asa de-al dracu',le-as fi trimis o sticla de vin,un pahar de ceva,ca de la un admirator neunoscut.Suta la suta asta i-ar fi atras atentia si ar fi facut-o curioasa.S-ar fi uitat sa vada cine ii admira atat de mult si,poate te-ar fi vazut.Doamneee,as fi facut orice nebunie sa-i atrag atentia,numai pentru a-i observa reactia.Pentru ca adevarul il puteai afla imediat din actiunea ei imediata.
  -Ce adevar puteam afla eu din cum ar fi reactionat?Crezi ca eram in stare sa judec obiectiv schimbarile de pe fata sau din gesturile ei?In nici un caz,sunt sigur de asta,cred ca ma cunosc destul de bine.
  -Nu mai fraiere.Nu trebuia sa fii un fin observator sau sa fii obiectiv.Era suficient sa urmaresti ce face dupa ce te recunoaste.Daca ar fi incercat sa se ascunda cumva,asta ar fi insemnat ca tine cat de cat la tine si se simte vinovata de ipostaza in care se afla.Daca ar fi ramas nepastoare,purtandu-se de parca nu te-a vazut,atunci ai fost pentru ea o simpla umplutura in lipsa armasarului iubit.Iar daca ti-ar fi zambit sau daca macar ar fi dat un semn de recunoastere,atunci lucrurile erau si mai clare:nu e decat o nenorocita de curva.
  Victor se ambalase puternic,semnele de nervozitate fiind usor de recunoscut in tremurul piciorului sau drept,numai bun de pus pe pedala unor cinele in acele momente.Devenise agitat si parca gata de pus pe harta cu oricine,pentru orice.Damian zambi cand il vazu pe acesta aprinzandu-si o noua tigara,cu toate ca cea aprinsa cu cateva secunde mai inainte,fumega uitata pe marginea scrumierei.Semn clar ca era prins si pasionat de subiect.Atitudinea prietenului sau ii usura tensiunea interioara,preluand parca,de la Damian,interesul,furia mocnita si teama in fata adevarului banuit,dar neconfirmat.Victor se intoarse spre fata de la bar,hotarat sa-i faca o noua comanda si Damian tresari cand acesta striga cat putu de tare:
  -Ahh,Gogule vino fratele meu putin pana aici.Hai la tat sa te cinsteasca si sa te descoase putin.
  Cand se uita sa vada la cine striga,vazu un tanar de vreo 20-21 de ani,blondut, cu plete,mic de statura si subtire,aproape filiform.Il stia din vedere si dupa nume.Era un mic bisnitar si putin proxenet,ocupandu-se cu mici potlogarii pe langa hotelul Parc,din centrul orasului.Avea cateva fetite pe care le mai plasa ocazional,turistilor straini amatori de senzatii si distractie.Din cate stia,era totusi un baiat inteligent,vorbind fluent cateva limbi de circulatie internationala.Blugii originali,camasa si pantofii italienesti,lantisorul discret de aur de la gat si ceasul de calitate de la mana,purtate cu naturalete,ca si infatisarea lui placuta,il faceau cu toata statura sa de copil,un tanar elegant si atragator.Multe pustoaice oftau si suspinau la vederea lui.
  -Sa traiesti nea Victore.Salut Damian.Ce faceti?La una mica,poetica?
  Atitudinea dezinvolta,zambetul placut si vocea sa putin nazala,i-l facura simpatic pe loc,trecand rapid peste impolitetea tanarului de a-l tutui.Ce i se parea lui curios,era de unde stia pustanul cum il cheama?Nu facusera cunostinta niciodata si din cate isi amintea,nici nu se aflasera in apropiere unul de altul.Intuind parca nedumerirea sa,tanarul i se adresa direct.
  -Ce?Te mira ca stiu cine esti si cu ce te ocupi?Fratioare,datoria mea este sa stiu totul despre toti si toate.Ma ajuta in afaceri.Daca vrei iti spun si ce si unde ai publicat ultima oara.Da' dupa fata ta,mai repede ai vrea sa afli cum ti-a suflat Talianu bucatica.Este?
   Damian ramase cu gura cascata in fata vorbelor acestui tanar,care,intr-adevar se pare ca stia totul despre toti si toate si mai ales,putea citi atat de usor in sufletele si mintea oamenilor.Era pur si simplu paralizat de reducerea framantarilor sale la cateva cuvinte atat de banale,dar atat de exacte.Victor radea,tragand cu mana un scaunel pentru a-i face loc baiatului,sa sada.
  -Bravos Gogule,tot pe metereze si tot la curent cu ultimele stiri.Esti tare bai baiatule.
  -Tare,netare,pune-i si copilului tau de suflet in fata o citronada rece si putem vorbi.Si lui Damian mai ia-i un coniac mare.O sa aiba nevoie,daca vrea sa asculte ce ii spun.Ok?

Cu sufletul la gura

  Doua zile de cosmar urmeaza pentru mine.Ziua de azi si cea de maine.Chiar daca nu va intrebati de ce, eu tot va spun.Azi si maine se desfasoara congresul pedeleului,de o importanta vitala pentru natiune.Vom afla,in sfarsit,ce ne rezerva viitorul,aceasta imensa necunoscuta a destinului nostru de traitori pe meleaguri mioritice,tara lui da lend of ciois.Totul depinde de alegerea marelui conductor al partidului (ati citit bine,nu mananc litere);spun asta pentru ca marele conducator este cunoscut,conductorul -adica cel ce va fi locomotiva partidului -urmeaza a fi pus in fonctie de membrii delegati ai fifilialelor.Marea lupta se da intre preacinstitul si preafalcosul Ble...pardon Blaga si preainteleptul si preaascultatorul Boc.Doua crengi ale aceluiasi copac: mar(inar)ul care face pe o creanga pere si pe una minciu...scuze din nou,micsunele.Astept cu disperare hotararea congresului,mai disperat decat asteptam ajutorul de somaj cu o zi ,doua inaintea sorocului.Explicatia?
  Pai daca vine Blaga,partidul va suferi transformari radicale: va dispare la foc automat coruptia la varf,transformandu-se in coruptie de la baza la varf;nu se va mai fura din bugetul si asa secatuit al statului,se va fura statul;ajutoarele sociale se vor majora (adica vor ajunge la nivelul de 18 ron pe luna,ca pe pamant nu-i mai vedem nici pe astia),spitalele se vor transforma mult mai rapid in azile pentru pensionari(nu neaparat batrani) si vor fi umplute de romanii entuziasti ale caror pensii vor fi confiscate pentru buna si sublima lor intretinere in azil;Romanii vor ceda incetul cu incetul apartamentele ai caror proprietari sunt,unor proprietari intreprinzatori -prieteni ai partidului -mult mai capabili sa faca fata cheltuielilor de intretinere care vor depasi curand,venitul minim pe economie(piata imobiliara,aflata in plin avant de scufundare,va duce pretul apartamentelor la nivelul unei mize la o aruncare de bila la ruleta cazinoului).Si toate astea se vor petrece pe baze legale,ca vor fi votate legi pe banda rulanta.
  Iar daca vine Boc,micul imparat al guvernului,parlamentului si romanasilor,se vor intampla aceleasi evenimente insa la scara mai mica:coruptia va ramane la varf,statul nu va mai putea fi furat fiind proprietatea doamnei Nuti si aparat de un cocos,pensionarii vor beneficia de azile dar numai cei cu pensii peste 1200 roni,apartamentele nu vor fi cumparate ci vor fi scoase la licitatie in vederea recuperarii creantelor generate de incapacitatea de plata a actualilor proprietari.Si totul se va petrece in virtutea asumarii raspunderii primului ministru,care intamplator sau nu,inca mai este domnul Boc.
  Asa ca stau cu sufletul la gura sa aflu cine va castiga alegerile,pentru a-mi planifica emigrarea intr-o tara din lumea a treia,locul unde traiul seamana cu raiul fata de traiul in tara in care judecatorii,daca sunt prinsi la volan cu peste 1 la mie alcool in sange,sunt declarati eroi prin viciu de procedura,tara in care daca furi 1 ron esti condamnat la 15 ani de inchisoare iar daca furi peste 1 milion de euro,devii parlamentar cu imunitate in regula,tara in care daca demonstrezi ca muncesti cu spor si abnegatie la totala ei distrugere ai mari sanse sa devii ministru,secretar de stat sau macar director de regie autonoma,tara in care presedintele te face lenes ca nu vrei sa muncesti(pe meleaguri straine ca aici,in tara nu mai este nevoie,toate sunt bune si la locul lor),plescaind satisfacut din buze dupa savurarea singurului "visiki"necontrafacut existent pe piata,cel din propriul frigider.
    Unde esti tu Tepes Doamne,ca punand mana pe ei
    sa-i imparti in doua cete: in blagani si in boccei.
    Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
    sa dai foc la puscarie si la gloata de nebuni.
  Offff,am mari emotii,simt ca-mi tremura tot corpul de nerabdare.Sau o fi de la foame?

File de roman(c9)

  Intrarea in cafenea,si-a facut-o dupa ritualul obisnuit:a cercetat mai intai sala din priviri,desi era constient ca ora era prea matinala pentru a intalni pe cineva,s-a dus la bar si a rugat-o pe fata sa-i aduca o cafea si o citronada si apoi s-a indreptat spre coltul cafenelei ocupandu-si masa de la care putea supraveghea orice miscare.Parca asteptandu-l,pe masa erau asezate ordonat,cateva ziare inca mirosind a cerneala de tipar.Damian isi aprinse o tigara si ,in asteptarea cafelei se puse pe rasfoit paginile jurnalelor.De undeva din spatele tejghelei,se auzea discret o muzica putin ciudata.Melodioasa dar obsedanta prin repetitivitatea unor pasaje.Statea cu ziarul in maini,neacordand nici o importanta articolelor si cu urechile ciulite,atent la sonoritatile abia perceptibile ale unor instrumente pe care nu reusea sa le identifice.
  -Doina,zi-mi si mie te rog,ce-i cu muzica asta?Ce post asculti?
   Fata de la bar incepu sa rada si cu o miscare discreta,mari putin sonorul.
  -Domnu' Damian,nu-i nici-un post.Sefu' Iasar a adus niste casete de la rudele lui din Turcia.Cica e muzica ambientala,ce mama orientului o mai fi si aia.
  -Aaa,bun mersi.Foarte interesanta.
  Lamurit oarecum asupra subiectului,se reintoarse la ziare.Pline de articole politice,fara interes pentru el,cu niste poze de amator aruncate alandala prin pagini neavand legatura cu temele dezbatute,le abandona repede,preferand sa-si desfete papilele savurand cafeaua si citronada.De cativa ani tot incerca sa determine angajatii de la cafenea sa-i dea reteta acestei minuni.Dar Iasar,patronul,era extrem de strict in ceea ce priveste secretul si pastrarea lui.Si nu era singurul care incerca asta.Mai toti cei care trecusera pragul locatiei si gustasera din citronada,cereau reteta si in lipsa unui raspuns,reveneau foarte des aici,sa-si desfete simturile cu parfumul si gustul din paharele inalte,brumate si spumate,pline cu o licoare galben-portocalie,de care nu te puteai satura.
  Lumea incepea sa se trezeasca si asta se vedea prin numarul tot mai mare de clienti care treceau pragul cafenelei.Printre ei,aparu si Victor,scriitor,poet si redactor al unuia dintre ziarele locale.Pe langa asta,mai era si directorul bibliotecii publice,refugiul lui Damian inca de pe vremea copilariei.De acolo se si cunosteau.Si cu toate ca intre ei era o diferenta destul de mare de ani,Victor il rugase de la inceput sa il tutiasca,considerandu-l un fel de frate de carte.Cand acesta ajunse cu ochii in dreptul sau,Damian ii facu un semn discret cu mana si omul isi indrepta pasii spre masa lui.
  -Salut Dami.Matinal,matinal,ai?Sau iar ai fost in febra creatiei toata noaptea?incepu sa rada Victor,stiind destul de bine obiceiul sau de a sari peste somn atunci cand se simtea inspirat.
  -Salut Victor.Eu am dormit putin dar la tine se cunoaste de departe ca n-ai pus geana pe geana.Ce faci tu?
  -Fac pe dracu sa ma ia,pe mine si pe al de m-a pus redactor la fituica asta imputita.Vin de la tipografie.Am pierdut toata noaptea cu niste idioti care nu stiu sa deosebeasca o litera de alta.Bai baiatule,parca toti analfabetii si incapabilii s-au adunat in tipografia asta.Nimeni nu mai stie sa citeasca si sa scrie,ca sa nu mai vorbim ca habar nu au de caractere.A trebuit sa stau langa fiecare culegator in parte,sa pot sa fac un spalt ca lumea.Imi venea sa-i bag in regim de urgenta pe unde mamitica lor i-a fatat.Pe cinstea mea,sunt frant.Dar cred ca doua vodci si o cafeluta ma refac in doi timpi si trei miscari.Doinito!Doinito,baga si la baiatu' doua mari si o bardaca de cafea.Tu vrei ceva,Dami?Un coniac,un gin,o voculita speciala de-a lu' Victor?
  -Nu,multam.Fara tarii asa de dimineata.Poate inca o citr...
  -Doina,da-i si lu'Dami inca o galbioara de-asta .Nu stiu mai copile cum poti sa bagi in tine zeama asta fara grade.Eu cred ca as da ochii peste cap la nici doua minute dupa ce-am atins cerul gurii cu storcaiala asta.Tot vodca ramane apa zeilor.
   Pentru Victor,vodca era cu adevarat apa zeilor si totodata apa vie.In viata lui,Damian nu vazuse pe nimeni band atata vodca fara urmari vizibile,cum il vazuse pe mai batranul sau prieten.Au fost ocazii in care acesta "turnase" in el doi litri si plecase linistit,calm si cu mersul drept,ca si cum bause apa.Doar aversele verbale il tradau atunci cand depasea un anumit prag.La masa cu el,dupa ce acesta inghitea trei-patru mari,nu mai putea vorbi nimeni.Subiectele erau deschise unul dupa altul,tratate cu atentia cuvenita si bine distribuita de un singur vorbitor:Victor.Culmea,nu te puteai plictisi in compania versatului boem,licoarea bachica nefacand altceva decat sa descatuseze date,citate,evenimente si intamplari traite la persoana intai de insusi povestitor.Si chiar daca hainele aveau un aspect foarte apropiat de ponoseala arhaica,fata ridata si cu pungi mari sub ochii maronii si umbrosi te faceau sa-l crezi un betiv ratat,momentele in care se deschidea ca un almanah universal in fata auditoriului,t-il apropiau repede de acea parte a sufletului inclinata spre spirit.
  -Buuun,cartile fiind facute,zi copile cum mai stai cu scrisurile?Mintea ta,aia rasucita,a mai despicat vreun fir in cinci,a mai fatat oarece rime interesante?Sau te-ai dedicat momentan dragostei?Cred ca nu ma insel cand spun ca te-am vazut in compania unei zane fermecatoare...
  -Victore,crede-ma ca mintea mea nu-i asa rasucita cum zici tu.Umbla ea pe cai mai ocolite dar eu cred ca e destul de dreapta in judecata.Dragoste?Un subiect pe care chiar nu as vrea sa-l abordez acum.Putem discuta despre orice altceva,numai despre asta nu sunt dispus in clipele astea.
  -Hait ! Catelusul nostru e ranit in mandria lui de barbatel...Te-a parasit sau ai prins-o cu altul?Zi repede,ca de mine stii ca nu mai scapi acum.
  -Victor,te rog eu,las-o balta.Nu pot vorbi despre asta .Nu acum.Las-o pe altadata.
  -Ne,ne,ne copilas.Tatuca Victor simte inima ranita a protejatului sau si trebuie sa ia masuri de urgenta pentru repararea moralului.Hai ca-ti ia tata un coniecel si tu te spovedesti frumos maretei mele intelepciuni si intelegeri,spre iertarea sau condamnarea pacatelor.Iertate tie,condamnate celorlalti ce te-au atacat la sensibilitate.
  Pe Damian l-a pufnit rasul si a incuviintat din cap a resemnare stiind ca s-a bagat singur in gura lupului si nu are alta scapare decat sa-i povesteasca.Pe de alta parte,simtea ca ii va face bine sa mai verse din presiunea interioara stiind ca lui Victor chiar i te puteai spovedi cu mai multa incredere decat intr-un preot.In timp ce el radea innecandu-se cu fumul tigarii,amicul sau facuse deja semn fetei si coniacul poposi stralucitor si aromat in fata lui Damian.Impinse pachetul de tigari spre comeseanul sau facandu-i semn ca se poate servi,isi drese glasul si isi indrepta privirile spre el.
  -Victor,inainte de a-ti povesti ce mi s-a intamplat,as vrea sa-mi spui daca stii sau daca ai auzit ceva vreodata despre un anume Ilie Paraschivan.
  -Talianu?Cum dracu sa nu il stiu.M-am luptat patru luni sa-l scot pe Eusebio,pe fi-miu din mrejele lui de bandit.Un nemernic aflat dupa stiinta mea in spatele gratiilor,acolo unde ii e locul.
  -Gresit.Si cred ca de la el mi se trage totul.
  -Acum chiar ca m-ai intaratat.Da drumu' la robinet si varsa toata povestea.

File de roman(c8)

  Un dracusor din gandurile sale il indemna sa se ridice si sa se duca la ea la masa.Ceva nu era deloc in ordine cu ceea ce se intampla cu Silvana si cu viata lui.Noroc de George care i-a vazut socul in privire si,saritor ca intotdeauna a sosit imediat cu o cana noua,plina cu vin.Asta i-a distras pentru cateva secunde atentia si l-a tintuit la locul sau,pe scaun.Intrebarile i se invalmaseau in minte,una dupa alta,nemaiasteptand raspunsuri.O parte a mintii refuza sa creada ca femeia de la acea masa este Silvana,dar ochii si inima batand nebuneste confirmau fara tagada realitatea.Era ea,pierduta in ochii unui alt barbat,sorbindu-l pana la ultima suflare,imbujorata de emotie si cu ochii stralucind ca doua stele pregatite sa se transforme in supernova.Mana lui Damian tremura puternic,nefiind in stare sa-si aprinda tigara care atarna neputincioasa in coltul gurii.
  -George,trebuie sa plec.Ajuta-ma sa plec,te rog ii soptea el amicului,simtind ca ii va fi imposibil sa se ridice fara un sprijin.
  -Hai-da,hai!Sa nu-mi spui ca ti-a ajuns vinisorul in genunchi si tremura telescoapele ca nu te cred.Ce-ai baut tu nu putea imbata nici un soarece rahitic.Altceva s-a intamplat.Care-i treaba, Dami?Tarfa de la masa aia te-a intors pe dos?
  -Sa nu-i spui tarfa.Nu o cunosti,nu stii cine e ea...
  -Pe ea o stiu de la tine dar pe el il cunosc bine.Un bandit care tocmai a iesit din inchisoare si care a adunat de doua ori mai multi ani de condamnare decat varsta pe care o are.Hot,traficant,violator si tot ce mai cuprinde penalul.Iar daca ea este cu el,nu poate fi decat o tarfa ordinara.
  -Ce hot?Ce violator?De unde stii asta?Nu,nu se poate...
  -Ba il stiu foarte bine.El si gasca lui sunt clientii mei de multi ani.Il cheama Ilie Paraschivan,i se spune "Talianu",are 29 de ani si locuieste cu bunica-sa intr-o casa de langa Padure,in cartierul vechi.Unii zic ca el si-ar fi omorat parintii,intoxicandu-i cu gaze de soba dupa ce-a infundat cosul.Da' asta nu s-a dovedit niciodata.S-a zis c-a fost accident.Tot el a fost initiatorul violului de care a avut parte Stela americanca,o stii pe tipa,aia de a innebunit si se ofera tuturor pe un mar...
  -Nu,nu se poate...Ce treaba are Silva cu el?De unde il cunoaste?De ce?De ce este aici cu el?Nuuu...
  Lumea lui Damian se rasturnase cu susul in jos,nimic nu mai avea sens,totul era ca intr-un vis,un cosmar ciudat si dureros.Nu mai stie cum a plecat,cum a ajuns acasa.S-a trezit gemand,intins pe pat,plin de o sudoare rece,dizgratioasa.Daca hainele nu ar fi fost inca pe el,ar fi crezut ca totul se petrecuse doar in inchipuirea lui.Dar gustul de vin din cerul gurii si biletul lasat de George pe scaunul de langa pat,ii confirmau ca seara fusese reala.In bilet,George il sfatuia sa stea vreo doua zile in casa,sa-si revina si abia apoi sa iasa in oras.Cat despre nota de plata,sa nu-si faca griji,se vor achita ei doi intr-o zi viitoare.Un ochi aruncat spre fereastra,il lamuri ca inca nu se facuse dimineata.Noaptea era inca stapana peste oras.Se ridica greoi si cauta din priviri ibricul,gandindu-se ca o cafea l-ar fi ajutat sa isi puna ordine in ganduri.Mana dreapta pipaia instinctiv buzunarele,cautand pachetul de tigari.Il zari intr-un tarziu,cazut langa pat,mototolit dar pe jumatate plin.Isi aprinse o tigara si fumul iute ii aduse un plus de vioiciune.Cu miscari ca de robot,intocmi si cafeaua si gustul amar,fierbinteala bauturii si aroma ei exotica,il trezira de-a binelea.Cu tigara intr-o mana si cana de cafea in cealalta,se apropie de fereastra,o deschise larg si trase in piept aerul jilav si rece al noptii.Respira de cateva ori adanc,simtind cum creierul se limpezeste,trezindu-se la viata.Intoarse spatele ferestrei si se aseza pe scaun,in apropierea patului.Gandul i se indrepta automat spre seara trecuta si spre Silvana.Incet,incet,incepeau sa prinda contur idei si explicatii despre comportamentul,pana acum inexplicabil,al acesteia.Damian puse lucrurile cap la cap si formula pentru el o ipoteza care satisfacea,oarecum,dorinta lui de a intelege.Mai mult ca sigur,asta era fostul iubit al Silvanei,condamnarea lui fiind motivul principal al mutarii ei aici in oras si tot el era izvorul framantarilor si nesigurantei simtite in primele zile ale intalnirilor dintre ei doi.Si acum,acesta reaparuse in peisaj,fiind eliberat,probabil,inainte de termen.Reaparuse pentru a i-o rapi,pentru a pune intre el si ea un zid impenetrabil.Dar de ce ea nu ii povestise nimic,de ce i-a intors spatele dintr-o data,disparand fara nici un cuvant?Ar fi putut sa ii ofere macar satisfactia unei explicatii rapide,chiar si inventate pe loc.In virtutea celor intamplate intre ei si a intelegerii reciproce dovedite pana atunci,ar fi acceptat orice,ar fi crezut orice.Insa ea a rupt brusc,mult prea brusc legatura dintre ei.Trebuia sa fie ceva mai mult decat credea el.Undeva se ascundea o taina,un secret adanc si Damian simtea nevoia de a-l descoperi,de a afla adevarul oricat de dur si oricat de dureros ar fi acesta.Trebuia sa afle,inainte de toate, cine era acest Ilie.Va  trebui sa apeleze la cunostintele sale din lumea interlopa,la cele din politie si sa afle toate datele.Abia cand va sti cine,ce si cum este individul,va putea merge mai departe,construind fir cu fir legaturile.Hotararea asta l-a dezmortit rapid si isi pregati dusul pentru a se elibera definitiv de mirosurile si senzatiile serii ce trecuse.Apoi proaspat,barbierit si aranjat ca in orice zi obisnuita,putea sa plece in intampinarea unei zile noi,pline de asteptari.Prima tinta,cafeneaua turcului,locul in care avea sa faca primul pas in incercarea sa detectivistica.Un zambet firav incolti pe fata lui Damian,inchipuindu-se eroul unui serial de televiziune cu detectivi,crime,spargeri si urmariri alerte in micul oras de la Dunare.

Uraaa,vin americanii!

    Muica,trairam s-o vedem si p-asta.Dupa aproape 60 de ani de asteptari,cand mai ca incepusem sa credem ca asta face parte din legendele noastre populare,in sfarsit,VIN AMERICANII.Ne-au cotropit nemtii,noi i-am asteptat pe americani sa vina sa ne elibereze;am scapat de nemtii si venira rusii,noi am continuat sa-i asteptam pe americani;se ascunsera rusii sub nume romanesc si continuara sa ne consume precum teniile.noi tot ii asteptaram pe americani;veni socialismul cu victoriile sale multilaterale da' noi tot cu gandul la americani fuseram;pleca si comunismul gonit de "revolutie" si venira neocomu....pardon,capitalistii romanesti(nu romani) si noi uitaram putin de asteptata venire,sperand ca de data asta sa ne ducem noi la ei,la americani.
    Eiiii,si-acum,in anul de gratie 2011,primiram vestea cea mult asteptata de bunicii si parintii nostri:vin americanii si nu vin cu mana goala.Se hotarara ei,ca in semn de recunostinta pentru rabdarea noastra dovedita,sa ne-aduca in dar un scut.Nu scutul lui Decebal,Mircea,Stefan,Mihai sau al altui domnitor de care doar cei scoliti in sistemul ala precar si incapabil,de trista aducere aminte,mai stiu.Nu scutul sub care se ascunsese closca sa-si cloceasca puii ei de aur,nu scutul proverbial folosit la dovedirea jertfei pentru tara(mai tineti minte juramantul de intoarcere din lupta"pe scut sau sub scut"?),ci unul minunat,nemaivazut,nemaiauzit si deloc iubit de vecinii nostri rusi:scutul antiracheta.Gurile rele spun ca de fapt asta este cadoul sau recompensa pentru aportul adus de serviciile noastre la prinderea lui Osama Bin Laden,ca cica daca nu erau ai nostri,americanii il mai cautau si acum pe pamant,in apa si in aer,fara sanse de a-l gasi in urmatorii 50 de ani.
    Dar asta nici nu mai conteaza,principalul este ca vin.Si ca orice strain,cautara ei ce cautara tot soiul de locatii prin tara asta frumoasa si bogata,pana aflara de marea unitate militara de la Deveselu,comuna plina de urmasi ai pilotilor ce-i avea odata armata romana.Si uite-asa vom vedea cum suflarea norocoasa a respiratiei de american,va transforma o comuna cu 5 magari si 8 carute,vestita prin capacitatea de depozitare a MIG-urilor cazatoare si rapida lor dezmembrare,in principala sursa de atractie a "turistilor" care ne-au mai vizitat candva domeniile.Lumea din comuna a inceput deja sa-si varuiasca odaile de la drum,"hai noroc-ul" local se transforma incet-incet in "helau",ba-ul neaos se transforma in mister si fetele au inceput sa se gandeasca la numele viitorilor copii:Jhon,Bill,Willyam si exerseaza de zor vorbele de bun venit pentru americani:ai lov iu,ai nid iu,iu want mi laic iur garl?,iu uan tu bi mai frend? si alte alea.
    Babele isi fac cruce si isi scuipa in san,blestemand timpul asta care a trecut si natura care preface frumusetea in ceva indefinibil si prospetimea spiritului si trupului in uitare si smochineala tegumentara.Dar minunile sunt abia la inceput.Pentru ca ce se va intampla pe plaiurile oltenesti,va semana cu intamplarile din basmele noastre:cladiri vor fi ridicate peste noapte,campurile vor fi defrisate si semanate cu samanta de sosele si piste de avion.22o de hectare vor suferi o prefacere de care noi inca nu suntem constienti.Conditia ca toate astea sa devina realitate,este ca americanii sa lucreze cu oamenii lor nu cu romani.Ca daca se bazeaza pe noi,cladirile se vor transforma in soproane,soselele in poteci de animale si pistele de avion vor beneficia de o amanare pana la nasterea lor,amanare determinata de necesitatea suplimentarii de fonduri pentru vacantele parlamentarilor,pardon,pentru lansarea lucrarilor de executie .Pentru inceput,primarele comunei isi face probleme ca din pamant,din iarba verde,va trebui sa faca o discoteca in comuna sa aiba mister Jon unde sa se relaxeze dupa o zi de munca si unde sa se puna bazele viitorului popor :  romeranii sau amemanii ,popor cu spirit american si cu minte de oltean.
   Si iu suun.

Vamaioti

-Frateeeee,ce zi e azi?
-Marti sau miercuri...
-Ba esti prost?N-are cum,e luni.
-Ntzz!Ii miercuri si taci.Lasa-ma sa dorm...
-Ba,tu esti damblagiu.Cum dracu sa fie miercuri,cand noi n-aveam bani decat pana luni?Ce-am baut doua zile?Eeeee?
-Du-te ba'n puii mei ca ai fost manga si nu mai stii.Hai fa pe borsu' si fierbe pe mucles...
-Ba tu esti prost...Beat am fost de vineri seara pana duminica dupamasa,ca dup'aia am fo doar mamut...
-Mamut o fo mata' ma,ca tu numai beat ai stat.Luni o venit danezu si-o facut cinste cu bere,dup'aia olandezu din Amsterdam cu votca si bere si dup'aia nu mai stiu ca m-a luat valu'...Si daca acu' mi-e doar somn si nu ma doare divla,inseamna c-a trecut o zi de la betie,deci e miercuri...
-Danez,olandez,bavarez,pana mea,nu-mi aduc aminte nimic da' daca zici ca-i miercuri inseamna c-a fo misto si anu' asta in vama...
-Pai sa stii...
-Ce facem,plecam?
-Esti prost?Daca-i miercuri,pana vineri facem curat pe plaja,vindem sticlele si-avem ce bea.Ca vineri vin baietii la weekend si plecam cu ei duminica seara...
-Stii ca esti destept?Hai sa mai soilim pana dupa pranz ca tine de foame si dup'aia merem la cules
-No,bun.Acu' taci si dormi..
-Bine frateee...

Bin Laden and the tiki-taka of usa

  Gata,l-au prins,l-au casapit cu tot cu garzi,servitori,sfatuitori,tradatori,delatori si alti "ori" pe care i-o mai fi avut prin preajma.Ba i-au mai prins si vreo doua neveste si cativa copii(probabil facuti in perioada in care marele jandarm mondial il cauta disperat),i-au arestat,i-au ascuns si acum au uitat,probabil,unde.
  Ca si pe tatuca Bin,pe care l-au impuscat atat de rau in capatana,incat era de nerecunoscut si ca sa fie convinsi ca este el,i-au facut rapid un test ADN cu trusa din dotare (fiecare soldatel special al usarmy are in buzunarul de pe piciorul drept o trusa de verificat ADN-ul,pentru a sti -cand e nelamurit -daca a impuscat,taiat,spanzurat si altfel de at,dusmanul sau prietenul) si fiind convinsi ca este el,cautatul Bin,l-au dat papica la niste rechini amatori de carnita araba,cosher.
  Presa,cea atat de libera si independenta,a avut aproape instant acces la locul maretei impliniri a idealului de lupta impotriva teroristului,filmand si pozand cu efervescenta cersafurile ,podelele si decorul ruginit de sangele lui Bin,locul unde banditul se ascundea de jandar.Cu ocazia asta,am putut observa cu bucurie,ca marele sef al terorii era probabil somer,saracit de taxe si impozite si care,nemaiavand banisori pentru minimul de subzistenta,incepuse sa isi hraneasca familia cu tencuiala razuita si cu praf de podele zgarmanate.Da' avea smart-phone sau i-phone sau tableta,ceva de-asta de fite de Dorobanti,pe care urmarea razandu-si in barba eforturile cumulate in cautarea lui.Radea gandindu-se ce simplu ar fi fost sa ii acceseze contul de Facebook sau Twitter si astfel sa afle totul despre el,poate chiar sa si discute cu ei pe skype,facandu-le lenes cu mana in fata camerei web,numai asa ca sa-i oftice.
  De un singur lucru mi-e frica:mortul Bin cel dat la rechini sa nu fi avut genele infectate cu virusul terorismului si drept urmare,viitoarea generatie de rechini ce se vor naste din cei ce l-au papat,sa nu fie rechinoristi,atacandu-i pe proaspat fericitii americani pe mari,oceane,deserturi,munti si chiar din farfuria cu aripioara de rechin ,servita la cina de sambata seara,cand ei tocmai se uitau la cele mai de succes show-ri imaginate.Si fereasca-ne Cel de sus,rechinii astia sa nu ajunga prin marile Japoniei,sa se imbaieze in apele cu iz de plutoniu si sa faca temperatura,halucinand mai apoi ca submarinele cu multe stele sunt pipitze de rechin cu fitze de Pacific,incercand o imperechere cu acestea.
  De fapt nu mai conteaza.Conform unor cotidiene de foarte mare audienta,neaose,pana si noi romanasii am fost razbunati cu aceasta minunata ocazie.Adica,acum ca Bin a dat ortul,nu trebuie sa ne mai facem griji ca vom ramane cu onoarea patata.Licuriciul ne-a razbunat.Mai rau e ca pentru noi,adevarata razbunare,ar fi fost ca in loc de Bin sa-l fi curatat pe B-ul nostru (cel urmat de alte doua litere) impreuna cu camarilla lui de burtosi,adevaratii teroristi pentru Romania actuala.Cei care il judecau pe Ceasca pentru genocid,subminarea economiei nationale,infometarea populatiei si oprimarea acesteia cu ajutorul aparatului de securitate.Cei din cauza carora,acum,romanii nu mai mor prin spitale ci acasa(ca spitale nu prea mai au),cei care infometeaza populatia prin scumpiri nejustificate de preturi si taxe pe orice,cei care au dezvoltat economia romaneasca pana la completa ei sublimare,cei care ne dau pe mana jandarmilor cand strigam "huo" de dragul lor,pentru o blanda si staruitoare indreptare a firii noastre de nemultumiti carora li se ia darul,cei care ne asculta pana si basinile trase in miez de noapte cu ajutorul sri-ului,analizandu-le cu grija ca nu cumva sa nu respectam indicatia presedintelui de a"trai bine".
   Bine ca noi ramanem optimisti si de bucurie mai mancam doi mici si bem o bere,da-i in masa si pe Bin Laden si pe Bo Culete si pe Ba Sescu si pe toti boii astia care se umfla din nepasarea noastra nobila.
   Hai noroc si sa traim si mai bine...

am revenit...

uffff!gata si cu sarbatorile astea interminabile.zilele au fost prea scurte(ca si noptile de altfel),urarile de "bine" au tinut loc de salut,mancarea abia se lua de pe masa ca se aseza alta in loc,vizite la si pe la...evenimentele s-au scurs rapid,facandu-ma aproape sa uit ca mai am si o existenta virtuala,de care sincer,imi era dor.dar toate astea au trecut asa cum au venit si cred ca e cazul sa ne asternem pe treaba si sa recuperam din timpul ratacit(nu pierdut).asa ca va spun "bine v-am regasit" si de maine ne vom reintalni cu Damian si excursia sa prin viata,probabil si cu niste retete noi aflate in intervalul lipsei mele din zona si cu cine stie ce alte aberatii...clepsidra si-a adunat niste fire noi de nisip dintr-o furtuna sentimentala aproape apocaliptica,asa ca mai mult ca sigur le va lasa sa se scurga catre sperata voastra lectura...
cu speranta intalnirii cu voi la ceasuri tainice de seara,nu va zic decat spor la tastare si vant din pupa fericirii in navigarea pe arca vietii...

File dintr-un roman imposibil (c7)

   Era joi dimineata si Damian o conducea pe Silvana spre casa,dupa o noapte minunata petrecuta impreuna.Mam'Anica se invatase cu prezenta meteorica a Silvanei si chiar incepuse sa o placa dupa ce aceasta ii pregatise un ceai, intr-o dimineata in care batrana nu se simtise tocmai in forma.Si felul in care fata o intrebase care sunt canile de ceai pe care le folosea atunci,cum pregatise ceaiul dupa un ritual chinezesc imbinat cu obsesia pentru curatenie a batranei(Silvana spalase pana si plantele din care pregatise ceaiul),insemnase mai mult decat orice declaratie sau dovada de apropiere de inima proprietaresei..
  Mergeau amandoi veseli,indragostiti,pasind vioi pe aleile pline de castani,schimband priviri fugare pline de subintelesuri.Damian se simtea in al noualea cer,fericit ca mana sa tinea intr-o stransoare calda si plina de tandrete,mana mica,fina si alba a Silvanei,fericit ca femeia asta i se daruise total fara nici o retinere si ca primise,plina de iubire,propria lui daruire.Ochii lor vorbeau singuri,spunand mai mult decat vorbele ar fi putut sa o faca.Ziua,strada,orasul,lumea intreaga i se pareau lui Damian minunate,pline de o stralucire anume,de viata si de frumusete.Se mai opreau din cand in cand,ascunsi de umbra copacilor,daruindu-si pasiunea unui sarut interminabil si parca niciodata suficient de lung pentru a le satisface dorinta.Intrasera pe strada pe care se afla apartamentul Silvanei,cand,fara sa spuna nimic,aceasta s-a intors brusc si a cotit pe o straduta laturalnica.El inca mai inainta in virtutea inertiei si surprins de miscarea fetei,pana a se intoarce in directia in care aceasta disparuse,nu a mai zarit-o.A sovait pret de cateva secunde,apoi s-a intors incet inapoi,privind in stanga si in drepta,cautand-o cu ochii prin toate coltisoarele in care s-ar fi putut ascunde.Zambi,gandindu-se ca ea nu voia sa se desparta asa repede de el,voia sa mai prelungeasca timpul petrecut impreuna si gasise metoda asta, surprinzatoare si originala,de a-l pune intr-o situatie amuzanta,putand mai apoi sa ii reproseze ca are prea putina grija de ea daca o pierde atat de usor...
   Ajuns in dreptul stradutei pe unde Silvana disparuse,mai apuca sa o vada undeva spre capatul acesteia,intrand intr-o scara de bloc,grabita.Asa deci,era pusa pe glume.Bineee...Damian a inceput sa alerge si ajungand la scara acelui bloc,a intrat urcand rapid cele patru etaje.Dar fata nu era acolo.A coborat,inciudat ca probabil nu vazuse cealalta iesire.Dar odata ajuns la parterul blocului,a vazut ca nu era decat o singura intrare si deci o singura iesire.Iar Silvana,acolo intrase,pierzandu-si urma.S-a gandit ca probabil,are acolo o prietena si acum il studiaza amandoua acum din spatele perdelelor,curioase sa vada cum va reactiona.Pai daca era vorba de rabdare,Damian era un maestru in arta asteptarii.Putea sta fara nici o problema si pana seara.Tigari avea la el, asa ca urma sa vada care dintre ei are mai multa rabdare.Era convins ca in meciul asta,el va fi marele castigator.
  Orele au trecut una dupa alta,fara ca Damian sa realizeze cat timp trecuse.Abia cand a fost nevoit sa mototoleasca pachetul de tigari si intunericul a inceput sa puna stapanire pe oras rapid,a inteles ca astepta in fata blocului de peste noua ore.Era mult,mult prea mult pentru o gluma.Si grijile au pus stapanire pe el.A incercat sa isi aminteasca daca nu cumva spusese ceva care sa o supere,dar raspunsul era categoric nu.Nici de facut nu facuse nimic.Nu reusea sa-si explice actiunea brusca a Silvanei,fara nici un cuvant,fara nici o atentionare.Ceva se petrecuse si el nu reusea sa inteleaga ce.O gluma s-ar fi terminat de mult,intr-un fel sau altul.Deci clar,nu era o gluma.Suparata pe el nu avea de ce sa fie,nu gresise cu nimic.Motivul era unul exterior si numai ea il putea lamuri.Dupa inca o ora si jumatate de asteptare,se hotara sa renunte si sa lase totul pe a doua zi,cand in mod sigur Silvana ii va spune ce se intamplase.Putin suparat ca fusese lasat in mijlocul strazii fara nici o explicatie,mai mult curios si nerabdator sa afle motivul sau motivele fetei,a inceput sa faca agale drumul inapoi catre casa.Stia ca somnul il va ajunge tarziu in noaptea asta,asa ca  isi cumpara tigari si niste cafea proaspat macinata,sperand ca macar orele de nesomn sa fie pline de inspiratie si sa scrie,chiar daca prost,sa scrie mult.Bineinteles ca noaptea a trecut pe nesimtite,insa Damian se putea declara multumit.Pe masa,langa masina de scris,zacea un teanc grosut cu plasmuirile mintii sale.Si multe le simtea ca sunt deosebite,mai multe ca oricand se apropiau de ceea ce considera el a fi foarte bine scris.In plus,nu se simtea deloc obosit.Era perfect odihnit,o stare de luciditate acuta pusese stapanire pe firea lui,de obicei ametita si visatoare la orele astea matinale,mai ales dupa o noapte nedormita.S-a spalat,s-a barbierit,s-a imbracat ceva mai elegant decat de obicei,a refuzat pe fuga micul dejun al proprietaresei si s-a oprit direct la cafeneaua turcului,cu o cafea mare si o citronada in fata.Voia sa se improspateze inainte de a-i face o vizita Silvanei,cautand un raspuns intamplarilor de ieri.Amicii de cafenea au inceput sa apara rand pe rand si Damian a avut parte de vreo doua ore de discutii pline de contradictoriu,umor si "birjareala",discutii care au indepartat gandurile de la preocuparea sa imediata.Acum,daca se gandea mai bine,nu mai dorea sa ajunga la Silvana.Mai bine sa il caute ea,sa isi puna ea intrebari de ce el nu mai apare.Nu el o parasise in strada fara nici un cuvant.Usurat oarecum de aceasta hotarare,isi planifica patru-cinci ore de sala de lectura la biblioteca.Voia sa studieze niste date istorice si niste publicatii foarte vechi,cautand date pentru romanul sau care astepta rabdator atingerea lui creatoare.Si ca de obicei cand intra in sala de lectura,timpul isi pierdea masura,nu mai avea nici un fel de importanta.In compania cartilor,revistelor si registrelor istorice,timpul inceta sa mai existe.Asa ca cele patru-cinci ore s-au transformat in zece si numai glasul bibliotecarei care ii spunea sa lase cartile si toate cele pe masa pana a doua zi,ca nimeni nu va umbla la ele,l-a facut sa isi dea seama ca era deja opt seara.Si in plus,ii era foame.Normal dupa ce timp de doua zile nu mancase nimic.Singura lui hrana,daca se poate numi asa, a fost tutunul si cafeaua.A parasit cu un soi de regret sala de lectura si a pornit-o spre un mic restaurant unde lucra un coleg de cenaclu si unde descoperise,datorita acestuia,ca mancarea era si buna si multa si ieftina.Abia astepta sa manance o ciorbita de perisoare si o tochitura cu mamaliguta,facute ca la mama acasa si potionate la fel de generos.Poate chiar va bea si o cana -doua din vinul casei.Licoare limpede,parfumata si aromata,dar si foarte puternica pentru un bautor neantrenat ca el.
  A ajuns repede la restaurant,George,amicul de cenaclu l-a zarit si i-a facut semn sa se duca sa se aseze la o masa aleasa de el,ca de intotdeauna,mai retrasa.Nu trecusera doua minute si acesta a si aparut.
 -Salut Dami.Ce faci?au fost primele lui cuvinte si,conform unui ritual impamantenit la venirile lui Damian in restaurant,s-a asezat comod pe un scaun la masa,a intins mana si s-a servit cu o tigara din pachetul amicului-client.
 -Georgica-tata,mi-e o foame de lup nemancat de o saptamana.Ce zici?Ai putea gasi prin vastele bucatarii o ciorbita de perisoare fierbinte si mai apoi o tochitura de-aia de Moldova cu niscaiva mamaliga pe langa ea?Hai ca daca esti baiat bun,fac cinste cu un vinisor.
  -E-TE-TE boierul.S-a ajuns .Mananca papa bun la restoran si mai face si cinste gazdei cu un vinisor.Gata baiatu,vine clientu...Sau era invers?Da ce conteaza?Stai sa ma afum si eu cu mahoarca asta a ta si iti aduc papica la foc automat.Auzi,da ce zici pana atunci de o cinzeaca de tuiculita de cireasa adusa de sefu' meu de la el de acasa?E parfum de livada,balsam pentru ranile sufletului,sa moara doi vecini de-ai mei de oftica si de necaz ca n-ajung acasa treaz.
  Nici nu a mai asteptat incuviintarea lui si a stins tigara cu o miscare sigura in scrumiera si a disparut ca o fantoma.Si cum a disparut,asa a aparut.Iute,neauzit,cu o privire stralucitoare.
  -Hai,gusta si da-i o nota.Sa nu zici ca nu-ti place ca nu-ti mai aduc nimic si te las flamand...
  Damian a gustat din paharul de tuica si parca toate ciresele mancate in copilarie au facut explozie in cerul gurii sale.Intr-adevar plina de parfum si aroma dar si cumplit de tare.Gura si-a simtit-o cuprinsa de flacari care au inceput sa coboare pe esofag,urmand un drum prestabilit de mama natura,pana in stomacul lui care parca s-a strans brusc la contactul cu alcoolul,relaxandu-se apoi cu un sunet ce anunta cererea de alimentare cu ceva consistent.Cu vocea gatuita de taria gustata,a reusit sa ingaime un douazeci ragusit si neterminat,fapt pentru care George s-a grabit sa-i intoarca spatele,multumit de verdict - si sa-si caute calea spre bucatarie.Ciorbita a sosit fierbinte si bogata,asa cum se astepta Damian.Nici nu l-a mai auzit pe ospatar urandu-i pofta buna.Pofticios,s-a asternut pe mancat minunea din castronul ce-i aburea fata.Si la fel de buna si plina de bucate a fost si tochitura,comanda speciala pentru un "clent emportant"cum i-a zis George.Satul,multumit,i-a zis amicului sa completeze masa si cu vinul promis.Si cum micuta formatie care facea atmosfera in restaurant isi incepuse programul de cafe-concert,Damian si-a ingaduit sa o asculte savurand pe indelete vinul si tigarile.Relaxat,a aruncat o privire in jur,curios sa vada fauna care popula acest micut restaurant.Lume pestrita,din toate categoriile sociale si de toate varstele.Barbati cu aere de functionari si femei care se mandreau cu orele petrecute in saloanele de cosmetice,sau mai bine zis cu rezultatele acestor ore.Ochii i se roteau de jur imprejur,staruind pe cate o figura care i se parea mai interesanta.
  La un moment dat,privirea ii fu atrasa de un barbat blond,inalt chiar si asa asezat pe scaun,o figura care inspira putere bruta,dar mai ales de femeia aflata in fata acestuia,cu o privire pierduta in ochii blondului.Mainile lor se cautau si se impreunau peste masa,febrile,nerabdatoare sa se gaseasca. Iar acea femeie nu era nimeni altcineva,decat Silvana.

File dintr-un roman imposibil(c6)

  -Domnu' Damian...Domnu' Damian... vocea putin ragusita a proprietaresei ii intrerupse gandurile.Mam'Anica batea de zor la usa si striga la el,incercand sa-l trezeasca.Nu stia ca el nu pusese geana pe geana de ieri dimineata,furat de ganduri si de amintiri.Se ridica din fotoliu fara graba,stiind ca batrana va insista pana cand ii va deschide usa,doar pentru a-l invita in bucataria ei sa  manance micul dejun impreuna.Era ceva ritualic in fiecare dimineata care il prindea pe Damian acasa.Isi trecu repede mana prin par,se sterse la ochi cu dosul palmei si,ca si cand abia atunci s-ar fi trezit,deschise usa larg.
  -Saru'mana tanti.S-a facut deja dimineata?
  -Ehee domnu' Damian,lumea e deja satula de treaba la ora asta si mata inca mai lenevesti?Vezi daca pierzi timpul cu cartile alea pana tarziu?Macar de te-ai alege cu ceva din ele,zau asa...Mai bine ai gasi colosa un suflet de femeie sa-ti mai ordoneze putin obiceiurile,ca daca n-as avea eu grija de mata,ai sta si nemancat.
  Asta era discursul pe care Damian il stia pe din afara,nici nu ii mai dadea atentie.Si Mam'Anica stia ca el nu o asculta,dar trebuia sa umple timpul pana el se spala repede,se schimba si era gata sa o insotesca in bucataria micuta,mirosind mereu a ceva bun.Si in dimineata asta mirosea  a padure,a verde si a sarbatoare la batrana in bucatarie si pe Damian il cuprinse o foame nebuna.Mam'Anica trase cu coada ochiului la el si incepu sa rada:
 -A mirosit motanul oares'ce smantana?Mi se pare mie sau ti-e cam fomica pe ici pe colo,prin partile esentiale?I-a zi-i,de cand nu ai mai mancat,de ieri dimineata,nu-i asa?
  Asta cam asa era,de ieri dimineata Damian nu mai mancase nimic,in schimb,abuzase de cafea si de tigari.Acum o urmarea cu interes pe batrana pregatind o omleta cu ciuperci si cascaval,o desfatare pentru papilele sale gustative.In bucatarie mirosea si a prajitura,semn ca Mam'Anica incepuse pregatirea micului dejun cu mult inainte.Abia astepta portia generoasa de omleta,urmata,mai mult ca sigur,de un ceai aromat alaturat unor briose sau unor biscuiti de casa cum numai ea stia sa pregateasca.Bucataria nu prea mare,arata mereu ca o farmacie:o curatenie perfecta,toate vasele,tacamurile,cutiile si cutiutele,borcanele si tot ce se mai gasea pe aici,erau puse fiecare la locul lor,intr-o ordine prestabilita,dupa folosinta,vechime,culoare,calitate si cine stie ce alte criterii mai avea batrana.Damian stia ca pregatirea mesei va dura ceva timp  asa ca isi lua un scaun,il trase aproape de fereastra deschisa,lua ziarul ce se afla pe masa si isi aprinse o ultima tigara.
  -Asa,bea la tutun toata ziua pe sufletul gol.Ooof,doamne Dumnezeule,baiatul asta traieste doar cu tutun si cafea... si aici,Damian pierdea sirul vorbelor pentru ca batrana le transforma intr-un mormait moale si inciudat,destinat mai mult sie-si.Damian nu o privea,dar martor in atatea dimineti operatiunilor meticuloase,stia dupa sunetele auzite stadiul pregatirilor: alegerea cepei,a ciupercilor,curatarea acestora,spalarea in zece ape,scoaterea tigaii din dulapul cu vase de gatit,spalarea si uscarea acesteia,aprinderea aragazului si reglarea flacarii la o anumita intensitate,turnarea uleiului cu masura si tot ceea ce urma,pana la asezarea mancaruruilor pe farfurie si apoi pe masa.Batrana,educata intre cele doua razboaie la un pension de domnisoare cu pretentii,pastrase educatia primita acolo ca pe o religie,respectand intocmai regulile si preceptele de acolo.Vasele se spalau si inainte si dupa utilizare,sterse apoi cu servete uscate si depozitate dupa reguli stricte:oale puse una in alta dupa marime si culoare,separate de hartie de ambalaj;farfuriile aveau intre ele servetele de hartie;tacamurile erau prinse in rastele speciale dupa calitati si utilizari;vasele de dulce erau intr-un dulap separat de cele de post si tot asa.Lasand la o parte ca orice produs,inainte de a incepe sa fie prelucrat,trecea printr-o faza de curatare si spalare de parca toti microbii pamantului s-ar fi aflat pe el.Tot ce era feliat,portionat,avea aceeasi marime,forma si prezentare.Este adevarat ca pana ajungeai sa mananci din ce se pregatea,puteai sa joci cateva partide de sah sau sa alergi jumatate de maraton.Insa cand te asezai la masa,cu bucatele in fata,vederea lor si mai ales gustul,te trimitea intr-o lume din care nu te dadeai plecat cu una cu doua.Parca vrajea bucatele.Era la ultima pagina din ziar cand ea il facu atent ca masa este pregatita,mai asteapta doar bunavointa lui de a se apleca asupra celor desfasurate pe masa.Damian se ridica repede,fugi la baie sa se spele din nou pe maini stiind ca altfel ar fi fost supus tirului vorbelor batranei si se aseza cuminte pe locul sau asteptand-o pe Mam'Anica sa aseze si canile pentru ceai.Urmatoarea jumatate de ora a fost o excursie in Paradis,la masa zeilor.Au mancat in liniste,savurand fiecare inghititura.Pentru clipele astea de liniste si desfatare gurmanda,Damian o iubea din tot sufletul pe varstnica sa proprietareasa.O vedea ca pe o zana buna a vietii sale de burlac intarziat,ca pe o bunica grijulie fata de nepotelul ei,om in toata firea de acum.Stia ca urmeaza o alta jumatate de ora in care batrana isi varsa toate ofurile,bucuroasa ca este cineva care sa o asculte si sa nu o contrazica.Damian o asculta respectuos si afectuos,de multe ori curios pentru ca batrana avea totusi,o minte inca agera si nu de putine ori comentariile si previziunile ei referitoare la ce se mai intampla prin tara,isi primeau,nu dupa mult timp,confirmarea in realitate.Educatia,experienta si bunul simt o faceau cel mai bun politolog si viitorolog cunoscut de Damian.Dupa ce trecea si timpul rezervat discutiei,batrana trecea la curatarea mesei si a vaselor iar el era liber sa plece acolo unde il manau interesele sau unde dorea sufletul sau de"artist".Si astazi,el era hotarat sa treaca pe la teatru,sa vada ce se mai intampla pe acolo,cine mai este prezent dintre cei cunoscuti,cine a venit mai nou si ce se mai pregateste.Stia ca imboldul asta era urmarea amintirilor despre Silvana,dar era hotarat sa il urmeze.
   Pleca asadar,cu un scop precis si pe drum continua sa rememoreze saptamanile de iubire nestavilita dintre el si Silvana.Parca erau facuti unul pentru altul.In fiecare zi se redescopereau si descopereau alte si alte lucruri care ii legau.Caietele sale se umpleau de versuri si scrierea sa capata noi dimensiuni sub astrele favorabile si stralucitoare ale dragostei,lucru oglindit si in numarul tot mai mare de acceptari spre publicare.Iar noptile petrecute alaturi de aceasta femeie plina de daruire,pareau mereu prea scurte si ii lasau urme adanci in sufletul sau de tanar indragostit.Orele in care erau despartiti treceau intotdeauna cu greu si fiecare reintalnire era o explozie de fericire.Batrana doamna Molinarro,il acceptase in viata Silvanei ca pe un lucru de la sine inteles si vizitele facute acasa la aceasta erau prilej de povesti minunate din lumea artistilor scenei,pigmentate cu amanunte picante si delicioase.Si ca orice intamplare frumoasa din viata lui,trebuia sa ia sfarsit la un moment dat.Damian isi amintea cu furie si deznadejde zilele acelea despre care si-ar fi dorit sa nu le fi trait.Fericirea lui s-a rupt brusc,prabusindu-l si rostogolindu-i viata ca o avalansa ucigatoare.Nimic nu anunta cele petrecute,nimic nu l-ar fi facut sa creada ca despartirea lor era posibila,ca dragostea lor se va stinge dintr-o data ca lumina unui bec la o intrerupere de curent.Un lucru insa nu reusea sa il inteleaga:cum a reusit atata timp sa-l faca Silvana sa o creada indragostita de el?Cat de mare actrita trebuie sa fi fost ca el sa nu simta ca de fapt,ii desparte un imens ocean.Si totusi,au fost prea multe clipele in care o simtea ca fiind parte din el,nici o actrita,oricat de mare,nu ar fi putut sa se daruiasca asa ca ea,cu toata fiinta si cu tot sufletul.Dar viata e ciudata si intamplarile de mai tarziu, din viitorul de atunci al lui Damian,i-au dat de inteles ca exista si altceva in afara de intamplari frumoase in trairile altuia.Si trecutul lasa urme de nesters de cele mai multe ori.Caci asta se intamplase cu Silvana,trecutul venise peste ea ca un tavalug,pe neasteptate,distrugand tot ceea ce incepuse sa reconstruiasca alaturi de Damian.Oare,daca ar fi stiut atunci cate stie acum,soarta lor ar fi fost alta?Daca nu ar fi cedat impulsului de moment,salbatic si neiertator,daca ar fi inteles ca nici ea nu s-a asteptat ca fantomele trecutului sa vina sa o bantuie,ar fi ramas impreuna?
  S-a trezit trecand pe langa cafeneaua turcului si arunca o privire in sala mare a acesteia.Era inca devreme si doar la o masa doi tineri,probabil turisti,isi beau linistiti cafeaua.Damian intra ,isi cumpara un pachet de tigari si comanda o cafea mare si o citronada,hotarat sa incerce sa priveasca intamplarile de atunci din afara,ca un cineva neimplicat in evenimente.Se aseza la masa lui favorita,intr-un colt din care putea observa toate mesele si pe toti cei care intrau si ieseau,isi aprinse o tigara si incerca sa isi aminteasca in cele mai mici amanunte cum se intamplase totul.

Previziuni ?-si o provocare...

  Ma tot intreb de unde si de ce aceasta campanie nationala de transformare a spitalelor in camine,azile sau case pentru batrani?Explicatia,la o analiza mai interstitiala a faptelor,este extrem de simpla.Incapacitatea de administrare a statului si avutiei acestuia - omul,cetateanul de rand -conduce de la sine catre aceasta solutie,aparent social-umana.Economia este intr-o cadere libera catre faliment,bugetul este insuficient pentru satisfacerea nevoilor celor ce ne guverneaza ca sa nu mai vorbim si de nevoile tarii si locuitorilor sai,resursele externe sunt din ce in ce mai greu de accesat pentru ca nimeni nu te sponsorizeaza la nesfarsit doar pentru a te imbuiba fara sa construiesti si ceva pentru cei in numele carora te imprumuti.
  Apoi fenomenul de migrare al cadrelor medicale,tot mai accentuat cu fiecare zi urmatoare,care ne va lasa prada leacurilor babesti si paranenormalelor vrajitoare cu ghioc si descantece.
  Apoi micsorarea ratei somajului nu prin ocuparea fortei de munca ci prin incetarea asistarii sociale,perioada de somaj sfarsindu-se fara vreo sansa de reangajare.
  Apoi diminuarea pensiilor,putin cate putin,pana la sistarea lor totala datorata incapacitatii mentinerii unui sistem care pentru a trai are nevoie de contribuabili,adica de lucratori care sa cotizeze pentru acele pensii.Si intr-o tara in care este nevoie urgent de reconstructie,reamenajare,consolidare,implementare si dezvoltare de infra si suprastructura,avand mijloacele materiale si fizice pentru realizarea acestor imperative,dar o tara ai carei guvernanti nu doresc asta,rezultatul este unul previzibil.
  Cat de curand zeci de mii de batrani nu vor mai putea face fata traiului de zi cu zi si statul,in marinimia lui,pregateste terenul pentru ajutorarea acestora:de ce sa nu preia de la ei asa zisele pensii,terenurile si locuintele pe care le detin dar nu le mai pot intretine,ca in schimb,sa le ofere un trai "linistit si fericit" intr-o comunitate de varsta si conditie apropiata.Asa ca luam spitalele - care oricum urmau a fi desfiintate din lipsa de personal calificat - si cu o investitie minima,le transformam in case pentru batrani,unde acestia urmeaza sa-si duca traiul ultimelor zile fara a-si mai face griji pentru intretinere,facturi curente,medicamente si posibilitatea de a sfarsi in singuratate.Ca vorba aia,fiind case pentru cei batrani si aproape neputinciosi,se vor gasi destui binevoitori din occident care sa cotizeze prin fundatii de caritate la bunul trai al acestora.Si din trei banane si doua bombonici date de sponsori,mai pot si guvernantii sa opreasca macar doua banane si o bombonica.Batranii oricum pot trece banana din mana in mana sa o miroasa cu totii pentru a-si aminti mirosul fructului si dupa ce si-au terminat treaba sa o lase pe domnisoara asistenta sa o manance linistita ca ea e tanara si are nevoie de vitamine si forta pentru a-i ingriji.Cat despre bomboana,fiecare o poate suge pret de 2-3 secunde si astfel,pentru un asezamant cu 50 de paturi,o bomboana poate ajunge si o sapatamana.
  Imagini desprinse dintr-un cosmar care tide sa devina realitate in Romania actualilor guvernanti.
  Explicatiile lor date pe la tot soiul de emisiuni tv,sunt care mai de care mai ciudate si de neinteles,motivul acestor actiuni ramanand ascuns intelegerii noastre,prea inradacinata in doctrina socialist-comunista pentru a putea vedea viitorul luminos al capitalismului de arbore genealogic instaurat de"revolutia"din 1989.
  Voua,celor care ati avut rabdarea sa cititi aceste randuri va propun un exercitiu de imaginatie:gasiti voi o alta explicatie pentru ceea ce se intampla la noi in tara acum.

Masina care ne va scoate din criza

   Am gasit azi pe www.iluziioptice.ro,vehiculul cu care vor circula romanii incepand de vara aceasta.Este proiectata si realizata sub directa indrumare a guvernului Romaniei,necesitand pentru conducere, nu permis ci brevet de pilot.Acesta se poate obtine numai in urma unui examen dat in fata urnelor de toti cei care au crezut si inca mai spera la transpunerea in realitate a proiectelor de autostrazi,scoli,spitale si orice altceva ce mintea luminata a iubitilor nostri conducatori va mai imagina.
   Tot cu ajutorul acestui proiect se va relansa si economia nationala,urmand a fi construita o platforma industriala suspendata,legata de furnizori si distribuitori cu garnituri de trenuri de mare viteza,care vor circula pe sine suspendate de-a lungul autostrazilor construite de bosimanii africani prin jungla de banani si portocali,jungla ce asigura peste 40% din exportul tarii.Pe aceasta platforma vor fi angajati pe perioada determinata de 90 de ani,romanii care dovedesc cu acte in regula ca nu au un loc de munca,sunt pensionari cu pensii sub 1000 ron,precum si copiii de gradinita care dovedesc ca nu au gradinita.Salariile se vor plati in moneda din Botswana,acest lucru asigurand stabilitatea cursului valutar pe o perioada mai lunga decat estimarile specialistilor.Toti salariatii vor bveneficia de reduceri de impozite de 134,2%,trei mese de brad gratuite(vizibile la fiecare intrare in schimb),transport la locul de odihna vesnica decontat si bonuri de vacanta in varianta cotor,in functie de numarul parlamentarilor care returneaza cotoarele de la acestea.
   Prototipul a fost deja realizat,premierul Emil Boc plecand azi de dimineata intr-un turneu de-a lungul televiziunilor,pentru anuntarea iesirii din recesiune.Din surse apropiate acestuia,am aflat ca iesirea din criza,va fi anuntata numai dupa realizarea acestui maret proiect.

File dintr-un roman imposibil(c5)

  A privit-o socat,speriat de perspectiva de a fi gandit cu voce tare.Silvana statea in fata lui,mangaiata de razele soarelui,frumoasa pana la saturatie,iar el auzea ca un ecou invitatia ei -saruta-ma,saruta-ma,saruta-ma...S-a ridicat incet,a cuprins-o cu bratele intr-o imbratisare timida si a intrebat-o:
  -Esti sigura ca asta vrei?,sperand cu disperare ca ea va incuviinta si totul nu se petrecea doar in inchipuirea lui.
  -Da...Te rog...
  Si Damian s-a pierdut intr-un sarut lung,sorbindu-i parca toata aroma sufletului.Un sarut delicat dar puternic,de om indragostit nebuneste.Buzele Silvanei i-au raspuns la inceput cu teama,apoi din ce in ce mai darnice si mai dornice.Timpul se oprise in loc,lumea disparuse din jurul lor.Erau doar ei doi imbratisati,imbatati de un sarut ametitor,nesfarsit.Cand,in sfarsit,s-au desprins din dansul patimas,ea si-a rezemat capul de pieptul lui,respirand sacadat,cu bratele incolacite in jurul mijlocului lui Damian,abandonandu-se moale strangerii si mangaierilor lui.
  -Iti multumesc,Dami...Iti multumesc pentru sinceritate...
  A privit-o surprins,nestiind la ce se referea.Si inca o data s-a gandit ca a spus cu voce tare ce gandea.
  -Silva,stii...
  -Nu,nu spune nimic acum.Buzele tale si imbratisarea ta au spus deja totul.Lasa-ma sa ma bucur de putina fericire,aici si acum...
  Damian nu mai stie cat au stat asa imbratisati,poate minute,poate ore.Isi aminteste doar ca se inserase cand s-au hotarat sa plece de pe faleza,spre casa.A condus-o pana in fata blocului in care ea locuia,tacut nu pentru ca nu ar fi avut ce sa ii spuna,ci,pentru ca de fiecare data cand voia sa deschida gura,ea intindea mana si ii punea doua degete pe buze,intr-o rugaminte muta.Acolo,ea i-a intins mana ca pentru o strangere camaradereasca si el,intr-un impuls de moment,s-a aplecat si i-a sarutat-o.Ea a zambit,s-a intors si fara un cuvant,a intrat in scara blocului,lasandu-l pe Damian intr-o stare ciudata,ceva intre fericire si dezorientare,intre extaz si disperare.Era convins ca va urma pentru el o noapte de nesomn,de intrebari si framantari,nestiind daca ceea ce se petrecuse era inceputul sau sfarsitul unei iubiri visate.Pentru intoarcerea in camera sa de tortura,numita acasa,a ales cel mai lung drum,ocolind cat putea de mult momentul in care s-ar fi regasit singur intre cei patru pereti.Rememora intr-una secundele zilei aflata pe sfarsite,incercand sa afle daca nu cumva gresise,daca nu cumva pasise pe un drum iluzoriu,vazut doar de mintea lui ratacita pe cararile dragostei.Pentru ca Damian era indragostit,o putea recunoaste mai ales acum dupa ce o sarutase,ii simtise trupul lipit de al lui avand senzatia ca este parte din el.Nici nu dorea sa se gandeasca la ziua de maine.Prelungea cat putea clipele astea,nestiind daca,sau nedorind sa mai vina un maine fara ea.Dar oricat ar fi ocolit,in cele din urma a ajuns acasa si primul lucru pe care l-a facut a fost sa caute portretul Silvanei schitat de el si privindu-l,asezat in vechiul sau fotoliu,sa repete iar si iar,sarutul acela.Asa adormise,dimineata gasindu-l in acelasi fotoliu,cu portretul ei strans la piept.Ceva mai linistit,realiza abia acum ca uitasera sa stabileasca ora si locul unde aveau sa se intalneasca pentru a merge,impreuna,la matusa ei.Sau nu se mai punea problema acestei vizite?A facut un dus rece,rapid,s-a imbracat si a plecat spre cafeneaua turcului,sperand sa gaseasca pe acolo amici matinali veniti la cafea si care sa il scoata din hatisul gandurilor sale.Pe drum s-a intalnit cu nea Jean,plecat sa faca piata,deja parfumat cu un paharel de tuica,de incurajare - zicea el.Orele au trecut repede atunci in compania catorva combatanti pe meterezele culturii si s-a trezit dintr-o data ca se facuse patru dupa-amiaza.A inceput din nou sa se gandeasca la ce sa faca:sa se duca acasa la Silvana ca pentru o intalnire stabilita sau sa stea sa astepte un semn din partea ei?Plecase din cafenea ingandurat,pasind aiurea pe strazi,pana cand sunetul unei sirene de vapor l-a facut atent.Pasii il purtasera pe faleza,catre locul unde venise ieri impreuna cu ea .S-a oprit pret de o secunda,dupa care,purtat de un avant ciudat,a grabit mersul spre bucatica aceea de dig,hotarat sa aleaga acolo urmatoarea miscare.Era hotarat sa aleaga o cale,pentru a evita inca o noapte de chin si pentru a-si lamuri clar pozitia fata de Silvana:o va considera o dragoste neimplinita sau va incerca sa o faca sa discute acest subiect,cu cartile pe fata.Inveselit  de turnura pe care o luau gandurile sale,a tras un sut unei pietricele aflate pe alee,urmarind-o cu ochii in drumul ei saltat si haotic spre nicaieri.Seamana cu mine,s-a gandit Damian.Pietricica s-a oprit intr-o tufa de maces de la marginea alei si atunci si-a intors privirea spre fluviu,simtindu-l aproape de sufletul sau.In fata lui,pe dig,statuara,Silvana,cu bratele ridicate spre soare,cu parul fluturandu-i usor,cu pieptul reliefat pe albastrul cerului,zambind.A inceput sa se indrepte spre ea,incet, cu pasi de pisica,incercand sa nu-i tulbure frumusetea.Ochii ii stateau atintiti pe trupul ei intr-o mangaiere plina de admiratie si tandrete,limitata la traseul dintre glezne si gat.S-a oprit la un pas in spatele ei,mut si parca extraordinar de linistit.Faptul ca o vedea acolo,in fata lui,alungase orice gand,orice framantare din mintea lui Damian.Ar fi putut sta asa zile,saptamani,ani...
  -Credeam ca esti suparat si nu ai sa mai vii,i-a spus ea fara sa se intoarca.De o ora te strig in gand,de o ora rog Dunarea sa-ti trimita veste prin pescarusii sai ca sunt aici, asteptandu-te.De o ora cat un veac te astept sa vii,sa ma iei in brate si sa ma saruti,i-a spus ea intorcandu-se incet spre el cu bratele intinse.
  Damian a cuprins-o,sarutand in nestire genunchii,pantecul,sanii ghiciti sub materialul rochiei si in cele din urma,cu un oftat de usurare,buzele.Stia,simtea ca abia acum sarutul este adevarat,plin de dragoste si daruire si limpede,fericit,serios i-a spus:
  -Te iubesc Silvana,te iubesc cum nu am crezut ca as putea vreodata sa iubesc.Dragostea mea...

Pericol la orizont: Luxemburgul

Am auzit zilele acestea pronuntat cuvantul patriotism.Culmea,pentru mine cel putin,este ca nu a fost spus de vreun politician,sociolog sau altcineva de la care m-as fi asteptat,ci de un asa zis antrenor de echipa nationala de fotbal,un anume Razvan Lucescu.Poate a fost un portar bun,poate a urmat si absolvit scoli inalte de antrenorat,poate doar intamplarea a facut sa fie fiul Marelui fotbalist,antrenor si om,Mircea Lucescu.Dar intamplarea aceasta nu a facut sa si mosteneasca acele calitati care au inscriptionat numele tatalui in istoria sportului romanesc si international.Prin intermediul televiziunilor am fost martorul decaderii morale a domnului RL,pus in fata intrebarilor unor jurnalisti care nu doreau decat aflarea cauzelor care au dus si vor duce la transformarea echipei nationale de fotbal a Romaniei,intr-o adunatura de figuranti de nivel satesc,cu aere de asistente tv,ofuscate de neaprecierea talentelor imense pe care le-au dobandit,talente dovedite probabil prin marimea salariilor,ca in teren nu se pune problema.Acest prea mentinut(nu stiu de ce interese sau persoane) antrenoras,s-a trezit sa le reproseze jurnalistilor si romanilor in general,lipsa patriotismului cand a fost intrebat de soarta nationalei.Oare lectia asta de patriotism nu ar fi trebuit sa le-o tina marilor fotbalisti inainte de fiecare meci jucat la reprezentativa?Nu ar fi trebuit sa ii invete ca a fi roman inseamna sa dai si ultima picatura de talent si sudoare in teren si nu la conferintele de presa?Pentru ca, sincer,nu am observat un prea mare efort din partea acestora,nu am observat - in afara catorva mici exceptii -o cat de mica daruire,o cat de mica incercare de a arata ca sunt jucatori de fotbal si la nationala nu numai la echipele de club.Domnul RV traieste intr-o lume a lui,unde sansele de calificare nu sunt pierdute nici macar atunci cand Luxemburgul a devenit o amenintare grava la adresa palmaresului nostru.Pentru ca,sunt cuvintele sale,acei fotbalisti sunt niste artisti,au rautate -la modul bun -,au daruire,stiu ce ii motiveaza:dorinta de victorie,de a fi cu adevarat o reprezentativa nationala.Niste artisti care in viata din afara stadionului sunt simpli functionari,sanitari,chelneri,avocati.Si care chiar practica aceste meserii.Ei nu sunt vanati de paparazzi prin cluburi,nu au "bifat" starlete si bombe sexy,nu se intretin cu substante mai mult sau mai putin interzise,nu fac parada de statutul lor de vedta realizat doar prin marca masinii pe care o detin,a hainelor cu care se imbraca si a orelor petrecute in cluburile de fitze.
Adevaratii patrioti au plans vazandu-se infranti,au refuzat sa joace intr-o echipa facute pe orice alte criterii in afara formei sportive si talentului.Adevaratii patrioti au stat in fata televizoarelor tremurand si sperand pana in ultima clipa la o minune,in timp ce niste pitici cu aere se intrebau retoric ce crima au comis daca nu joaca fotbal?Ce,a murit cineva din cauza lor?Da,a murit credinta intr-un viitor al nationalei de fotbal in forma si cu antrenorul actual,a murit speranta ca-i vom vedea jucand alaturi de Fotbalistii care fac istorie.De fapt aici gresesc:ii vom vedea jucand alaturi de astfel de fotbalisti,la echipele de club,acolo unde sunt doar niste slujbasi nu vedete,simpli lucratori care daca nu isi fac norma,pierd accesul la putinica in care se afla mierea si laptele.
Pana una-alta,elegantul RL,ii invata sa tremure de emotie la gandul intalnirii cu "periculoasa"nationala a Luxemburgului.El unul,este moral pregatit sa treaca si peste infrangerea previzibila din acest meci.
   Succes domnule Muccinio de Romania!Macar sa ne rugam de ei sa nu ne dea prea multe.Goluri.Ca fotbalul,din cate am invatat la scoala,se joaca pe goluri nu pe contre cu jurnalistii.